Antonia Iacob este elevă la Colegiul Național „Jean Monnet” din Ploiești, iar la vârsta de numai 16 ani a obținut centura neagră la karate. Reporterii ziarului nostru au discutat cu ea despre această pasiune a ei.
„La grădiniță era un băiat care mă lovea, iar eu nu știam cum să reacționez, așa că părinții m-au dus la karate”, spune tânăra.
„Totul a început când părinții mei m-au înscris la karate la vârsta de 6 ani mai mult din nevoia de a știi să mă apăr, deoarece la grădiniță era un băiat care mereu mă lovea, iar eu nu știam cum să reacționez. Totul a pornit dintr-o necesitate, iar eu sincer nu mă așteptam să pot ajunge atât de departe.
Susținerea financiară a venit din partea ambilor mei părinți de la începutul evoluției mele în karate și până acum, dar ca orice sportiv care mai este și elev în același timp vine o perioada în care este foarte greu să echilibrezi sportul și școala. Voiam să renunț la karate, dar mama a fost cea care m-a susținut și m-a ajutat astfel încât am putut continua cu amândouă în mod egal.
Pentru un sportiv de performanță, un prim obstacol considerabil este școala. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, școala este foarte importantă și utilă. Problema e modul în care este structurată. După 6-7 ore de școală, timpul liber care îți mai rămâne este să înveți și să faci teme și mai rămân câteva ore în care poți ieși cu prietenii, de exemplu.
Eu am renunțat la această parte de recreere în favoarea sportului. Au mai fost și obstacole financiare, cum ar fi echipamentul costisitor, deplasările la competiții și așa mai departe, dar părinții mei m-au ajutat cu tot ce au putut pentru a ajunge unde sunt acum și de aceea le sunt recunoscătoare”, ne-a povestit Antonia.
„În viitor mă văd tot o fată care va echilibra sportul cu facultatea, doar că îmi voi menține pasiunea la un nivel mai înalt față de prestațiile mele de acum și din trecut pentru că mereu există loc de mai bine”, a adăugat tânăra.
Trăim într-o perioadă în care tinerii acordă din ce în ce mai puțină importanță sportului, însă există și excepții, precum această sportivă care ne face mândri prin performanțele ei.
