Faceți un miting la care aduceți câte o carte pentru ministrul Pop. Care o să se sperie văzând atâtea pagini tipărite și o să-și dea demisia din postul de ministru al educației recunoscându-și incapacitatea. Și marmota învelea Gazeta Matematică în staniol.

Ceea ce-i caracterizează pe băieții ăștia ajunși peste noapte miniștrii de nici în cele mai roz fantasme nu credeau că vor ajunge așa de sus, este nesimțirea. Combinată cu tupeul și cu o doză mai mare sau mai mică de incultură și prostie. În mintea lor, ceea ce fac, fac bine. Sunt cei mai deștepți și mai viteji dintre toți miniștrii neamului. Sunt niște miniAtlași care poartă pe umerii lor greutatea țării.

Pop e doar o dovadă în acest sens. Probabil că în școală (pe când era elev) cel mai plăcut moment pentru el era pauza mare. În rest, un elev care a luat bacul cu 10 ar putea fi un ministru al educației mult mai bun. Dar probabil că e momentul ca și educația asta, cât mai este ea, să fie pusă pe butuci. Sau în genunche.

O carte pentru Pop nu rezolvă nimic. Poate un Abecedar ar rezolva problema. Să începem să-l educăm pe om. Să spună și să scrie corect ”Ana are mere.” ca să avem o bază de plecare. Mă rog, astea sunt ironii ieftine. Pop e ministrul Educației și singura rezolvare a problemei este să-și dea demisia (mă îndoiesc de asta) sau să fie demis. Demis de cine? De cei asemeni lui? Iarăși mă îndoiesc.

Și-apoi singurele cărți de care ar putea avea cu adevărat habar ministrul Pop ar fi alea 52 care vin la pachet.