De dimineață, cu mic, cu mare ne-am arborat în geam drapelul României. E Ziua Națională și trebuie să arătăm că suntem patrioți. În restul anului, steagul se umple de praf printr-un dulap. Dacă l-am ține arborat tot anul, oare ce-or zice vecinii? Dar de 1 Decembrie simțim românește…
În timpul anului, ca băieții la o bere auzi tot felul de discuții de genul ”ați văzut bă ce uniți sunt polonezii? Nu ca noi, neam de turnători…”. Dar de 1 Decembrie simțim românește…
Vara, nu sunt plaje mai frumoase decât cele din Grecia. Marea Neagră, e un jeg. Serviciile de rahat. Până și la frații bulgari e mai bine. Dar de 1 Decembrie simțim românește…
Vacanțele trebuie musai făcute, dacă sunt bani, evident, în locuri exotice. Thailanda, Coasta de Azur. Nu contează că unii n-au habar unde e Delta Dunării sau Cheile Bicazului. Dar de 1 Decembrie simțim românește…
Și ce curățenie e la nemți… Sau la austrieci. N-are importanță că aruncăm gunoaie pe jos la trei metri de coșul de gunoi. Nemții, ce popor aseptic. Dar de 1 Decembrie simțim românește…
Și cum se conduce în Occident. Nu claxonează nimeni, nu se înjură. Nu-i ca la noi la ore de vârf unde te umpli de nervi și înjurături. Dar de 1 Decembrie simțim românește…
Și ce politicieni au alții. Ăștia made in România, vai de capul nostru. Dar ce ne bucurăm de o sacoșă de mălai și la niște brichete moca. Și punem ștampila de vot la foc automat. Dar de 1 Decembrie simțim românește…
Armată? Păi dacă vin rușii, în trei ore ne ocupă. Vai de armata noastră. Îi aplaudăm la defilare. Ce viteji, ce oameni. Căci de 1 Decembrie simțim românește…
Și-ar mai fi multe de spus, dar și la anul e Ziua Națională. Și trebuie și la anul de 1 Decembrie să simțim românește…
