Timp de 32 de zile, Onorel Lupu bărbatul de 41 de ani, evadat de Paști din închisoarea de la Ploiești, a fost hăituit cu câini de urmă aduși de la Sibiu și București, cu drone, cu camere cu termoviziune și de cei mai antrenați polițiști din Prahova. Ziua stătea retras pe coama dealului și supraveghea tot. Știa fiecare mișcare a polițiștilor. Nu aștepta decât căderea nopții să poată ajunge în cel mai drag loc, la mormântul băiatului său, mort la numai un an. Aici, cu capul pe cruce, a dormit Onorel în prima noapte. Polițiștii nu i-au cunoscut drama la început și-l căutau haotic prin păduri și văgăuni.

Abia acum câteva zile, după ce au apelat la profilerii Poliției Române, polițiștii din Ploiești au aflat ce se ascundea în sufletul lui Onorel și au mers direct la țintă. Vineri noapte îl așteptau în cimitirul din Șoimari unde știau că bărbatul mergea aproape în fiecare noapte. Strategia a fost însă blocată de viclenia localnicilor din Izești, sătui de prezența polițiștilor prin satul lor.

Un adolescent de 16 ani a fost cel care a reușit să pună mâna pe Onorel, care ieșise prea devreme din bârlog. Nu căuta de mâncare, ci otravă.

Mormântul lui Claudiu Lupu, fiul lui Onorel, este cel mai îngrijit din cimitirul din Șoimari. Aici și-a trăit ultimele zile de libertate, bărbatul hăituit de sute de polițiști

Orfan de la șase ani, a trăit în pădure împreună cu sora lui

Drama din spatele ”haiducului”, așa cum a fost poreclit de polițiștii care l-au căutat zile la rând prin pădurile din Păcureți, i-a impresionat pe anchetatorii care au reușit să stea de vorbă cu el, imediat după ce a fost capturat.

De la șase ani, el și sora sa au rămas orfani. Mama lor, alcoolică, s-a stins când cei doi copii erau mici, iar tatăl a vândut gospodăria și a dispărut fără urmă. Onorel și sora lui au trăit singuri în pădure, într-un bordei improvizat la marginea satului Matița, ajutați de oamenii locului. Fura de foame. Când rămânea fără mâncare, se hrănea cu ce-i oferea natura, frunze de măcriș, de gutui, arțar și fructe, atunci când era sezonul lor.

 

 

Drama unui tată

Este bolnav de mic, suferă de epilepsie, dar asta nu l-a împiedicat să încerce să-și întemeieze o familie. A avut o relație de concubinaj cu o tânără din sat. În 2017 Onorel a devenit tatăl unui băiețel care însă nu a supraviețuit decât puțin peste un an. Nu știe să spună ce boală i l-a răpit și nici nu mai contează asta acum pentru el. Copilul, Cătălin Ionuț, s-a stins în martie 2017 și este înmormântat la marginea satului Măgura din comuna Șoimari. Este cel mai îngrijit mormânt din acel cimitir. Acesta este și motivul evadării. Deși mai avea puțin până la liberarea legală, doar câteva luni, Onorel n-a mai avut răbdare să aștepte decizia instanței. Nu dorea decât să fie alături de băiatul său.

De aici supraveghea Onorel toată mișcarea polițiștilor 

 

 

A fugit din închisoare, de la secția exterioară care se află undeva în apropierea DN1, la ieșirea din Ploiești spre Câmpina și a mers pe jos, prin păduri, până în Păcureți. Direct la crucea copilului s-a oprit și tot acolo a și dormit, direct pe mormânt. Cât timp a fost liber aproape că nu era noapte fără să ajungă la cimitirul din Măgura. Polițiștii care erau pe urmele lui nu au știut asta de la început, târziu au aflat despre drama lui Onorel.

Șoricioaica

Vineri noapte i se pregătise o capcană. Polițiștii și-au dat seama că acolo, în cimitirul din Măgura, Onorel vine cel mai des, noaptea. Bărbatul a făcut însă o greșeală. A ieșit din bârlogul lui din pădure prea devreme, puțin înainte de orele 22.00, când localnicii erau încă pe ulițele satului. A intrat într-o curte nu cu gândul să fure de mâncare. El căuta de câteva zile otravă. Știa că oamenii au prin poduri ”șoricioacă”, otravă pentru șoareci. Acesta era scenariul. Să găsească boabele de otravă pe care să le înghită imediat ce-ar fi ajuns la mormântul lui Cătălin, băiatul lui. N-a mai apucat să-și ducă planul până la capăt, fiind prins pe către oamenii din sat, sătui de prezența sutelor de polițiști care îi împiedicau și pe ei să-și facă ”treaba”.

Bârlog săpat în pământ ca în copilărie

Onorel nu a rispostat deloc, a fost pașnic, așa cum a fost tot timpul în perioada cât a fost fugar. Se ascundea pe creasta dealurilor și de acolo supraveghea, pe timpul zilei, toate mișcările polițiștilor. Își făcuse un soi de bârlog săpat în pământ, așa cum știa el să facă de mic copil. Sunt 700 de hectare de pădure în zona Păcureți-Șoimari. Polițiștii nu aveau nicio șansă să-l prindă acolo. Abia când i-au făcut profilul psihilogic, când i-au aflat povestea de viață, când i-au calculat viteza de deplasare și locurile pe unde se mișca, și-au dat seama care este traseul lui Onorel. A fost o mișcare de forțe impresionantă și o muncă uriașă în spate. Polițiștii știau că Onorel nu este violent, dar se temeau de reacția oamenilor care deja intraseră în panică și amenințau că, dacă îl vor prinde în curte, nu vor sta prea mult la discuții.

Casele părăsite folosite de Onorel ca adăpost

Bărbatul a fost încarcerat și cel mai probabil va fi dus la penitenciarul-spital Jilava unde va rămâne sub supraveghere, dat fiind intențiile sale suicidale.

Din punct de vedere legal, Onorel este acuzat acum de evadare, o faptă penală care îi va mai spori pedeapsa cu câțiva ani. În plus, la Judecătoria Vălenii de Munte se mai află pe rol un dosar de lipsire de libertate.

5 COMENTARII

  1. Da ce sa zic niște țăranii, l-au bătut și filmat pe un amărât era deținut și a evadat da ce a făcut omul asta intr-o luna de zile a bătut ,a violat ce a făcut mai nene de îl bat ce drept au ăștia de dau in el….faceți-vă treaba și scăpați-ne de jungla asta….. Alo poliția dați-le un premiu la țăranii ăștia care bat un om bătut de soarta Rușineeee sa va fie….

  2. La ,, mititica ” avea de mâncare și condiții mult mai decente decât prin bordeie săpate sub pământ, prin pădure, sau alte asemenea…Pare-se că-i lipseau în mare parte doar libertatea de a scotoci prin casele altora și a le fura bunurile muncite cu trudă, sau de a-i lipsi pe alții ilegal de libertate la rândul lor…Și nu în ultimul rând ,, nu există case părăsite “, câtă vreme în acte ( inclusiv de proprietate respectiv în C. F.) apare un deținător legal, indiferent cu ce titlu. Este treaba deținătorilor legali cum înțeleg să le folosească (imobilele), nefiind ținuți să dea socoteală nimănui, cu atât mai puțin infractorilor! Infractorii, de vreme ce știu foarte bine faptul că nu le aparțin, nu au ce câuta în ele sub protecția autorităților-instituțiilor statului complice ( miliție , parchete etc.). Statul român criminal-mafiot are obligația să se ocupe de aceste specimene , nu să fie nevoiți oamenii normali cinstiți – onești să-i suporte și să sufere datorită ( de pe urma actelor-faptelor ) lor. ,, Adică, așadar și prin urmare”… dacă eu am avut ,, neșansa” ( nu spun cu atât mai mult dacă sânt un ratat bețiv , drogat s.a.m.d.) în viață, am dreptul să îți întru în casă și să ți-o scotocesc luându-ți agoniseala cu japca… fiindcă astfel mi se cuvine? Probabil după mentalitatea unora am dreptul să dau și în cap proprietarilor, să violez măcar vreo geriatrică etc.(bonus) , iar nimeni să nu îmi zică sau îmi facă nimic fiindcă mi se cuvine (am dreptul la) tot ceea ce fac astfel…

Lasă un răspuns la Boala de care suferea Onorel Lupu, evadatul din Prahova cu o poveste dramatică de viață Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here