Cutiile poștale au început să dea pe dinafară. Din ele se revarsă pliantele candidaților, iar de pe hârtia de calitate ne zâmbesc cu speranță privind relaxați spre viitor. Gândul lor este la noi, cetățenii, ideile lor sunt pentru binele nostru și dezvoltarea orașului. Vorbe, vorbe și iarăși vorbe.
Prin scările de bloc pliantele frumos colorate zac pe jos aruncate de electoratul care nu mai crede în vorbe. Păcat de pliante, de hârtie, de copacii tăiați, de banii dați pe ele. Nu ați înțeles că lumea nu citește materialele astea pline de promisiuni? Cu banii dați pe ele făceați o donație, ajutați niște oameni. Și erați mai băgați în seamă decât dacă umpleați străzile cu hârtii. Până la urmă chestia aia cu pe afară-i vopsit gardu și înăuntru-i leopardul se aplică și pentru pliantele candidaților. Lumea s-a săturat de vorbe. De abia aștept să văd ce se va întâmpla din cinci iunie când promisiunile vor începe să se uite. Dar poate nu o să uităm noi.
