Clipe de coșmar pentru o fetiță de 11 ani din Sinaia și pentru părinții ei! După zile de chin, în care a suportat dureri inimaginabile, fetița a eliminat o bucată de tifon prin uretră, în timp ce urina! Incidentul a avut loc în incinta spitalului din Brașov, unde părinții au dus fetița când au văzut că în Sinaia nu pot fi ajutați, și imediat după doctorii au mai extras încă o bucată de tifon din uretra copilei. În timp ce doctorii întreabă dacă fetița și-a introdus singură tifonul în corp, mama spune că este imposibil și că cel mai probabil bucata de material a stat în corpul micuței un an de zile, de la o operație de apendicită făcută la spitalul din Sinaia.

Un reporter al ziarului Incomod a stat de vorbă cu mama Alessiei Chivu, care a povestit coșmarul prin care au trecut în ultimele zile.

„De o săptămâna ne chinuim! Am ajuns la spitalul din Sinaia, la Urgențe, fetița dădea semne că o doare foarte rău burtica, i s-a dat diagnosticul de cistită, i s-au făcut analizele, i s-a dat un tratament cu un antibiotic foarte puternic. Am mers a doua zi la Pediatrie la spitalul din Sinaia, i-am dus o nouă probă de urină și i-a făcut urocultura și mi-a dat o rețetă de antibiotic. Mi-au explicat că inițial nu voiau să-i dea antibiotic, dar infecția fiind foarte mare este necesar. I-am dat tratamentul trei zile, dar fetița se simțea din ce în ce mai rău, avea dureri abdominale foarte puternice, a rămas blocată pe toaletă, nu se putea mișca! Am sunat doctorița de la Pediatrie și i-am spus că îi este din ce în ce mai rău și mi-a zis că trebuie adusă la spital pentru a-i administra antibioticul injectabil.

Am dus fata din nou la Urgențe în Sinaia, unde i s-a făcut o perfuzie, i s-au recoltat din nou analize, apoi am plecat cu fata cu branula în mână la Pediatrie, unde doamna doctor când a văzut rezultatele a zis: „Nu se poate! De la 70 nivelul leucocitelor de acum cinci zile, acum sunt 500!” Doctorița ne-a explicat că nu are aparatura necesară în spital pentru a face o urocultură și că rezultatele ar dura oricum două zile. Mai mult, doctorița ne-a explicat că micuța deja luase un antibiotic foarte puternic și că în spital putea să-i facă doar Gentamicină, așa că m-a sfătuit să nu mai pierd nici măcar o zi și să plec la un alt spital.

Am vrut să plecăm la București, dar fără relații nu am putut ajunge la Grigore Alexandrescu, nu au putut să ne transfere sau să ne dea o ambulanță cu care să ducem fetița. Am luat-o pe propria răspundere cu branula în mână, am venit la Brașov la niște doctori extraordinari de la Urgențe.

Cât timp i se făcea dosarul fetei, Alessia se plimba și îmi spunea că nu își găsește locul, că nu poate sta jos din cauza durerilor, o lua cu călduri, transpira. Culmea, la câtă infecție avea în ea, nu a făcut febră! Probabil și de la supozitoarele pe care i le-am dat.

Fata tot avea senzația că face pipi, până am ajuns la Brașov am oprit mașina de două-trei ori, dar când se așeza în șezut nu putea face, doar câteva picături, putea face blocaj renal. La spital, a doua oară când am dus-o la toaletă, eu stăteam în șezut lângă ea și la un moment dat mi-a zis: „mami, simt că iese ceva din mine!” Atunci m-am uitat și am văzut că îi iese ceva, am pus mâna și am extras dinăuntru un tifon! Un tifon de lungimea unui deget, ca un șnur de adidas, puțin mai gros, ca de bocanc. Am țipat, am lăsat fetița pe toaletă și m-am dus în sală țipând „să vină un doctor acum!”. Aveam tifonul în palmă, au venit șapte doctori și asistente peste mine în toaletă, au luat fata, au pus-o pe o masă, au dezbrăcat-o și au mai scos din ea o bucată de tifon aproape identică, de lungime și grosime, au internat-o pe secția de Chirurgie, iar azi-noapte la ora 3 am plecat după ce i s-a luat din nou urină înainte să i se administreze din nou antibiotic și un calmant, pentru că încă o mai durea puțin. Fetița a făcut pipi apoi și a început să plângă spunând că poate face din nou bine. Nu mai avea aceleași dureri, faptul că a eliminat acel tifon a ușurat-o. Când era pe masa aceea, înconjurată de doctori și asistente, cu toții erau uimiți de ceea ce văd și una din doctorițe a zis că era imposibil să își introducă singură acel tifon.

Problema este de unde provine acel tifon. La Urgențe aseară ne-au întrebat tot istoricul fetei, ce operații a făcut, și le-am spus că a făcut operație de polipi și operație de apendicită, acum un an, pe 2 februarie. Eu sunt convinsă că au uitat tifonul în ea. Astăzi dimineață (n.r. sâmbătă, 26 ianuarie), la ora 6.30 am fost la spital pentru a vedea ce ni se spune. A venit un rezident care ne-a explicat situația. Am întrebat cum este posibil ca un an de zile să nu facă febră, să nu facă septicemie, să nu moară! Copilul meu s-a născut din nou! Cum de trăiește?! Probabil organismul ei este foarte puternic, are anticorpi foarte buni, nu știu dacă a luat antibiotic de două ori în 11 ani… Cred că a avut imunitate foarte bună, altfel nu mai știu ce să cred, este un miracol. Rezidentul ne-a explicat că este posibil ca acel tampon să fi stat localizat, a săpat prin vezică, mi-a explicat în termeni medicali, spune că la fete se poate întâmpla, tamponul respectiv a pătruns prin peretele vezicii, de unde a trecut în uretră și pe acolo a ieșit, pe unde face pipi. Ce dureri avea! Dureri îngrozitoare! Rezidentul mi-a explicat că s-ar fi putut întâmpla lucrul acesta și altă explicație nu găsim!

Acum 20 de minute am vorbit cu doctorul chirurg care a consultat-o și m-a întrebat: „nu cumva și-a introdus înăuntru?!”. Eu neștiind ce să-i explic, i-am zis că și dacă își introducea ea, intra în vagin, nu în uretră. Cât de sadic poate fi un copil să își bage ceva prin orificiul acela, cu ce să-l împingă?! Este imposibil, nici cu o andrea nu se poate! Am impresia că doctorul de aici vrea să mușamalizeze, și-a dat seama că este vina doctorului din Sinaia, de la spital, unde a fost operată de apendicită. A fost operată la spitalul din Sinaia de domnul doctor Bărbuță.

Nu voi lăsa lucrurile așa! Voi merge până în pânzele albe! Voi consulta un avocat care să mă ajute! Nu pot lăsa lucrurile așa! Dacă o vedeți acum este albă, palidă, nici nu zici că are sânge în ea!

Aștept să vedem rezultatul ecografiei pentru că spitalul nu are program pentru această analiză sâmbăta și duminica, este chemat doctorul de acasă, așteptăm să-i facă ecografia să vedem dacă mai este ceva în vezică și eventual să-i facă o altfel de ecografie, cu o cameră pe uretră, să nu mai fie rămas ceva acolo. Vă dați seama, de un an de zile să fie acolo…

Copilul meu s-a născut a doua oară, este o minune! Aș vrea să-mi explice cineva, medical, cum a fost posibil ca timp de un an de zile să nu facă septicemie, să nu moară! Este o minune! Sunt încă în șoc, nu pot să-mi revin!”, ne-a povestit Maria Marcu, mama Alessiei.

N.R.: Ziarul Incomod a solicitat puncte de vedere atât de la reprezentanții Spitalului Orășenesc Sinaia, cât și de la Spitalul de Urgență Brașov, pe care le vom publica la momentul la care vor fi remise.