Deputatul Gabriela Anghel a trimis un comunicat de presă referitor la impozitarea bacșișului. Vezi mai jos declarația completă:

Zilele acestea a intrat in vigoare o lege care a fost facuta parca sa omoare in fasa domeniul serviciilor. Impozitarea bacsisului.

Ce este oare bacsisul in acceptiunea romanilor? Este cumva sinonim cu spaga pe care o dau anumite persoane unor alesi sau unor functionari publici pentru a li se facilita accesul la banii publici sau la foloase necuvenite? Reprezinta cumva gramezile de bani ilegali, din economia gri si neagra pe care le vehiculeaza oamenii influenti din aceasta tara? Reprezinta oare ultima problema de rezolvat in Romania?

NU!

Bacsisul, in acceptiunea romanilor, este modesta suma de bani pe care oamenii care lucreaza in domeniul serviciilor ii castiga cu sudoarea fruntii si cu daruire. Reprezinta maruntisul, restul de care ne lipsim cu totii, cu drag, pentru a ne exprima recunostinta pentru cum am fost tratati, cum ni s-a vorbit, cum am fost serviti, pentru un profesionalism platit prea putin, pentru performantele neapreciate, pentru calitati si cunostinte acumulate intr-o viata, pe care Statul Roman nu este capabil sa le rasplateasca la adevarata valoare.

Ce mai reprezinta bacsisul? Reprezinta cumva painea in plus pentru o familie? Banii pentru medicamente? Poate pachetelul de la scoala al copiilor sau cumpararea unor manuale pe care tot Statul nu este capabil sa le puna la dispozitie gratuit, asa cum scrie in lege? Reprezinta oare completarea, de cele mai multe ori, a unui salariu minim pe economie, un salariu care arata din nou incapacitatea aceluiasi Stat de a isi gestiona tara? Un salariu care este mai mic, in cele mai multe cazuri, decat unele pensii si din care omul care il castiga trebuie sa isi creasca copii, sa mearga la munca in fiecare zi, sa plateasca transportul si multitudinea de taxe si impozite pe care tot Statul le pune in spatele “fericitului posesor” al bacsisului.

Si ce altceva mai inseamna bacsisul in ochii romanului? Inseamna zambet si amabilitate atunci cand nu ai chef nici sa zambesti nici sa fii amabil. Inseamna atentie, cunostinte, experienta, dorinta de a evolua in meseria pe care o faci pentru cativa banuti in plus pe care clientul ti-i da. Inseamna acei banuti care te ajuta inca sa traiesti in Romania si sa amani de pe o zi pe alta sa iti iei lumea in cap ca sa devii sclavul Europei. Inseamna, daca vreti, alegerea de a fi sclav in tara ta!

Si aceasta alegere, platita cu pretul unei vieti neimplinite, cu pretul frustarilor acumulate de pe urma traiului intr-un sistem inert si indaratnic, Statul Roman, o considera rusinoasa, o considera ca pe un folos necuvenit care trebuie impozitat, il considera o speranta de imbogatire, care ar putea sa reumple buzunarele nesatule ale abonatilor la banii publici.

Dar impozitarea bacsisului ce inseamna?

In loc sa luam exemplu de la democratiile consolidate care si-au educat serviciile si au functionat zeci de ani cu un sistem de servicii performant cladit de bacsis, in loc sa incurajam si sa educam cetatenii in spiritul recunostintei pentru sevicii de calitate si recompensarea acestora, noi taiem absolut orice elan al acestui domeniu. Impingem oamenii, ca din nevoie, sa recurga la ilegalitati, ii condamnam sa stea cu frica in san ca vine ANAF si ii controleaza in buzunare, ii condamnam la umilinta si le luam astfel placerea de a isi face meseria asa cum ne dorim cu totii. In acelasi timp aruncam in spatele comerciantului inca o responsabilitate si punem in mana ANAF un instrument cu care se poate aluneca foarte usor spre abuz. Se va ajunge sa se inchida unitati pentru ca angajatul si-a bagat in buzunar cei 5 lei pe care i-a oferit un client in semn de multumire pentru serviciile sale. Vom scoate bon pentru bacsisuri de 0,01 lei care cu siguranta nu vor revigora economia romaneasca.

Nu ar trebui sa uitam ca educarea sistemului de servicii se face cel mai bine si cel mai rapid de catre client. Cel mai bun instrument de educare al clientului pentru acest domeniu este BACSISUL, dovada recunostintei si aprecierii muncii si daruirii puse la dispozitia sa. Impozitandu-l nu facem altceva decat sa omoram in fasa un sistem care si asa nu straluceste, tocmai pentru ca depinde mai mult decat celelalte de mentalitati si implicit de schimbarea lenta a acestora.

Lasand bacsisul liber, ca o incurajare a profesionalismului si amabilitatii vom avea de castigat mult mai mult decat daca impingem acesti oameni spre frauda. Caci sa nu isi inchipuie Statul Roman ca oamenii daca vor avea de ales intre a cumpara ceva copilului sau a fiscaliza banii respectivi, vor alege sa ii fiscalizeze! Sa nu creada Statul Roman ca fiscalizarea unui bacsis de 3 lei ii va umple trezoreria golita fara rusine in ultimii 25 de ani! Sa nu creada statul ca romanul va indura la nesfarsit! Tot luandu-i incontinuu din putinul pe care il castiga si nedandu-i nimic in schimb, romanul se va satura si, ori va pleca scarbit ca alti patru milioane plecati in ultimii 25 de ani, ori va recurge la gesturi disperate. Umbland la baza piramidei, cand noi nu am reusit sa controlam varful acesteia, s-ar putea sa o slabim atat de tare incat sa se prabuseasca pe de-a intregul intr-o zi.

Lasati bacsisul oamenilor, singura multumire dupa o zi de munca, singura maniera de a-i motiva, singurul gest de recunostinta fata de cetatenii care au inghitit cu stoicism toate greselile, toata lipsa de competenta si toata hotia unei clase politice care a luat in ‘89 o tara bogata fara datorii si a transformat-o in 25 de ani in sclava Europei.

Lasati-ne pe noi, toti ceilalti, sa fim recunoscatori din banii nostri, impozitati deja, fata de oamenii care ne respecta si ne servesc cu amabilitate si profesionalism!

Lasati oamenii care lucreaza pentru bacsis sa supravietuiasca!