Când scriu aceste rânduri, mânuțele mele îmi tremură pe tastatură cam la 7 grade pe scara Richter. M-am trezit de dimineață și am zis să fac ceva nou în viața mea de locatar în masca de chiuvetă a redacției. Cum înotul cu rechinii albi nu e destul de periculos, am zis să fac o vizită undercover pe la DNA. Să mă strecor pe sub picioarele procurorilor că poate aud și eu pe cine mai saltă, pe cine mai sperie.

Dar ghinionul mă urmărea mai dihai decât un bumerang aruncat de un australian beat. Chiar la intrare, un procuror neatent s-a împiedicat de trupșorul meu mic dar vânjos și, cât ai zice Ăl Mic, m-a reperat. ”Ce cauți aici nefericitule?”, a urlat la mine. Eu, speriat, n-am mai apucat decât să-i susur că-s de la presă. Și-atunci să vedeți ce s-a iscat. Nici taifunurile din Marea Japoniei nu-s așa de periculoase.

M-a luat de-o aripă și m-a băgat într-un birou. În timpul ăsta mă rugam la marele Manitu, care se pare că nu m-a auzit. Și începe să mă întrebe:

-Ai auzit de Dalkia, Apa Nova și Rosal? Și să nu minți că rău îți va fi!

-Am auzit așa vag, știți că eu nici facturi la mobil nu plătesc, de unde să…

-Exact, de facturi e vorba. Deci cum se face că-n presa asta prahoveană, ziarele de casă ale primarului iau cele mai grase contracte de publicitate de la firmele astea? Răspunde, infractorule…

-Domnu’ procuror, am piuit eu timid, cred că-i o confuzie. Poate au cititori, știți.

-Haidi, dă-mă naibii. Au cititori câte coșuri de la trei puncte ai dat tu la baschet.

-Păi n-am dat niciodată.

-Păi exact. Și nu mai fă pe prostul că încep să enervez. Ia zi, da cu publicitatea pe autobuze? Cu panourile ilegale din Ploiești. Scuipă, mă!

Și-am scuipat. Pe jos. L-au apucat dracii și-a început să zbiere. A venit un altul de l-a liniștit. După care i-a spus ceva care mi-a băgat spaima-n osatură: Șefu, am pregătit celula aia micuță despre care am vorbit.

Vă dați seama că m-am gândit că era pentru mine. Și eu sunt mai nevinovat ca Maica Tereza. Cine m-o fi pus să mă fac ziarist. Mai bine mă duceam la casting la Jocurile Tronurilor. Când încercam să mă strecor pe sub un ficus și-a amintit de mine.

-Unde plecați domnu ziarist? Când scria pe online contra lui Bădescu, făceai numai ediții speciale, că ce-i bun primarul, administrația… Care-i mă ziaristul cu combinații pe spațiul public, cu reclamă pe autobuze, cu zilele orașului? Tot tu? Sau sunteți mai mulți?

-Șefu’, a zis ăla de era în cameră, nu-i ăsta cu emisiunile. Ăla e fonfăit, ăsta în afară de înălțime n-are probleme, vorbește clar.

-Vedeți, zic eu triumfător, I’m not guilty.

-Ceva, ceva tot ai făcut. Nu mergeai tu dimineața la cafea la primar în birou să iei notițe?

-Știu să scriu din doi în doi, pe onoarea mea!

-Atunci niște consultanță, ceva acolo…

-Nici doctorul nu vrea să mă consulte, de unde până unde să dau eu consultații. Mă rog, remarcați că am fost băiat și m-am ținut drept și verde precum coniferul. N-am scăpat niciun nume.

Îmi blestemam secunda când mi-a venit idea să fac raid asupra DNA-ului. Îi înjuram în gât pe savanții mondiali că n-au reușit până acum să realizeze teleportarea.

-Pe cine are mă pilă Fuego la Ploiești? Hai că pe asta trebuie s-o știi.

Mi-am stors o lacrimă și i-am zis cât de calm am putut: eu nici măcar nu împodobesc bradul, așa că…

-Las că facem noi niște vizite pe la câteva redacții, vedem noi atunci dacă toți sunt așa tupeiști ca tine. Dă-i drumul de aici că m-am enervat.

Am țâșnit spre ușă că atletul ăla triplu medaliat la Olimpiadă. Când să ies pe ușă mi-a mai dat o aroganță:

-Tu unde ești mă ziarist, la Toader?

Le-am zis lui colegilor că vreau două săptămâni concediu, vreau să fug în munți, să găsesc o peșteră micuță și să stau pitit fără telefon și fără net. Să uit literele d, n și a. Au râs de mine, m-au sechestrat într-o cutie de mașină de spălat și m-au pus să scriu.

Nu închei cu versuri cum v-am obișnuit. Am adaptat o glumă mai veche:

Trei procurori DNA stateau de vorbă după program.

-Ce-ați făcut azi? zice unul.

-Io am săltat un politician.

-Eu un director de instituție. Dar tu?

-Eu o să sperii niște ziariști.

PRECIZARE: Textul de mai sus este un pamflet. Așa că, trebuie tratat ca atare.

sursa: stopinfractori.ro