Un amic de-al meu spunea despre Ploiești că e satul Ploiești. La momentul când a folosit această expresie, am sărit repede să-i demonstrez că expresia este jignitoare pentru orașul lui Nenea Iancu. Dar pe măsură ce-au trecut luniile, expresia aceasta pare să descrie din ce în ce mai bine ceea ce se întâmplă cu Ploieștiul.
Revin la problema bugetului local. Cred că niciodată în istoria orașului lucrurile nu au stat atât de prost. Și vorbim de momente când nu eram în UE, nu existau fonduri europene. În anul de grație 2016, cu fonduri UE și membrii ai Uniunii Europene, bugetul Ploieștiului nu poate fi descris nici măcar a fi la ”cotă de avarie”. Pur și simplu nu sunt bani pentru școli, spitale sau transportul gratuit al pensionarilor. Nu mai vorbim de banii pentru salubrizare sau iluminatul stradal. Da, ne paște pericolul să avem lumină pe stradă cu program că în măreața iepocă dă aur.
Primăria încearcă să se împrumute de bani de la o bancă. Până atunci pot să treacă și mai mult de două luni, iar între timp bat la ușă lucrările pe bani europeni care n-au putut fi finalizate în decembrie 2015. Iar dacă în 30 iunie nu vor fi finalizate, va trebui să dăm la UE banii înapoi. Încă o gaură masivă în bugetul orașului.
Cât să crească taxele și impozitele pentru a ajuta bugetul? Să avem taxe demne de Coasta de Azur sau Dubai? În satul Ploiești? Să fim serioși.
Și să nu ne mire dacă prin iulie-august, pe ușa Primăriei Ploiești va trona falnic un lacăt imens. Cât despre clădirea Petrom/ spital de pediatrie se mai aude ceva? Sau plătim întreținerea unei clădiri goale în care nu o să fie nimic niciodată?
