Aproape 3 luni de zile peste 100.000 de ploieșteni racordați la sistemul centralizat de termoficare nu au avut apă caldă, fapt care a generat o întreagă avalanșă de postări online și mii de comentarii în social media, în contrapartidă cu singurele lucruri care au contat, adică presiunea publică prin participarea la câteva proteste a sute de ploieșteni.
La o lună după sistarea furnizării apei calde, printre cei ieșiți în stradă să protesteze a fost și o bătrână cu handicap, lipsa degetelor de la o mână. Femeia spunea că nu poate să care oala cu apă pentru a o încălzi pe aragaz. A precizat reporterilor noștri că nu are restanțe la întreținere, nu are datorii la stat și că uneori nu îi ajung banii pentru pastile dar întâi își plătește datoriile.
În aceeași zi, doi copii participau și ei la protest, ținând coli A4 pe care era scris mesajul: vreau să mă spăl.(foto)
Era aproape jumătatea lunii septembrie, încă era cald. Protestul respectiv a fost pașnic și nu s-au înregistrat incidente.
Bătrâna și copiii, printre alți oameni ieșiți în stradă, sunt cei care au apărat ploieștenii!
Zilele trecute, deși era frig, centrul orașului a fost efectiv blocat cu ocazia aprinderii luminilor de sărbători în oraș. Mii de persoane au ieșit în stradă deși luminile respective vor sta aprinse probabil până la începutul lunii ianuarie.
Pe 6 decembrie alte câteva sute de persoane s-au îmbulzit la deschiderea unui fast-food pentru o pomană, o shaorma și un suc oferite gratuit de proprietar, un manelist. A, bonus și o cântare plus poze cu vedeta… M-am uitat pe imagini, erau mai mulți oameni adunați decât la protestul cu copiii și bătrâna cu handicap.
Nu am amănunte. Probabil au fost și oameni amărâți care nu aveau ce pune pe masă, dar am văzut unii chiuiau și fredonau ceva cântece. Sunt sigur că ăia nu de foame cântau…
Comparând situațiile mi-am adus aminte de o discuție avută cu un parlamentar, acum câțiva ani. Omul era bucuros că fusese invitat la București de greii partidului la o discuție restrânsă, eu și mai bucuros că îmi dădea din casă, cum se spune, informații bune și greu de obținut.
”Păi am vorbit de imaginea partidului, a noastră, de campanii electorale. Ideea e că nu trebuie să ne stresăm prea mult, alegătorul are memoria scurtă. Concret, după ce se câștigă alegerile, doi ani face fiecare ce vrea. Anul trei e important, că trebuie făcut ceva sau început să se lucreze la ceva, să fie gata în anul patru când vin iar alegeri. Iar în campania electorală, ultima săptămână până în alegeri e de foc, asta rămâne în mintea alegătorului înainte de a vota, ultima săptămână”.
De atunci nu mă mai miră această atitudine nesimțită a sugativelor de bani publici. Din păcate, concluzia lor va fi ”dă-i naibii cu apa lor caldă, le luăm votul cu lumini și pomeni…”
Autorul textului: Cătălin Stavri
