Modul în care Fiscul desfășoară o analiză de risc, pentru a decide verificarea unei firme, este reglementat destul de superficial în legislația noastră, în condițiile în care acesta este principalul instrument folosit înainte de derularea controalelor fiscale. Cu toate acestea, există anumite indicii de care o companie poate ține cont pentru a evita sau a preîntâmpina asemenea controale, iar astăzi vi le prezentăm în contextul intensificării verificărilor din aprilie 2017.

Analiza de risc este definită, în prezent, de Codul de procedură fiscală. Documentul prevede că analiza este o activitate prin care se urmărește identificarea riscurilor de neconformare aferente companiilor, în special când este vorba de impozitele, taxele și contribuțiile sociale datorate statului.

Concret, analiza de risc este „activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în scopul efectuării activităților de administrare fiscală”.

Nivelul riscului asociat unei firme este stabilit în urma efectuării analizei de risc. Astfel, vorbim, în esență, de o încadrare în una din trei categorii posibile: risc fiscal scăzut, risc fiscal mediu sau risc fiscal ridicat. „Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc. Contribuabilul/Plătitorul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită”, este precizat la articolul 121 al Codului de procedură fiscală.

În urmă cu doi ani, AvocatNet.ro a contactat câțiva specialiști, dar și reprezentații Fiscului, pentru a afla ce criterii sunt folosite la efectuarea analizei de risc. Informațiile obținute atunci au conturat faptul că analiza de risc este o procedură internă a autorităților ce se reflectă doar superficial în legislația publicată în Monitorul Oficial. Între timp, chiar dacă sistemul fiscal a fost modificat semnificativ, concluzia este aceeași: modul în care se decide încadrarea firmelor într-o categorie de risc este, în mare, necunoscut. Cu toate acestea, putem găsi unele indicii în Codul de procedură fiscală, la care se adaugă tendințele observate de firme de-a lungul anilor și frânturile de informații comunicate periodic de Fisc.

În ceea ce privește Codul de procedură fiscală, există anumite situații în care este indicată expres necesitatea analizei de risc. Mai întâi, la articolul 77 este prevăzut cazul cererilor depuse de contribuabili la organele fiscale, a căror soluționare poate necesita uneori efectuarea unei inspecții fiscale. Evident, inspecția fiscală este desfășurată în baza analizei de risc.

Apoi, actul normativ stabilește, la articolul 104, posibilitatea firmelor de a opta pentru certificarea declarațiilor fiscale înainte de depunerea lor la unitățile Fiscului. Certificarea se poate face de către consultanții fiscali activi și aceasta reprezintă un criteriu luat în calcul la efectuarea analizei de risc, în vederea desfășurării inspecțiilor fiscale.

În fine, analiza de risc pentru inspecția fiscală poate fi făcută și în situațiile în care companiile solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), conform articolului 169 al Codului. De asemenea, riscul fiscal este amintit, la articolul 206, și în cazul solicitării eșalonării la plată a datoriilor fiscale.

Depunerea cu întârziere a declarațiilor te poate aduce în vizor

De curând, în urma controalelor anunțate de autorități la companii de toate mărimile și din toate domeniile de activitate, specialiștii în fiscalitate de la Deloitte România au făcut publice o serie de criterii de selecție pe care le folosește Fiscul la determinarea riscului fiscal.

Mai exact, luând în calcul experiența acumulată în anii precedenți, Deloitte a identificat nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarațiilor fiscale ca fiind unul dintre criteriile analizei de risc. Totodată, specialiștii au făcut referire și la următoarele aspecte:

• depunerea declarațiilor rectificative în mod repetat;
• fluctuațiile rezultatelor financiare: profit/pierdere;
• pierderile înregistrate în ani consecutivi într-o perioadă mai mare de trei ani;
• necorelarea între forma tranzacțiilor și substanța economică a acestora;
• tranzacțiile cu societăți inactive sau cu societăți fără cod de identificare valid;
• nesolicitarea rambursării TVA atunci când era cazul sau renunțarea la cererea de rambursare a TVA după depunerea acesteia;
• neconcordanțele între livrările și achizițiile de bunuri/servicii declarate de persoana impozabilă și partenerii săi (având la bază declarația 394 privind operațiunile desfășurate pe teritoriul național).

Pe deasupra, într-un comunicat de presă de marți al Fiscului, referitor la analiza de risc aplicată marilor contribuabili, au fost amintite câteva dintre criteriile folosite de autorități la stabilirea nivelului de risc. Unele dintre ele confirmă, practic, cele sesizate de specialiștii Deloitte. Concret, este vorba de aspecte precum:

• riscul fiscal asociat prețurilor de transfer (în prezent, contribuabilii mari trebuie să aibă pregătit dosarul prețurilor de transfer pentru 2016, în caz de control – detalii, aici);
• marja de profit;
• neconcordanțele din declarațiile 390 și 394;
• tranzacțiile cu contribuabili declarați inactivi;
• tranzacțiile cu contribuabili cu CUI radiat.

Pentru luna aprilie 2017, reprezentanții Fiscului au anunțat recent o serie de controale la toate categoriile de firme (contribuabili mici, mijlocii, mari), indiferent de domeniul lor de activitate. Principalul aspect urmărit este verificarea corectitudinii raportării impozitului pe profit pentru 2016. În plus, redacția noastră a estimat o intensificare a controalelor fiscale și pe fondul minivacanțelor de Paște și de Ziua Muncii, despre care am scris mai multe aici și aici.

Sursa: www.avocatnet.ro