Inspirat de ”Blade Runner 2049”, de ce nu s-ar face și la Ploiești un film de același gen? ”Blade Runner Ploiești 2018”. Iar povestea ar fi cam așa:

Ploiești 2018. Blade Runner-ul șef, Adrian Dobre tocmai ce-și pusese unghiera cu antimaterie la încărcat în cuptorul cu microunde când în biroul său năvăliră vice Blade Runnerii Ganea și Pană cu sufletul la gură agitându-și cuțitul elvețian laser cu lingură, furculiță și scobitoare, Ganea și toporul (de fapt o toporișca) cu plasmă, Pană.

-Boss, we have a problem, aproape că țipă Ganea.

-Yes, we have a problem, întări și Pană.

-Ia ziceți băieți, care-i problema, faceți adeziune la PNL? hohoti Dobre.

-Lasă bancurile Adi, treaba e gravă și necesită rezolvare urgentă, șopti Ganea.

-Shit, ce s-a întâmplat, a secat bugetul primăriei?

-Lasă bugetul, că ăla e secat de mult. Alta e problema.

-Păi ziceți o dată, nu mă mai fierbeți ca pe un ou cu coaja tare.

-Am descoperit că Teodora Marin e androidă, replicant din ăla. Trebuie îndepărtată.

-La naiba, nu mă așteptam la ea. Credeam că Herția de la Urbanism e, dar Teo? Suspină Dobre.

-Să luăm măsuri! Strigă Pană agitându-și toporișca de-asupra capului.

-Aduceți o ruletă. Glumi Dobre.

-Hai domn’le, puțină seriozitate. Ce facem? Îl puse la punct Ganea.

Cei trei șușotiră preț de cinci minute, apoi Dobre își scoase unghiera de la încărcat și porniră spre biroul Teodorei Marin. Traseră cu urechea la ușă, dar niciun sunet nu răzbătea până la ei. Hotărât, Dobre lovi cu piciorul în dreptul clanței încercând să spargă ușa. Ușa se dovedi mai tare.

-Cred că e tehnologie extraterestră de e așa rezistentă, șopti Pană.

-Aiurea, pufni Ganea și, punând mâna pe clanță, deschise ușa.

În birou era un întuneric de-ți băgai laserele în ochi. Intrară cu mișcări de felină în întunecimea biroulu.

-Nu-i nimeni, răsuflă greu Dobre.

-S-a prins și a fugit, șopti Ganea.

Pană nu apucă să zică nimic. În spatele lor se auzi un râset demonic. Cei trei se întoarseră brusc speriați de moarte. În prag, râzând de sărea cravata de pe el stătea Prună cu un pistol încărcat cu esență de gaură neagră.

-Da’ ce credeați, că sunteți de capul vostru aici? Sunteți voi blazi runneri, dar nu ataci replicanții cum vrea mușchiul vostru. Nu mă-nțeleg io bine cu Teodora, că e un model mai vechi, dar replicant la replicant nu-și scoate circuitele. Hai, mâinile sus.

Cei trei, privind îngroziți pistolul, ridicară încet mâinile sus. Singurul zgomot fu al ungherei care lovi cu un sunet metalic podeaua.

The end. Povestea se termină aici pentru că probabil se va face și partea a II-a.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here