Bărbatul din Ploiești care a impresionat o țară întreagă după ce a ales să devină voluntar la unul dintre centrele de carantină din Prahova, a acceptat să-și spună povestea. Are 44 de ani, patru frați și o mamă care a refuzat să-l primească acasă de teamă să nu o îmbolnăvească.
Ciprian s-a întors din Anglia în data de 16 martie, odată cu miile de români care au revenit în țară când virusul ucigaș a împânzit întreaga Europă. Mama sa l-a aunțat că nu-l primește acasă și l-a trimis în carantină. Oricum ar fi trebui să facă asta, obligat de deciziile autorităților, dar gândul că familia sa nu-l primește nu i-a picat bine deloc.
”Mama mea nu m-a primit acasă. Mi-a zis să stau în carantină, că poate sunt bolnav. Dacă îi dădeam mamei 200 de lire, mă primea cu brațele deschise. Eu și frații mei, că mai am patru frați, când venim în țară preferăm să stăm în altă parte pentru că dacă stăm la mama, ne ia bani de chirie. Nu am nicio relație cu familia mea, mai bine fac treabă cu străinii decât cu familia”, spune Ciprian.
Ploieșteanul și-a încheiat perioada de izolare în data de 1 aprilie, zi în care era liber să plece unde ar fi dorit. Avea unde, spune el, dar a ales să rămână la centrul de carantină pentru a da o mână de ajutor. Timp de două săptămâni a văzut singur cum îngrijitoarele se luptă să care la fiecare cameră cutiile cu mâncare și și-a dat seama că nu le este ușor.
”Era nevoie de o mână de bărbat, așa că am căutat numărul de telefon al directorului centrului și l-am rugat să mă lase să rămân să ajut cum pot. Nu-mi trebuie bani, nu vreau nimic în schimb, doar un pat unde să dorm. Dimienața duc caserolele la camere, apoi aștept o oră să strâng resturile de mâncare. La fel fac la prâns și seara. Mai fac curat, dau cu mopul sau ajut la dezinfecția camerelor atunci când mai pleacă câte un pacient”, povestește Ciprian.
Cât a stat în Anglia, a muncit ca ajutor de bucătar la un restaurant chinezesc. Și-ar fi dorit să ajungă îngrijitor la un azil de bătrâni, dar faptul că nu cunoaște limba engleză a fost o barieră de netrecut pentru el. Poate că ar fi reușit în cele din urmă să-și găsească jobul visat, dar criza virusul chinezesc l-a împins către casă, unde va și rămâne în cele din urmă.
”Mie îmi place să ajut oameni. Nu am știut limba engleză, așa că la azil nu m-au acceptat, dar poate reușesc să mă angajez aici în țară la un cămin de bătrâni, când se va termina criza aceasta”, spune Ciprian.
Chiar dacă el însuși este bolnav, bănuiește că are cancer, nu cere ajutor. Nu l-a văzut până acum nicun medic deși durerile de stomac nu-i dau pace.
”Toți din familia mea au murit de cancer la stomac, tata, bunicul, cred că eu sunt următorul. Dar merg înainte, nu mă las”, spune senin Ciprian.
Impresionate de gestul său, autoritățile județene i-au pus la dispoziţie una dintre camerele care nu erau destinate cazării persoanelor care revin din zonele „roşii“, echipamentele de protecţie necesare şi i-a făcut şi instructajul pe care Ciprian îl ştia deja din experienţa celor două săptămâni de izolare completă.
”Gestul ploieşteanului este demn de toată admiraţia, ţinând cont că vine într-o perioadă şi într-un loc unde mai toată lumea dă bir cu fugiţii”, este mesajul Prefecturii Prahova postat pe pagina oficială de Facebook.
În Prahova sunt 4.700 de persoane aflate în izolare voluntară la domiciliu şi aproxiamtiv 300 de persoane în carantină, cazate la mai multe centre.
