Proiectat în formă de arc cu dublă curbură, din cauza condiţiilor extreme de dificile ale amplasamentului, Barajul Paltinu de pe Valea Doftanei a reprezentat o adevărată provocare pentru inginerii vremii, devenind unul dintre cele mai îndrăzneţe proiecte hidrotehnice din ţară.
Barajul Paltinu este situat pe valea râului Doftana, în aval de confluenţa acesteia cu Păltinoasa, în cheile numite „La Tocile“. Lucrările de execuţie a stăvilarului au început în 1966, iar barajul a fost dat în funcţiune în 1971. O a doua etapă de consolidări a fost executată în intervalul 1976-1982. Barajul construit din beton în formă de arc are o înălţime deasupra fundaţiei de 108 metri, fiind unul dintre cele mai înalte din ţară. Lungimea totală a coronamentului este de 455 de metri. Prin ridicarea barajului s-a creat lacul Păltinoasa sau Paltinu, întins pe o lungime de 3 km. Situat la o altitudine de 650 m, lacul ocupă o suprafaţă de 215 ha. Încă de la început, barajul a ridicat numeroase probleme de proiectare şi execuţie, necesitând lucrări complexe. În secţiunea barajului, valea are un profil caracterizat printr-o asimetrie pronunţată, iar pe malul stâng se află o terasă cu o lăţime de circa 100 m. Roca de bază este formată din gresie cu intercalaţii de şisturi marnoase şi argiloase, fiind traversată de mai multe falii şi un sistem complex de fisuri.
Inginerul hidrotehnician Aristide Teodorescu (1924-2010), unul dintre cei mai buni specialişti ai vremii şi care a făcut parte din echipa de pionerat, pentru România, în această disciplină, a fost cel care s-a ocupat de proiectarea barajului de la Paltinu. Ţinând seama de condiţiile morfologice şi geologice ale amplasamentului, Aristide Teodorescu a trebuit să adopte multe soluţii originale. Inginerul Aristide Teodorescu, în 1967, inginerul care a proiectat Barajul Paltinu.
Primul baraj de beton în arc cu rost perimetral realizat în România Acesta a adoptat varianta unui baraj de beton în arc cu dublă curbură şi cu rost perimetral, barajul Paltinul fiind primul baraj de beton în arc cu rost perimetral realizat în România. Aceasta a impus realizarea unui soclu de fundaţie, prelungit pe malul stâng cu o aripă parabolică, astfel încât să se simetrizeze secţiunea în care este executat barajul propriu zis. Soclul permite o preluare mai bună a diferenţelor modulelor de elasticitate ale rocei de pe cei doi versanţi precum şi o adaptare mai bună la condiţiile geologice locale, prin plombarea zonelor cu rocă alterată. Terenul de fundaţie a fost consolidat printr-un voal de etanşare realizat prin injecţii cu lapte de ciment. Între barajul parabolic şi versantul stâng s-a mai executat şi o culee de beton, pentru o conlucrare mai bună a barajului cu versantul. Pentru stabilizare, au mai fost executate lucrări de consolidare a ambilor versanţi prin ancorare cu cabluri pretensionate.
Citeste mai mult pe adevarul.ro
