Bătutul în lemn este prezent în numeroase culturi. Oamenii bat în lemn fie pentru a le aduce noroc, fie pentru a-i feri de ghinion. Până în prezent, nu s-a aflat cine sau când a inventat acest obicei.

Se presupune că obiceiul bătutului în lemn a apărut în rândul popoarelor antice, cum au fost, de exemplu, celţii. Unii istorici susţin că aceştia loveau uşor în trunchiurile copacilor fie pentru a invoca protecţia spiritelor, fie pentru a le mulţumi acestora. Ulterior, creştinii au preluat practica, însă au asociat lemnul pe care îl loveau cu cel al crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Există cercetători care susţin că practica lovirii lemnului este mult mai recentă decât se consideră în general. În cartea sa, ,,The Lore of the Playground”, folcloristul britanic Steve Touchwood susţine că obiceiul îşi are originea într-un joc practicat de copii în secolul al XIX-lea, ,,Tiggy Touchwood”. Acesta era asemănător lepşei îndrăgite astăzi de copii, însă diferenţa era că, în momentul în care unul dintre jucători atingea un obiect din lemn, se considera că este imun şi nu poate fi prins.

Deşi nu se cunoaşte cu exactitate originea obiceiului bătutului în lemn, el este practicat în continuare în întreaga lume, uneori sub diverse forme. De exemplu, turcii îşi ating lobul urechii şi lovesc de două ori în lemn, pentru a îndepărta spiritele rele. Italienii fac acelaşi lucru, însă mai rostesc şi fraza ,,atinge fierul”.

Sursa: descopera.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here