Nu comentez incidentul din Capitală când doi cocalari și-au luat o corecție fizică de la călătorii dintr-un tramvai deranjați că cei doi ascultau manele la maxim pe telefonul mobil.
Problema este că astfel de incidente probabil s-au mai petrecut, dar n-au fost filmate și se vor mai petrece. Ideea este că acum în prag de campanie electorală politicienii sunt precum cei care dădeau manelele tare în tramvai, iar călătorii sunt tocmai cei care o dată la patru ani sunt chemați să suporte maneaua la maxim în tramvaiul numit România pe care-l împărțim cu toții.
Nu, politicienii nu se cumințesc de la bătaie, deci departe de mine de a sugera să le explicăm în stil K1 unora de ne cer votul că ne-am cam săturat de ei. Este doar o comparație. O dată la patru ani ne poluează fonic cu promisiuni și citate savante despre viitor și despre cum trebuie să le așternem ștampila pe nume pentru ca toți, de la mic la mare, să putem în sfârșit trăi ca în basmele cu prințese și Feți Frumoși.
Aproape niciunul dintre ei nu realizează că în proporție de 90% ”manelele” lor electorale ne deranjează. Pentru că vrem să fim lăsați în pace cu gândurile noastre. Vrem să-i vedem cum dezbat între ei proiecte, un dialog, nu un monolog, ei-cetățean. Pentru că cetățeanul, ca și cei din tramvai care au sărit să le explice fizic ălora doi cum stă treaba, s-a săturat de civilizația pusă mereu în ghilimele și de tupeu.
