fbpx
vineri, martie 29, 2024
spot_img

Incredibila poveste a medicului libanez care a ales să profeseze la maternitatea din Ploiești: ”Când am scos acest copil, mâna mea s-a înțepenit”

Citește Și

- Reclamă -

Ali Karaouni (38 de ani) este medic la maternitatea din Ploiești din anul 2020. A lucrat mai întâi ca voluntar, oferindu-se să intre în pandemie într-o perioadă în care nu se știau prea multe despre COVID-19, iar mulți dintre medici au preferat să demisioneze sau să se pensioneze peste noapte decât să lucreze cu pacienți infectați cu virusul necunoscut.

În aproape trei ani, doctorul Ali, cum este cunoscut în maternitatea ploieșteană, a reușit să schimbe radical impresia femeilor despre acest spital de stat, hulit ani la rând și ocolit de pacientele care își permiteau să nască în clinici private (urmăriți interviul video complet la finalul articolului).

- Reclamă -

A venit în România când avea doar 18 ani, lăsând în urmă Liban, o țară frământată de conflicte și unde viitorul său era incert. Provine dintr-o familie de medici, unchii săi sunt doctori, iar tatăl farmacist, iar cariera în acest domeniu era previzibilă. Alegerea inițială nu a fost specializarea obstetrică-ginecologie, visa să devină medic plastician ”ca toți străinii care ajung să studieze în România”, cum spune doctorul Ali.

Pe parcursul facultății a realizat că drumul lui este cu totul altul, chirurgia plastică fiind mult prea dură pentru tânărul sensibil care încerca să-și găsească drumul.

Deși se desprinsese de o țară cu o cultură și o civilizație radical opusă celei eruopene, Ali Karaouni a avut un mare avantaj care l-a ajutat să se adapteze repede la cutumele românești. Studiase în Liban la o școală creștină și era vorbitor de limba franceză, astfel că limba română a fost asimilată redepe, dar după luni de studiu intens.

- Reclamă -

 - Ziarul INCOMOD

Într-un interviu acordoat Ziarului Incomod, într-o limbă română impecabilă, medicul Ali Karaouni vorbește deschis despre cum a ajuns să studieze și să profeseze în România, departe de familia sa, rămasă în Liban și mai ales despre profesorii români care l-au îndrumat către cariera actuală.

Este în România de 17 ani și spune că aici se simte protejat și iubit. Deși a fost și este încă ofertat să lucreze și în alte țări europene – a lucrat chiar o perioadă în Frantața – medicul Ali Karaouni preferă România și recunoaște că aici este țara unde a crescut și ”a văzut lumea”.

Ziarul Incomod: Sunteți medic la maternitatea din Ploiești din anul 2020. În aproape trei ani de zile ați reușit să vă faceți foarte iubit de mamele și viitoarele mame din Prahova. Cum simțiți prezența dumneavoastră aici ca cetățean străin față de mamele românce care au cu totul altă cultură. V-ați așteptat să oferiți atâta încredere doamnelor?

- Reclamă -

Ali Karaouni: Eu am aproape 17 ani de când sunt în țară. Sunt obișnuit foarte mult cu cultura și cu oamenii, de asta am ales să rămân în România. M-am implicat foarte mult, mai ales în perioada COVID-ului. A fost o perioadă foarte grea pentru toți. Fiindcă am stat foarte mult cu mamele cu COVID, m-am apropiat mai multe de ele și, ușor, ușor, am început să am foarte multe paciente pe partea de obstetrică. Sunt genul de doctor care răspunde oricând, la orice oră

Ziarul Incomod: Credeți că asta lipsește medicilor din România? Că nu sunt atât de dispuși să poarte un dialog, să comunice cu mamele oricând?

Ali Karaouni: Nu știu să vă răspund, fiecare medic este diferit. Să vă spun sincer, eu provin dintr-o țară unde, dacă nu ai bani să intri în spital, poți să mori chiar la ușa spitalului. Am profesat aproape un an și jumătate în Liban și am avut un caz foarte nasol, care chiar m-a șocat. M-am dedcis că acolo nu este locul meu. Am vrut să mă întorc în țară pentru că aici, oricine vine e tratat. Nu contează dacă are bani sau nu are. Vrea să vină la spital de stat, este primit. Vrea să se ducă la spital privat, este primit. În Liban, majoritatea spitalelor sunt private și, dacă nu are bani să intre în spital, poate să piardă chiar copilul.

Ziarul Incomod: În Liban nu există un sistem de asigurări medicale?

Ali Karaouni: Nu ca aici. Toată lumea fuge de țara asta, de România, dar eu nu știu de ce, pentru că aici sunt foarte multe beneficii. Eu vă zic ca cetățean străin. Am avut foarte multe beneficii aici. În facultate am fost bursier, loc de muncă am. Bineînțeles, locul de muncă l-am câștigat pentru că am muncit, nu că am eu ceva în plus față de ceilalți, dar m-am implicat foarte mult.

 - Ziarul INCOMOD

Ziarul Incomod: De ce ați ales medicina? Este o tradiție de familie?

Ali Karaouni: Da, unchii mei sunt medici, tatăl meu este farmacist, am avut așa…mi-a plăcut întotdeauna să ajut oamenii.

Ziarul Incomod: Cum ați ajuns în România?

”Eu eram un fan al lui Ceaușescu”

Ali Karaouni: Nu știu dacă este bine să spun, dar… Eu eram un fan al lui Ceaușescu. Mi-a plăcut foarte mult Hagi, Nadia Comăneci.  Eu trebuia să plec în Franța, nu aveam niciun gând să vin în România. Cumnatul meu a fost aici și m-a întrebat dacă nu vreau să vin să fac medicina în România. La început pentru mine a fost un șoc. Ok, vin, dar eu nu știu limba, nu știu ce să fac. Am ajuns la București la sfârșitul lui 2003. Totul nou, nu știam nimic, nici măcar să zic bună ziua. Noi, ca cetățeni străini trebuie să facem un an pregătitor de limba română, anatomie, fizică și chimie. M-am dus după o săptămână de când au început pregătirile. Aveam o doamnă profesoară tânără, eram vreo 60 în clasă, și mi-a zis să stau în față, să iau o carte și să citesc. I-am zis că eu încă nu știu să citesc în limba română. <<Citește>>, mi-a zis, <<să văd ce nivel ai>>. Am început să citesc și m-a întrebat dacă am făcut pregăire pentru că sunt foarte avansat față de ceilalți colegi. Doar că eu nu făcusem pregărtire, nu știam nimic în limba română.

Ziarul Incomod: Erați totuși vorbitor de limbă franceză

Ali Karaouni: Da, m-a ajutat foarte mult limba franceză, dar am avut și ambiție. Eu sunt un fel de om căruia nu-i place să vorbească ceva greșit. Dacă vorbesc greșit, mă simt inferior și încerc întodeauna să vorbesc cum trebuie, mai ales cu mame, cu pacientele, pentru că e altfel, abordarea e altfel.

Ziarul Incomod: Deci ați depășit imediat bariera de limbă

Ali Karaouni: M-am implicat. Eu mă duceam acasă și pregăteam tema de a doua zi și ce mai aveam de făcut pentru zilele următoare. Traduceam din limba franceză în limba română foarte mult. Aveam un caiet cu o mie de cuvinte traduse, pe care l-am pierdut din păcate. Ca medic trebuie să fii întotdeauna mai altfel decât ceilalți, mai ales dacă profesezi într-o țară străină, asta e părerea mea.

”Totul este altfel la un medic. Tot. Cum se îmbracă, cum vorbește, care este atitudinea, în orice face trebuie să fie altfel”

Ziarul Incomod: De ce?

Ali Karaouni: Totul este altfel la un medic. Tot. Cum se îmbracă, cum vorbește, care este atitudinea, în orice face trebuie să fie altfel. Medicina ne învață foarte multe lucruri, din păcate lumea de aici nu le știe. În primul rând ne învață să fim oameni. Asta e medicina. Țin minete că mi-a zis asta unchiul meu, Dumnezeu să-l ierte. El a fost medic pentru săraci în Liban. A făcut facultatea în Franța, s-a întors în Liban și a văzut cum este situația și a zis că el vrea să ajute oamenii săraci și chiar așa a făcut. Asta este situația la noi în Liban, din păcate. Eu nu am putut să rămân pentru că m-am simțit ca un străin în țara mea și asta m-a durut cel mai mult. Asta este foarte dureros. Aici, când am venit, m-am întors de parcă nu am plecat.

Ziarul Incomod: Ați făcut facultatea de medicină în București?

Ali Karaouni: Da, la ”Carol Davila”

Ziarul Incomod: Cum au fost cei 5, 6 ani de facultate, pentru că știu că studiați mai mult decât noi, ceilalți

Ali Karaouni: Au trecut foarte repede. Am fost foarte aproape de colegii mei. Toți au vrut să ne ajute, a fost foarte ok. Cel mai mult mi-a plăcut în anul de pregărire, în anul rezidențiatului. Am avut medici care m-au învățat foarte multe, foarte multe

Ziarul Incomod: Unde ați făcut rezidențiatul?

Ali Karaouni: La spitalul Elias, cu domnul profesor Radu Vlădăreanu. Domnul profesor m-a ajutat enorm de mult, în orice, m-a sfătuit. Chiar mi-a zis să mă întorc în țară. Am făcut o alegere bună și m-am întors.

Ziarul lncomod: Dar de ce ați ales acest profil din medicină, obstetrică-ginecologie

Ali Karaouni: Sincer vă zic, eu nu am vrut să aleg obstetrică-ginecologie, pentru că am zis că nu o să am viață personală și chiar așa este. Am vrut să fac ca orice medic străin, chirurgie estetică, numai că acest domeniu este mult mai mult decât ceea ce crede lumea.

”Nu credeam vreodată că o să ajung să fiu doctor”

Ziarul Incomod: Mai mult decât ”silicoane”

Ali Karaouni: Exact. Arși și așa mai departe. Nu am putut să mă obișnuiesc cu ideea, cu mâini tăiate, degete tăiate, etc. M-am dus la domnul profesor, la Elias, și l-am rugat să mă accepte în specialitatea de obstetrică și m-a acceptat. A fost foarte greu la început. Nu credeam vreodată că o să ajung să fiu doctor. Îmi era foarte greu. Operații, sânge, greu la început, dar am avut ambiție și am rămas. Țin minte, în anul I și în anul II de rezidențiat plecam la 7:30 dimineața de acasă și mă întorceam la 5, 6, doar să stau să văd ce mai fac și alții. Acolo a fost altfel. Să știți că la București este foarte diferit decât la Ploiești. Lumea este mai altfel. Este mai unită. Așa am simțit în spital sau poate că așa vedeam eu lucrurile atunci

Ziarul Incomod: Când spuneți că ”m-a ajutat domnul profesor” la ce vă referiți. În ce a constat ajutorul acesta

Ali Karaouni: Chiar și un sfat poate să fie un ajutor, mai ales dacă vine de la un profesor. Înseamnă că-ți vrea binele. Oricând, dacă îți spune fă aia, fă aia sau nu face așa, înseamnă că îți vrea binele omul ăsta. M-au îndrumat cum trebuie. Greșeala mea a fost că am plecat în 2016 din România. Eu am un unchi în Franța. Salariile în acel an erau mizerabile, din păcate, în România

Ziarul Incomod: Cât câștigați atunci? Aveați un salariu de 1000  de euro măcar?

Ali Karaouni: Nici măcar, pentru că atunci nici nu aveam un post, eram tânăr specialist, făceam gărzi cât puteam și cam atât. Când am auzit de Franața, am zic că eu știu franceză, diploma mea este recunoscută, de ce să nu mă duc. Când am ajuns în Franța a fost prima dată în viața mea când m-am simțit că sunt străin.

SURSA FOTO: Facebook

 - Ziarul INCOMOD

”Am plecat de undeva unde eram iubit, protejat, că așa m-am simțit în România, protejat, și am ajuns undeva unde nu cunoșteam pe nimeni”

Ziarul Incomod: În ce oraș ați fost?

Ali Karaouni: În Montpellier. M-am simțit chiar că sunt străin. A fost ceva…un șoc pentru mine. Țin minte că mi-au zis de la Colegiul Medicilor de acolo: <<a, libanez cu facultatea de medicină în România>>. M-a deranjat abordarea aceasta. Mi-au zis că nu pot să practic medicina în Franța pentru că România nu este în Uniunea Europeană. I-am spus că trebuie să mai revizuiască, să mai cerceteze, pentru că diploma mea este recunoscută și România este în Uniunea Europeană. Am stat aproape patru luni, dar nu m-am simțit cum trebuie. Am plecat de undeva unde eram iubit, protejat, că așa m-am simțit în România, protejat, și am ajuns undeva unde nu cunoșteam pe nimeni. Poate că nu am avut răbdare suficientă. Lumea e alfel în Franța, nu se compară. Este altfel. Românii sunt mai calzi de fel, ăsta este felul lor. Românii în general sar la ajutor

Ziarul Incomod: Mă surprinde că pomeniți constant de acest ajutor. Este evident că aveți o recunoștință față de profesorii dumneavoastră. Foarte rar am întâlnit asta la medicii români care au studiat tot în România și care se referă la profesori ca la niște ”Dumnezei” intangibili, la care nu aveai acces ca student.

Ali Karaouni: Orice profesor trebuie respectat pentru că nu a ajuns profesor degeaba. Trebuie să știm cum să luăm oamenii, cum să vorbim, cum să abordăm. Secretul constă în cum să abordezi un om. Dacă eu mă duc undeva acum și spun <<bună ziua>> sau <<sărut mână>>, sunt abordat altfel decât atunci când deschid ușa, intru și m-am așezat. Este normal să fie așa. Eu  nu am avut niciodată o problemă să intru la un profesor, să fiu dat afară. Chiar am fost bine primit. Dacă am fost întrebat, am răspuns ce am știu și, dacă nu am știut, am tăcut.

”Trei luni de zile am stat în casă, doar să știu să citesc și să scriu”

Ziarul Incomod: Când a fost mai greu în facultate?

Ali Karaouni: În anul pregătitor. Nu știam nimic. Trei luni de zile am stat în casă, doar să știu să citesc și să scriu. A fost foarte greu. Treceam pe lângă facultatea de medicină, pentru că anul pregătitor l-am făcut la facultatea de chimie, și visam să ajung acolo

Ziarul Incomod: Câți ani aveați când ați ajuns în România?

Ali Karaouni: 18 ani

Ziarul Incomod: Cum ați găsit România față de Liban, sunt țări diferite, culturi diferite

Ali Karaouni: Eu, în Liban, am făcut școală creștină. Ca să vorbești franceză, trebuia să te înscrii la o școală creștină. Tatăl meu este libanez, dar este născut în Africa. El vorbește franceză fluent, la noi în casă se vorbește franceză, dar el nu știe să scrie arabă, iar noi trăim totuși într-o țară unde limba oficială este araba. Eu sunt obișnuit cu cultura creștină. Nu m-am lovit de diferența aceasta de religie. Eu știam ce este Crăciunul , știam ce este Paștele și acum sărbătoresc Crăciunul și Paștele cu colegii mei, nu am niciun fel de…este ceva firesc

”Faptele noastre, faptele bune, asta contează, asta este religia”

Ziarul Incomod: Mergeți la biserică în România?

Ali Karaouni: Eu cred doar în Dumnezeu. Nu mă duc nici la biserică, nici la moschee. Cred în Dumnezeu, cred că există un Dumenzeu. Faptele noastre, faptele bune, asta contează, asta este religia. În orice religie: pentru mine contează să fii om, să mă tratezi ca pe un om. Nu m-am lovit de rasism aici, din fericire. Foarte rar, foarte rar a fost și ceva minor. Totuși România nu este o țară închisă, orcine poate să vină să facă școala, dar să fie un om potolit.

Ziarul Incomod: Venind dintr-o zonă arabă, ați simțit că sunteți urmărit de anumite servicii secrete

Ali Karaouni: Nu. Am aproape 17 ani în țară, dar cred că s-au lămurit cu mine

”Când am scos acest copil și parcă acum îl simt, mâna mea s-a înțepenit”

Ziarul Incomod: Vă aduceți aminte de prima pacientă. Când ați închis ușa cabinetului și ați rămas față în față cu viitoarea mamă

Ali Karaouni: Prima pacientă era libaneză, la Spitalul Elias. Doamna doctor m-a rugat să o ajut să opereze o pacientă. M-a întrebat: <<Ali, tu de unde ești?>>. I-am zis că sunt din Liban și mi-a spus:  << uite, pacienta mea e libaneză. Nu vrei să o operezi?>> A fost un șoc pentru mine. Ca rezident eram curios, rezidentul e curios de felul lui și vrea să facă cât mai multe. Am intrat, am început operația, totul a decurs cu bine. Era primul copil pe care îl scoteam. Când am scos acest copil și parcă acum îl simt, mâna mea s-a înțepenit. Nu știu ce am simțit. Dar de atunci am zis, gata, știu să operez și am mers mai departe. Eram foarte stresat, că dacă nu iese bine, că dacă nu reșesc, dar am urmat pașii cum trebuie și am reușit să fac cezariana. Am fost foarte bucuros atunci. Am simțit că am făcut ceva pe care nu l-am mai făcut. De atunci intru în operație fără nicio problemă.

Ziarul Incomod: Nu vă e frică?

Ali Karaouni: Nu. Mă gândesc înainte de operație la ce trebuie să fac. Am avut un doctor bătrân, cu experiență foarte mare, care mi-a zis: <<Ali, când intri în operație trebuie să știi ce să faci pentru că poți să pățești orice în operație, iar tu ești medicul și trebuie să știi ce ai de făcut>>. Eu chiar sunt mulțimit de ceea ce am făcut până acum. În puțin timp am reușit să fac ce nu au făcut alții în zece ani și mă uit la colegii mei care au terminat cu mine și încă ei nu au niciun post.

”Vă spun sincer, toată lumea vrea la București, de parcă nu mai există spitale în alte locuri. Eu am avut șansa să fiu aici, la Ploiești

Ziarul Incomod: Este foarte greu să găsești în România un post de medic?

Ali Karaouni: Vă spun sincer, toată lumea vrea la București, de parcă nu mai există spitale în alte locuri. Da, și mie mi-ar fi convenit să am post la Elias, de exemplu, dar nu se poate, există șanse în viață, există oportunități. Eu am avut șansa să fiu aici, la Ploiești.

”Atunci mi-am pus un semn de întrebare despre tot ce se întâmplă în jurul meu și dacă merită viața asta să facem foarte multe sacrificii”

Ziarul Incomod: Ați venit în 2020 la Ploiești, în prag de pandemie, când nimeni nu știa ce se va întâmpla cu COVID-ul acesta.

Ali Karaouni: Eu am venit mai întâi aici să fac gărzi la spitalul Lotus, apoi m-am dus să fac gărzi la maternitate. A început pandemia și m-am oferit să intru în COVID. M-am dus și am spus: <<dacă vreți un medic să intre în COVID, eu sunt disponibil>>.  Domnul direcor Alexandru a rămas așa pe gânduri și m-a întrebat: << păi de ce vreiți să intrați?>>.  <<Pentru că vreau să intru, vreau să ajut, vreau să fac ceva>>. Am avut un contract de voluntariat la început, apoi mi-au făcut contract pe șase luni, apoi de la Ministerul Sănătății s-a dat un ordin ca doctorii care au lucrat în pandemie să poată să dea examen de post, m-am dus la examen și am luat postul. Pe mine pandemia m-a ajutat foarte mult, vă spun sincer. Am avut foarte multe paciente, am fost foarte aproape de ele, m-am implicat foarte mult, m-am îmbolnăvit de două ori. Prima dată am fost internat la CFR și a fost groaznic. Atunci mi-am pus un semn de întrebare despre tot ce se întâmplă în jurul meu și dacă merită viața asta să facem foarte multe sacrificii. La început noi nu știam nimic despre COVID, nici acum nu știm. Ce se spunea la televizor era doar un cerc vicios din care nu înțelegeam chiar nimic. Eu fiind singur, nu am știut ce să fac. Pur și simplu m-am trezit din somn, am avut o apnee în somn, nu am putut să respir. Mi-a fost rău. Nu voiam să vorbesc cu ai mei în Liban, nu voiam să afle că eu sunt bolnav, nu aveam pe nimeni lângă mine, eram singur, pur și simplu singur. A fost greu, dar am trecut peste, m-am întors la maternitate, m-am îmbolnăvit din nou. COVID-ul pentru mine vreau să fie așa, un trecut. Am văzut foarte multe paciente, din păcate unele care au murit, unele care au pierdut copii, nu vreau să-mi aduc aminte

Ziarul Incomod: Ați rămas la Ploiești. Știu că vara trecută ați avut o pacientă specială, care a dat naștere unui copil la vârsta de 52 de ani

Ali Karaouni: Da, doamna a făcut o fertilizare in vitro în altă țară. Orice pacientă consider că are dreptul să aibă copii, nu contează vârsta. Eu, ca medic, dacă îmi vine o pacientă de 50 de ani, nu pot să-i spun, doamnă, treziți-vă, nu puteți să faceți copii. Nu, omul este liber să facă ce vrea. Pacienta mea a venit la mine după ce făcuse un FIV, care din păcate nu a reușit. M-a întrebat dacă să renunțe și i-am zis, nu. Dacă vă doriți, mai încercați. A plecat vreo șase luni după care m-a sunat și mi-a spus, <<domnu doctor, cred că sunt gravidă>>. I-am urmărit sarcina, iar pe la 11 săptămâni era să piardă sarcina. I-am dat șanse 5 la sută să meargă sarcina mai departe, dar ea a avut încredere. Eu i-am zis că nu depinde de mine, ci de Dumnezeu, de corpul ei. Am chemat-o pe la 36 de săptamâni pentru analize care au iești foarte proaste așa că a trebuit să operez, iar totul a decurs cu bine. Fetița este foarte frumoasă, îmi trimite poze acum. De la doamna respectivă tot am paciente cu FIV pe care le urmăresc. Este un sentiment frumos să ajuți, când ajuți necondiționat.

Ziarul Incomod: Cum vedeți acest subiect intens dezbătut în România: șpaga la spital

Ali Karaouni: Șpaga la medici este un subiect delicat. Românului îi place să dea și un leu. Eu am văzut oameni care nu au nimic și au venit cu ceva, necondiționat. Așa sunt oamenii. Așa sunt românii în general. Vor să dea ceva, o atenție. Că așa a fost obișnuit de pe vremea lui Ceaușescu, asta este altceva. Dar mereu au fost, vrem să dăm ceva, vrem să dăm ceva. Condiționarea actului medical este foarte priculoasă. Acum să fim sinceri, noi, ca medici, avem salariu bun, nu este ca în Franța sau în Germania, dar să fim serioși nu mai vorbim de un salariu de patru mii de lei, cum era odată. Acum depinde de fiecare medic ce vrea să facă, dacă vrea să fie vedetă și să fie arestat, e treaba lui. Eu consider că, gata, e bine cum suntem. E ok.

”Dacă maternitatea o fac de lux, mai mergeți la spitalul privat?”

Ziarul Incomod: Puteți să faceți comparație între spitalel din Franța și cele din România

Ali Karaouni: Eu mergeam în spitale în Franța și nu făceam diferența între unul de stat și unul privat. Îmi ziceau ei, ăsta e spital de stat sau privat. Din păcate, în România nu se dorește să ajungă spitalele de stat la nivel mai mare. Dacă maternitatea o fac de lux, mai mergeți la spitalul privat?

Oricum noi nu putem să lucrăm și la stat și la privat. Noi avem un program de la ora opt până la ora 14. Apoi este timpul meu liber și pot să fac ce vreau, mă duc la cabinetul meu, mă duc la alt spital să operez, fac ce vreau pentru că este timpul meu liber. Sunt medici care se duc în timpul programului de la spitalul de stat, la privat. Aici este problema pentru că este plătit de stat și se duce la privat în timpul în care ar fi trebuit să fie în spital. Din medicină nu se fac averi. Eu am fost și am stat de vorbă cu profesori în Franța, oameni normali. Conducea un Renault și era profesor. Și pot să vă dau multe alte exemple.

”În spitalele din Liban și buna ziua se plătește”

În Liban, cei mai boați oameni sunt ginecologii. Au spitale private. Totul este plătit acolo. Și buna ziua este plătit. Așa se vede acum medicina, bani, mașini scumpe, dar nu e chiar așa.

Ziarul Incomod: Dacă ați fi șef de secție la Maternitate, ce ați schimba

Ali Karaouni: Nu vreau să mă pun în postura asta niciodată, nici nu visez să ajung un șef de secție. Sunt foarte multe sacrificii. Un șef de secție trebuie să conducă secția, trebuie să conducă șapte, opt medici, trebuie să aibă grijă ca orice operație să iasă bine, este foarte greu. Noi vedem șeful de secție doar din afară, dar eu știu ce înseamnă, ce implică funcția.

Ziarul Incomod: Ce vă lipsește aici în România?

Ali Karaouni Părinții. Părinții foarte mult. Nu am mai fost în Liban din 2019, dar vorbim zilnic. E greu fără părinți, fără familie.

”În România este pentru mine liniștea”

Ziarul Incomod: Vă e dor de ceva anume din Liban, lăsând familia la o parte

Ali Karaouni: Aici le găsesc pe toate. Eu nu sunt mofturos de fel, mănânc orice și o pâine dacă am acasă, eu sunt mulțumit. Aici am o familie, sunt căsătorit, nu-mi lipsește nimic, decât părinții. Poate în viitor o să încerc să-i aduc aici pentru că e mai bine pentru ei. Acolo nu văd un viitor pentru nimeni din păcate. Sunt tensiuni acolo și așa o să fie mereu. Eu stau acum într-o țară unde niciodată nu a venit poliția la mine, nicodată nu a bătut la ușă, niciodată nu m-a deranjat nimeni, să mă întrebe cine sunt și să mă duc undeva să fiu oprit de oricine. Întoarcerea în Liban a fost o schimbare neplăcută pentru mine, nu am mai înțeles eu oamenii. În România este pentru mine liniștea, orice om are nevoie de liniște. Eu vorbesc cu un coleg de-al meu care este în Franța și care tot îmi zice să merg acolo, ce fac aici, că eu sunt român și am plecat. I-am zis: << frate, eu aici am crescut, eu aici am văzut lumea, e altfel pentru mine>>. Eu acum pot să plec, acum, dacă răspund la mesaje, plec în Franța să lucrez, dar nu pot, nu știu de ce.

”Eu nici nu știam unde este Ploieștiul. Am venit cu trenul”

Ziarul Incomod: Până la urmă ce vă atrage aici

Ali Karaouni: Totul, nici nu știu. Mă credeți că eu nici nu știam unde este Ploieștiul, ca să înțelegeți despre ce este vorba. În afară de București, Brașov și Constanța eu nu vizitasem din păcate nimic din România. Nu am avut timp. Când am ajuns la Ploiești, la Gara de Sud, am venit cu trenul, n-am avut mașină, n-am avut nimic. Mă întorsesem din Liban și nu știam dacă o să rămân aici sau nu. Am luat taxiul de la gară m-am dus până la clinică și mi-a plăcut Ploieștiul așa, în mare.

Ziarul Incomod: Ați avut paciente de vârstă foarte mică?

Ali Karaouni: Da, din păcate da, 12, 13 ani. Și aici niciodată nu o să putem să schimbăm ceva. Unu la mână, lumea privește pe internet acum doar TikTok, Facebook, WhatsApp, atât. Eu, dacă aveam internet cât eram mic, cred că eram altfel acum. Acum, orice găsești pe internet, doar că lumea nu vrea să citească, lumea nu mai are încredere în doctori, nu numai aici, aproape în general

”Eu, ca pacient, dacă nu plătesc asigurările și să mă duc la spital să am așteptări…nu e normal”

Ziarul Incomod: Poate nu știați dar lucrați la ”spitalul morții”

Ali Karaouni: Am mai auzit și asta. Chiar am avut o pacientă care mi-a zis că a rămas șocată. Nu-i venea să creadă că există un spital așa în România, orice a vrut a avut. Eu nu vorbesc aici de sărăcie, eu vorbesc de bunul simț. Eu, ca pacient, dacă nu plătesc asigurările și să mă duc la spital să am așteptări…nu e normal. Vă mai dau un exemplu, Eu am paciente care vin la cabinet din Anglia, românce stabilite în Anglia. Acolo este foarte greu să ajungi la doctor. Eu mai discut cu ele prin WhatsApp sau pe Facebook, le mai dau sfaturi. Ele mi-au spus că în Anglia nu au medici cu care să vorbească așa. Și asta lipsește și în afară, comunicarea.

Ziarul Incomod: Cum comunicați cu o pacientă de 12 ani care este însărcinată?

Ali Karaouni: Mă uit la ea și nu știu ce să o întreb. Este speriată. În primul rând ea vine la doctor speriată. Ea nu știe ce o așteaptă. Sau când este în travaliu…. Și la o doamnă matruă care este în travaliu, uneori nu pot să mă înțeleg cu ea. Gândiți-vă cum este o fată de 12 ani, are dureri, o să aibă un copil, e și ea un copil.

- Reclamă -
spot_img
spot_img
spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Ultimele Știri

VIDEO Știrile Incomod din data de 28 martie

Zilnic poți urmări grupajul știrilor pe pagina de Facebook a Ziarului Incomod și pe canalul de YouTube.Principalele titluri ale...
Sari la conținut