Era un frig de îngheța inima într-un urs polar. Ceasul din centru arăta ora cinci dimineață și minus nu contează câte grade că oricum nu arată corect temperaturile. Afară era încă întuneric. La adăpostul lui o siluetă încotoșmănată ca un eschimos care-și cere ajutorul de șomaj se strecura tiptil spre Palatul Administrativ.
La etajul trei unde e primăria, o veioză cu un bec anemic lumina timid biroul primarului. Două scaune erau ocupate de viceprimarii Ganea și Pană care tăceau și se priveau plictisiți. Silueta de care vorbeam intră brusc în încăpere. ”Dreptate și frăție Cristi! Dreptate și frăție George!” rosti răspicat. Era primarul Dobre care se așeză la birou.
”Dreptate o fi, dar cu frăția, stai mai potol.”, șopti vicele Pană.
”Domnilor, interveni Ganea, ne-am adunat aici ca să facem Mica Unire de la Ploiești, nu e nevoie să începem așa de dimineață cu înțepăturile.”
”Perfect de acord”, spuse Dobre în timp ce-și încălzea ceaiul cu un termoplonjon cumpărat de la chinezi.
”Facem noi Mica Unire, dar cine e Cuza în toată afacerea asta?”, întrebă Pană.
”Eu, evident, spuse Dobre, am și bărbiță, dacă e nevoie îmi las cioc”.
”Da de ce să nu fiu eu Cuza?” se enervă Ganea.
”Da, luați voi pesediștii tot!” scrâșni Pană.
”Frate Pană, rupi alianța?” se întoarse spre el Ganea.
”Ziceam și eu așa, la nervi, e prea de dimineață, nu mă lua în seamă”.
”Un răspuns demn de un politician. Tu vei fi Kogălniceanu” decretă Ganea.
”Și Cuza, Cuza cine va fi?” sări Dobre vărsând ceaiul care-l opări de Pană.
”Ai făcut-o intenționat!” urlă Pană. ”Și mai ai pretenții de Cuza”.
Începură să se certe toți trei. Nu luară în seamă că orele treceau mai repede ca viața unei libelule. Pe la nouă seara, transpirați și obosiți ca un grup de muncitori la calea ferată Transiberiană se opriră sfârșiți. După care Ganea spuse cu glas stins:
”Să uităm de Mica Unire. Nu mai bine mai facem o dată Republica de la Ploiești?”.
”Bună idee” strigară Dobre și Pană. Primul rând îl dai tu!”.
”Fie, dar o să fiu Candiano Popescu!”.
Ieșiră din birou înviorați brusc. Poate dreptatea era cum era, dar frăția exista sigur.
