Ploieștenii s-au trezit de dimineață pentru a participa la parada de 1 Decembrie. Un părinte cu un băiețel mergeau spre statuia lui Mihai Viteazul, locul unde politicienii urbei depun pioasele lor jerbe. ”De ce sunt atâtea tricoloruri pe stradă?”, întreabă copilul. ”E ziua României”. ”Aha, și ne dă tort?”.
Supermarketul patriot
În zona locului de joacă, supermarketul Selgros împarte steaguri ale României. Steagul e numai pe o față. Pe cealaltă e sigla firmei. Reclama e sufletul comerțului. Poate la anul se face parada în parcarea supermarketului. Dacă o să fie și reduceri, rupere! Pe lângă stegulețe, nelipsitele baloane. Tot cu selgros, să nu creadă lumea că e zi națională pură. Capitalismul trăiește în orice zi. Iar poporul, dacă e de mocăciune, să fie. ”Dați-mi trei stegulețe că am nepoței”, se roagă o bătrână de un tânăr cu o vestă inscripționată cu numele marketului. Pe băncuțe, bunicuțe cu câte un snop de stegulețe. Familii numeroase.
Soldații la statuie
Soldații mai au timp de o apă, o glumă, un butonat de telefon înainte de a intra în dispozitiv. Unii, echipați ca la război aranjează steagurile. Vegheat de ”bijuteriile” calului marelui domnitor un soldat își aranjează AKM-ul din dotare. Pe soclul statuii cineva a lăat un grafitti să se știe că a trecut pe acolo. Tinerii și copiii își fac poze cu scutierii jandarmeriei care deja s-au plictisit. Și nici măcar nu a început.
Țară mică, partide multe
Slujbă, alocuțiuni, depuneri de coroane. Armata, veteranii, poliție, ISU, SRI, Jandarmeria etc. După care politicienii și membrii de partid. Veniți în număr mai mare ca în alți ani că doar 2016 e an electoral. Să-i vadă lumea că le pasă și sunt români verzi. Încep să depună. Partide cunocute, unele în parlament. După ele partide de care n-a cam auzit nimeni. Dar să fie acolo să se vadă că e pluripartitism în țara asta. Apoi asociații și comitete. Steaguri tricolore, coroane mari, costume populate, poze de grup. Fanfara cânta pe repeat ”Imnul eroilor” din ce în ce mai plictisit. Două avioane de la aeroclubul Strejnic au survolat de câteva ori adunarea spre veselia copiilor. Pentru moment politicienii au fost aruncați în uitare. Apoi, deoarece probabil au rație la combustibil, avioanele au plecat. Audiența s-a întors spre depunerile de coroane. Lumea era nerăbdătoare să înceapă parada. Iar când s-a dat startul…
Uite mamă, trec ostașii
După buluceala de rigoare și parlamentări cu jandarmii care așezau lumea ”am fost aici de la început”, ”dar pe ăla nu-l vezi:”, ”lasă-mă aici să vadă și ăsta micu…”, a început defilarea. Un nene în etate către tovarășul său: ”ăștia toți, pe vremuri, era la defilare la 23 august, mai ții minte?”.
Militarii, pompierii, mascații poliției, SRI-ul, TAB-uri, mașini de pompieri, poliția, poliția locală. Asistența i-a aplaudat pe toți. Mai mult la pompieri și la mascații de la poliție. ”Aplaudă tată, că ăștia ne apără”, îl îndemna un părinte pe copilul uluit de mascații de la SAS. Când ultima mașină a trecut toți s-au bulucit să plece. Fanfara care a încheiat defilarea a trecut printre oamenii care se grăbeau la corturile cu fasole și cârnați. Că până la urmă patriotismul trece și prin stomac.
N-au lipsit tradiționala bătaie pe stegulețe (de data asta de pânză, regulamentare) și baloanele cu Mickey Mouse vândute de vânzătoarele ambulante. Restul e istorie.
