Marius Țapu, un afacerist din Bucov, acuză primăria din comună că îl obligă să plătească 800.000 lei, deși nu datorează acești bani și că, în urma acestui lucru, ia în considerare să închidă afacerea și, implicit, 100 de angajați să rămână fără un loc de muncă.

Iată povestea lui Marius Țapu, într-o scrisoare deschisă trimisă de acesta pe adresa redacției noastre:

Scrisoare deschisă către autoritățile statului,

În atenția Curții de Apel Ploiești

         În a doua parte a anului 2011, am început activitatea de exploatare pe terenul pe care o altă societate construia un bazin piscicol. Activitatea de exploatare a început după ce beneficiarul construcției a efectuat in cadrul procedurii de autorizare a acesteia, studiul geotehnic din care a rezultat existența resurselor minerale în subsolul terenului.

Pentru efectuarea studiului, beneficiarul a plătit Primariei Bucov taxa de foraje și excavări.Taxa a fost cerută de primărie prin Certificatul de Urbanism emis pe numele beneficiarului construcției.

Cum societatea pe care o administrez este specializată , atestată și recunoscută de către Agenția de Resurse Minerale pentru a desfășura activitatea de exploatare , am stabilit de comun acord cu beneficiarul , să exploatam resursele minerale in beneficiu reciproc.

În baza contractului încheiat între noi, am obținut autorizația ANRM pentru exploatarea resursei. Ne-au fost eliberate Permise de Exploatare valabile pentru anii 2011,2012 și 2013.

        Pentru cei nefamiliarizați cu domeniul, permisele de exploatare reprezintă actul de autorizare a desfășurării activității de exploatare. Potrivit lor, titularul are obligația de a plăti taxa de exploatare raportată la perimetrul autorizat pentru activitatea de exploatare și redevența minieră calculată, raportat la cantitatea de resurse miniere exploatate.

       În decembrie 2012, Camera de Conturi Prahova, efectuează un control la Primaria Bucov. Prin Procesul verbal de Constatare și Decizia emise în cadrul controlului, constată că firma pe care o dețin, în calitate de titular al Permiselor de exploatare, trebuia să plătească taxa de foraje și excavări, și nu proprietarul terenului. De asemenea, interpretează inspectorii Camerei articolul 267 aliniatul 4 din Codul Fiscal, taxa de foraje și excavări trebuia raportată la suprafața de teren autorizată prin permisele de exploatare.

       La data de 21.01.2013, primăria Bucov, emite Decizia de Impunere și, în baza HCL 93/2011 impune firmei mele plata taxei de foraje și excavări raportată la suprafața de teren pentru care s-a autorizat activitatea de exploatare prin permisele emise de ANRM.

      Ei bine, această decizie și un șir de întâmplări nefericite care au urmat  în instanță, mă pun în situația de a mă gândi serios să închid firma. Am anunțat astfel cei aproape 100 de angajati din satele Moara Noua și împrejurimi că s-ar putea să ramana fără loc de muncă.  Singurul lucru care mă împiedică să iau decizia închiderii firmei este că sunt un antreprenor tânăr idealist care crede încă în dreptate.

Am observat din start că decizia primăriei vine dintr-o eroare de interpretare a prevederilor articolului 267 aliniatul 4 Cod Fiscal pe care au făcut-o inspectorii Camerei de Conturi. Acest articol stabilește o taxă – taxa de foraje și excavări – care trebuie platită pentru obținerea Autorizației de foraje si excavări. Modalitatea de autorizare este stabilită de Legea nr.50/1991.
Ca idee, art.267 al.4 Cod Fiscal prevede că taxa de foraje și excavări se platește pentru:
– studii geotehnice și prospecțiuni geologice și
– proiectarea și deschiderea exploatărilor de carieră, balastieră, sonde de petrol, alte exploatări de suprafața, subterane și subacvatice.
De aici, pentru toată lumea este foarte clar că operațiunile reglementate de cele două acte normative sunt pentru a se efectua studii geotehnice și prospecțiuni geologice astfel încât să poate fi proiectate și deschise activități de construcție sau de exploatare.
Și mai clar, este vorba despre lucrări de “explorare”, de “cercetare” a terenului, care să justifice ulterior construcția sau exploatarea. Evident că acestea, fiind doar operațiuni de sondare (cercetare, prospectare) a terenului, se desfășoară pe suprafețe mici. Prin astfel de prospectări se determină dacă calitatea substanței solului permite desfășurarea vreunei activități pe el.

       M-am dus în instanță fiind absolut sigur că o să câștig. Este unul dintre cazurile acelea în care zici ceva de genul ”Asta e! Am avut ghinionul să mi se întâmple mie, norocul meu că pot rezolva problema în instanță. O rezolv și, în felul ăsta probabil o să scape alții să mai treacă prin situația mea”. Am uitat să vă spun, Camera de Conturi venise la Bucov în cadrul unui control tematic desfășurat la nivel național.

      Vă dați seama că m-am pregătit temeinic în sensul că avocații mei au blindat dosarul cu dovezi, probe și înscrisuri din care reiese cât se poate de negru pe alb că pur și simplu inspectorii Camerei au interpretat eronat o prevedere a Codului Fiscal. Mai mult, pentru a nu avea nici o problemă, personal am mers în audiență la Ministerul Finanțelor, la prefectul de Prahova, la Camera de Conturi Prahova (aici de doua ori !) si  la o serie de specialiști în domeniu.
Toate instituțiile și toți specialiștii consultați mi-au dat dreptate: procesul va fi o formalitate întrucât inspectorii Camerei de Conturi Prahova au greșit interpretarea articolului respectiv din Codul Fiscal. Culmea culmilor și a ironiei, Curtea de Conturi a Romaniei  mi-a dat dreptate! Camera de Conturi Prahova a recunoscut că a greșit dar a refuzat indreptarea erorii pe cale administrativa “lasand ca instanța de judecată să decidă ”.

Cu toate astea am pierdut la Tribunalul Prahova.

Așadar:
1. Curtea de Conturi a României, prin Adresa nr. VI /40520/03.06.2013, pe care a transmis-o tuturor Camerelor de Conturi din teritoriu, inclusiv din Prahova arată că taxa de foraje și excavări trebuie să se aplice doar pe suprafețele afectate de studiile geotehnice, suprafață care este mult mai mică decât perimetrul de exploatare. De asemenea, arată că taxa de foraje și excavări se plătește anterior activității de exploatare tocmai pentru a se determina dacă calitatea substantei solului justifică exploatarea.

2. Ministerul finațelor Publice – Direcția Legislație Cod Fiscal, prin Adresa nr. 671174/19.09.2014, a arătat că firma mea, în calitate de deținător al Permiselor de exploatare NU are obligatia plății taxei de foraje si excavări deoarece ea își desfășoară activitatea în baza Legii nr.85/2003, Legea Minelor, și mai mult, taxa a fost platită în anul 2011 de proprietarul terenului.

3. Camera de Conturi Prahova, prin Adresa răspuns nr. 4694/2015 transmisă Prefecturii Prahova, spune că începând cu anul 2014 s-a ținut cont de Instrucțiunile transmise de Curtea de Conturi a Romaniei– vezi punctul 1. DECI A RECONOSCUT CĂ ÎNAINTE A GRESIT !!!

4. Raportul de Expertiză Contabilă efectuat de către expert numit de Tribunalul Prahova arată că taxa de foraje și excavări nu trebuie platită de către firma mea.

5. La nivelul întregii țări au fost contestate de agenți economici decizii rezultate în urma controlului tematic din 2011 iar instanțele au stabilit că, în cadrul controalelor efectuate, Camerele de Conturi teritoriale au aplicat greșit prevederile art.267. al.4 Cod Fiscal. Exemple: Hunedoara, Tg. Jiu, Medgidia, Bucuresti, Oradea.

6. Noul Cod Fiscal , pentru a evita interpretari diferite , in art.474 al.10 precizează că taxa pentru eliberarea autorizației de foraje și excavari necesare lucrarilor de cercetare și prospectarea terenurilor se datorează de catre titularii drepturilor de prospecțiuni și explorare pentru terenul ce va fi efectiv afectat la suprafața solului de foraje si excavari.

     De ce vă scriu aceste rânduri? M-am gândit mult înainte să o fac! Sincer, motivul principal pentru care o fac  este faptul că vreau să ofer energia și cunoștințele mele țării în care trăiesc. Nu vreau să plec din țară. Nu vreau să pun lacătul pe ușa companiei și să trimit acasă cei aproape 100 de angajați pe care îi am și nici să sufere alte suflete care traiesc de pe urma lor.

      Apoi, chiar dacă am un sentiment de profundă dezamăgire, sunt absolut convins că am pierdut procesele pentru simplul motiv că este posibil ca judecătorii, la rândul lor îngropați și supraaglomerați cu dosare, să ajungă la o limită, la un fel de blazare.
Nu exclud deloc ideea că pur și simplu, tracasați și obosiți, aceștia nu s-au uitat deloc peste probele depuse la dosar pentru că dacă ar fi făcut-o, mi-ar fi dat dreptate.
Mâine, 8.11.2016, este ziua în care  judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești vor judeca și vor da verdictul final și irevocabil în procesul meu. Mi-aș dori din suflet că atât pentru mine – ca tânăr antreprenor român care produce plus valoare țării în care trăim, cât și pentru familiile celor aproape 100 de angajați – pentru unii singură sursă de venit în casa lor, judecătorii care vor primi cazul ”firmei de la Moara Noua” să analizeze fie și superficial dosarul.
Sau dacă sunt foarte obosiți și tracasați – mă repet, pe bună dreptate uneori, dar nu eu gestionez sistemul – îi rog pe această cale să citească măcar urmatoarele rânduri din Decizia 1137/08.04.2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție care într-un caz identic cu al meu spune următoarele:

 ”In niciun caz suprafețele pe care se efectuează lucrările de foraje și excavare, adică cele de explorare, nu pot fi confundate cu cele pe care, ulterior, se vor desfășura lucrări de exploatare pentru că,  tocmai prin scopul lor, lucrările de explorare se execută pe suprafețe mai mici, fiind făcute tocmai pentru a se stabili dacă ulterior se justifică efectuarea de lucrări de exploatare”.

Altfel, cu regret vă anunț, voi  fi acea ”victimă a sistemului” care va fi obligată să plătească o taxă nedatorată de aproape 800.000 lei, care poate va renunța să creeze si să investeasca in societatea noastră românească  si care poate va lasa acasa aproape 100 de familii din Prahova fără una dintre sursele de venit.

Vreau să cred că justiția va judeca just !

Cu deosebita consideratie,

Un antreprenor idealist

Marius Tapu