O femeie în vârstă de 47 de ani și prietenul ei, un bărbat în vârstă de 52 de ani, au murit în a doua zi a anului pe unul dintre cele mai periculoase trasee montane din România, Brâna Mare a Morarului, din masivul Bucegi. Deși aveau experiență în escaladă, cei doi au făcut greșeli de începători care le-au adus sfârșitul. S-au avântat într-o zonă extrem de periculoasă, nemarcată, pe vreme rea cu viscol și ceață, fără a folosi corect echipamentul specific unei astfel de ascensiuni.

Femeia a fost prima care a căzut în prăpastie, iar partenerul ei se pare că a vrut să-i sară în ajutorul și a alunecat și el. N-au avut nicio șansă de supraviețuire. S-au prăbușit peste 700 de metri în prăpastie, într-o zonă stâncoasă și acoperită cu straturi instabile de zăpadă înghețată.

F.D. (47 de ani) și B. C. (52 de ani), erau din Ilfov, respectiv București. Au ajuns la Bușteni sâmbătă, 2 ianuarie și au parcat mașinile în apropierea cabanei Gura Diham, iar de aici au pronit pe traseu extrem de dificil incusiv pe timp de vară și nerecomandat turiștilor iarna. Au ignorat prognoza meteo care anunța viscol și ceață pe munte și au urcat spre Brâna Morarului, un traseu abprdat de regulă doar de experimentați.

Accidentul s-a produs exact în momentul în care cei doi mai aveau câțiva metri până la finalul traseului. Ce s-a întâmplat pe munte nu se știe exact, dar salvatorii montani bănuiesc că femeia s-ar fi desprins din carabinieră și a căzut în hău. Partenerul ei a vrut să-i sară în ajutor și a alunecat și el.  N-au avut șanse să supraviețuiască, din cauza terenului extrem de accidentat.

Sergiu Frusinoiu, unul dintre salvamontiștii din Bușteni a povestit pe pagina sa de Facebook cum a decurs operațiunea de salvare.

”Un alt accident pe muntele Morarul, de data asta fatal dar din care noi, oamenii de munte, putem invăța câte ceva.

Am fost în echipa de prim răspuns alături de încă doi colegi.

Datele problemei erau așa: se primește apel prin 112 la dispeceratul Salvamont Prahova de la un bărbat care spunea că se afla pe Brâna Mare a Morarului, iar colega sa de tura a picat în prăpastie și nu mai știe nimic de ea. Colegul nostru îl sfatuiește să nu se miște din locul în care este și să astepte venirea ajutoarelor, apoi ne alertează pe noi, toți, restul colegilor.

Trag repede hainele roșii pe mine, umplu rucsacul cu echipament pentru orice situație, bag ceva haleală și niște ceai peste niște haine mai groase îndesate și ele în rucsac, apoi aflu că nu este vorba de o avalanșă și îl las pe Carp, colegul meu canin, acasă. Plec în grabă.

La Bușteni, colegii mei aveau deja planul făcut. Intru în echipa de prim răspuns. Verificăm, un pic, echipamentul și plecăm pe Drumul Fânului către Valea Cerbului. Urcăm cât putem de repede cu rucsaci de 10-12kg în spate, mânați de speranța că ii vom găsi pe ambii în viață. După Poiana Coștilei ne punem colțarii, zăpada fiind bocnă.

Între timp aflăm prin intermediul stației că bărbatul a sunat din nou și că picase și el, neascultând sfatul colegului, și se afla undeva mai jos, sub Brâu. Mărim ritmul și mai dăm câte un ochi spre Morar, cu speranța de a vedea vreo lumină, dar și fluierăm și urlăm pentru a fi auziți, deși vântul foarte puternic spulbera șansele de reușită.

De la Omu, un coleg de la Salvamont Bușteni, împreună cu unul dintre meteorologi, pleacă și ei spre locul incidentului. La un moment dat, zărim lumini de lanterne și aflam rapid că sunt ale colegilor noștri.

Continuăm de-a lungul potecii turistice până în Poiana Pietrei Pârlite, unde un coleg cu mai multă experiență propune să ne abatem de la traseu și să căutăm pe firul principal al văii, în eventualitatea faptului că femeia căzută ar fi putut pica tocmai până acolo. Ne împărțim în trei direcții diferite pentru a acoperi o arie mai mare.

Cum ajung în firul văii și ridic capul spre versant, lumina lanternei frontale pică fix pe un trup întins pe zăpadă, moment în care strig tare: „am gasit-o, am gasit-o, haideți aici!”. Alerg spre victimă cu gândul că este în viață și o realitate șocantă mă lovește, era, de fapt, un bărbat. Sosesc și colegii mei și descoperă și trupul femeii la doar 4-5 metri de trupul bărbatului. Descoperim lividități cadaverice în cazul bărbatului și rigor mortis în cazul femeii, ambele fiind semne ale decesului, dar și o multitudine de leziuni grave. Restul imaginilor văzute o sa le țin pentru mine deoarece pot șoca.

Echipa de suport ajunge și ea între timp și se decide coborârea unuia dintre trupurile găsite.

Ce e de învățat din această tragedie? Multe.

× Judecând după nivelul de uzură al echipamentelor, păreau a fi începători în ale alpinismului. Deci, probabil, au încercat un traseu care le-a depașit nivelul de experiență sau de pregătire, nu putem știi sigur, dar e bine să nu ne grăbim evoluția sărind pași. Echipamentele performante, oricât ne-am dori, nu pot înlocui antrenamentul și experiența, niciodată.

× Sfaturile salvatorilor montani trebuiesc ascultate cu sfințenie, astfel timpii se scurtează, siguranța este sporită iar munca salvatorului ușurată.

× Sunt destule trasee nemarcate care sunt categorisite de anumite persoane ca fiind ușoare dar în realitate nu sunt așa, acestea presupunând riscuri substanțiale și o pregătire alpină temeinică, iar care iarna devin trasee foarte dificile, cu riscuri mari sau foarte mari și timpii de parcurgere, uneori, se dublează sau chiar triplează.

Cu siguranță și din păcate, accidentele montane ne învață foarte multe și poate reușesc să ne facă mai precauți, tocmai de aceea am ales să împărtășesc aceste lucruri cu voi.

Mulțumesc colegilor mei de la care am o sumedenie de lucruri de învățat și care mă surprind de fiecare dată cu promptitudinea, dedicarea și profesionalismul cu care acționează la orice oră din zi sau din noapte.

Mă înclin! Să aveți un an mai bun!”, scrie Sergiu Frusinoiu.

Bărbatul care și-a pierdut viața în munți era unul dintre cei mai importanți specialiști în telecomunicații ai României, cercetător la Universitatea Tampere din Finlanda. Era CEO și project manager la IT Center for Science and Technology Bucharest.