Deoarece în aceste zile se tot vorbește pe la televiziuni, prin  ziare, pe facebook, pe la colțuri, în metrouri, tramvaie și troleee de Statul Paralel, am reușit, după îndelungate căutări să-l găsim la coadă la pariuri.

Din fericire, Statul Paralel s-a dovedit a fi drăguț și ne-a răspuns la câteva întrebări. Ba ne-a și făcut cinste cu un Cico și un profiterol.

Reporter: Ca o primă întrebare, care e originea dumneavoastră? Adică de unde veniți așa, brusc și dintr-o dată, în viața noastră?

Statul Paralel: Ca să fac un spirit de glumă și să dau apă la moară unora, eu sunt ca poporul român, m-am născut dintr-o simbioză. Tatăl e Werner, mama e Laura. Vă convine răspunsul ăsta? Dacă nu, ei bine, am apărut ca o necesitate ca unii să-și poată explica incompetențele, furăciunile, combinațiile.

Rep.: Bine, bine, dar de ce acum?

S.P.: Pentru că în momentul de față ne aflăm în fața unei noi invazii barbare. E vorba de data asta despre hoardele de Drăgnei. Nu mai sunt îmbrăcați în blănuri de animale sălbatice, nu mai călăresc fără șea, nu mai urlă precum hienele la lună. Sunt înțoliți cu Armani, își plimbă trupurile bine hrănite prin merțane și vorbesc o limbă de lemn cu care i-ar face fericiți pe cei de la Academia Gheorghiu Dej. Iar problema este că opoziția s-a întors cu fundul la ei și așteaptă inevitabilul…

Rep.: Și care e inevitabilul ăsta?

S.P.: Vă puteți imagina singuri. Tot ce vă pot spune e că dacă o să stea mai mult așa, o să-i usture fundurile. Probabil că o să crească producția de vaselină în România.

Rep.: Bine, bine, dar care e rolul dumneavoastră?

S.P.: La mine e simplu, le țin locul la vecini la coadă la butelii sau uneori când aduc trufe în Piața Amzei. În rest mă plimb prin parcuri și citesc Pif, fac un Sudoku mic și mă uit la Cartoon Network.

Rep.: Păi numai atât?

S.P.: Păi ce-ați vrea să fac? În ziua de azi găsești știri mai serioase pe Disney Channel. Ziare, de citit… dacă vreau să văd țâțe, mă uit pe internet. Iar cât despre parlament, mai multă treabă se făcea în arenele romane când se băteau gladiatorii între ei.

Rep.: Dar ce părere aveți despre Dragnea și compania?

S.P.: Mă bucur că mă promovează. Deja mă salută femeia de servici, nea Ion care-mi vinde loz în plic, iar mecanicul meu mi-a făcut reducere ca să-mi schimbe delcoul la Dacie. Mă rog, sunt și lucruri rele. Prea mi se pune mie în cârcă totul. Ori eu, de când mă știu n-am pus în viața mea mâna decât pe o ață. Era un mosor roșu, mic, care-mi trebuia să termin un goblen cu ”Răpirea din Serai”. În rest sunt mai sărac și cinstiti chiar și decât nea Nelu.

Rep.: Cum vedeți România peste cinci ani?

S.P.: Problema nu e cum o văd eu, că o s-o văd și peste cinci ani dacă am grijă la colesterol. Problema este că unii, săracii, o s-o vadă de la depărtare, că o să fugă mulți din țară.

Rep.: Și cei care rămân?

S.P.: E altă problemă și aici. Că cei care rămân s-ar putea să nu stingă lumina ci s-o fure cu totul.