Comisarul șef de poliție Cosmin Moise conduce secția 2 din anul 2011, din luna august atunci când Poliția Prahova a intrat într-o reorganizare, din șase secții de poliție rămânând patru. Lider al sindicatului Pro Lex, Cosmin Moise spune lucrurilor pe nume, acuzând legislația în vigoare pentru problemele cu care se confruntă polițiștii.

Reporterii noștri au realizat un interviu cu șeful secției 2, care prezintă câteva dintre problemele cu care se confruntă Ploieștiul, respectiv secția pe care o conduce acesta. De asemenea, Moise a trecut în revistă câteva dintre cazurile cu care s-a întâlnit în meseria de polițist.

Reporter: Pentru început, spuneți-mi câteva lucruri despre dumneavoastră

Cosmin Moise:  Mi-am început activitatea la această secție din anul 2011, mai precis în luna august atunci când Inspectoratul Județean de Poliție Prahova și Poliția Municipiului Ploiești au intrat într-o reorganizare, adică din șase secții au rămas doar patru. Am o vechime în muncă de 18 ani, am lucrat toată viața la poliția judiciară. Am început de la o secție de poliție și am ajuns până la Serviciul de Investigații Criminale, unde zic eu că este cea mai frumoasă muncă din poliție, după care am intrat în rândul comenzii.

Reporter: Care ar trebui să fie principalele calități ale unui polițist?

Cosmin Moise: Principala calitate, din punctul meu de vedere, este să-ți faci meseria cu dragoste. Eu mi-am făcut-o, marea majoritate a colegilor mei și-o fac, pentru că dacă o faci pentru bani nu rezolvi nimic. E adevărat că lumea are o părere foarte proastă despre noi, cum că noi știm doar să luăm banii populației, că ei ne plătesc și noi nu ne facem treaba cum trebuie. Și eu și familia mea plătim taxe către stat. În ziua în care eu nu o să mai plătesc taxe către stat atunci poate să-mi strige cetățeanul că mă plătește el. Dacă e să mergem pe această logică, tot ceea ce înseamnă sistem de stat este plătit de cetățeni. Și n-am văzut niciodată un cetățean să strige către un învățător sau către un medic, magistrat, parlamentar și așa mai departe. Polițistul este cel mai ușor de jignit pentru că nimeni nu îi ia apărarea. M-am confruntat în stradă de atâtea ori cu acest lucru și nimeni nu a sărit în ajutor. Și mă refer la cei din conducerea de la vremea respectivă. Cu toate astea, eu încerc acum să-mi protejez oamenii cât pot.

Reporter: Adică ați avut situații în care erați în stradă și oamenii vă strigau că ei vă plătesc din banii lor?

Cosmin Moise: Da, bineînțeles, ni se strigă tot timpul și nu numai atât, suntem și jigniți. Parlamentul României, prin actualul Cod Penal, a avut grijă să scoată o infracțiune pe care eu o consider foarte importantă la adresa justiției și anume, aceea de sfidarea organelor judiciare. Ca să înțeleagă tot cetățeanul, vă spun doar atât: în mijlocul pieței la Halele Centrale, un ”x” începe și înjură polițistul cum îi vine la gură. Atenție, nu îl amenință, ci îl înjură, îl jignește. Singura măsură pe care o poate lua polițistul este aceea de a-l sancționa contravențional și aici ne întoarcem la altă problemă. Ce facem dacă acel ”x” nu are nimic pe numele lui?

Reporter: Cum caracterizați secția de poliție pe care o conduceți? Este o secție grea, ușoară?

Cosmin Moise: Fiecare șef de secție consideră că unitatea pe care o conduce este cea mai grea. Eu pot să vă spun doar atât: secția 2 începe la Rafinăria Vega, continuă cu tot cartierul Nord, cu tot cartierul Malu Roșu și vine până la Catedrală. Părerea vă las pe dumneavoastră să vi-o faceți: o fi grea, o fi ușoară? Eu zic că e foarte grea, numai dacă e să luăm întinderea. Cartierul Malu Roșu e plin de blocuri, unde sunt mii de oameni. Întinderea, cum spunem noi polițiștii, e pe verticală nu pe orizontală. În Ploiești sunt cartiere cu probleme care sunt întinse pe orizontală, adică foarte multe case. Din păcate și cartierul Malu Roșu și cartierul Nordul sunt foarte dificile, având fiecare specificul lui: cartierul Nord e un cartier de pensionari, cartierul Radu de la Afumați este un cartier cu multe probleme.

Reporter: Cum priviți problema cerșetorilor și a parbrizarilor care au devenit un adevărat fenomen în Ploiești?

Cosmin Moise: E o problemă cu care se confruntă societatea românească, nu numai ploieștenii. E o problemă pe care și dumneavoastră ați semnalat-o într-un articol. Și acum intervine problema de care vă spuneam și mai sus: ce facem cu cei care nu au case, nu au bunuri pe numele lor și iau amenzi? Și vă las pe dumneavoastră să răspundeți. Noi putem face doar atât: să-i sancționăm, să-i luăm de pe stradă, pentru maxim 20 de minute, că dacă îi luăm mai mult există infracțiune de lipsire de libertate și suntem reclamați, dacă îi batem, iar suntem reclamați. Din păcate, suntem legați pentru că nu putem aplica decât o sancțiune contravențională și revin: foarte mulți dintre ei nu au nimic pe numele lor. Este un circuit mult prea complex prin care instanța poate transforma o sancțiune contravențională neplătită în muncă în folosul comunității, dar cu o condiție: dacă vrea el, ori, nu cred că există vreunul care vrea să muncească. Cum văd eu problema? Foarte prost, n-avem legislație!

Reporter: Credeți că puteți găsi câteva soluții pentru prevenirea accidentelor frecvente, soldate cu rănirea sau chiar decesul oamenilor?

Cosmin Moise: La această întrebare o să vă răspund cu o povestioară scurtă pe care o spun și colegilor mei: dacă nu mi-ar fi plăcut atât de mult munca de judiciar, probabil că eram ofițer de poliție rutieră, dar din păcate mi-a plăcut mai mult judiciarul. Cred că la această întrebare este în măsură să vă răspundă colegul meu, șeful Poliției Rutiere, Ștefan Crivăț.

Reporter: Povestiți-mi cum decurge procedura din momentul în care sunteți solicitați de dispeceratul poliției sa interveniți la vreun incident

Cosmin Moise: Procedura este foarte clar stabilită: la eveniment trebuie să se deplaseze în scurt timp cel mai apropiat echipaj. Toate echipajele noastre sunt monitorizate prin acest sistem 112 prin GPS. Deci dispecerul, în momentul în care primește un apel despre o anumită infracțiune sau contravenție sau o luare la mișto cum se întâmplă uneori, adică o persoană face mișto de noi, vede care este cea mai apropiată mașină, o trimite la locul respectiv și în funcție de eveniment, polițistul de la siguranță publică și patrulare, ajunge la fața locului, intervine dacă e de competența lui, dacă nu, asigură primele măsuri, adică identifică persoanele implicate, încercuiește perimetrul locului faptei și cheamă o echipă operativă mai complexă.

Reporter: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă secția dumneavoastră?

Cosmin Moise: Cea mai importantă problemă, zic eu, este întinderea prea mare a secției, iar numărul de oameni nu e cât ar trebui să fie. Am fost de curând la Bruxelles și la o populație asemănătoare cu cea a Ploieștiului ( Bruxelles are undeva la 1 milion de locuitori), pot să vă spun că erau de vreo 5 ori mai mulți ca noi și cu asta am spus tot. Suntem puțini, mi-ar plăcea să avem mașini puternice în cadrul instituției, să nu mai avem exemple precum cel de la București în care colegul nostru a fost luat pe capotă și l-au urmărit cu mașina civililor, dar astea sunt fondurile. Când am intrat în poliție acum 18 ani am crezut că se va schimba ceva. După 18 ani nu cred că se va mai schimba. Asta ca o concluzie a unui polițist bătrân. Dacă vrem să avem un stat puternic, în primul rând trebuie să o luăm de la omul care stă în stradă. Știu că vi s-a mai spus sau ați mai auzit: oriunde în Europa, când îți spune polițistul să stai, stai! De ce acolo se poate și aici nu?

Reporter: Relatați cel mai deosebit caz rezolvat de secția dumneavoastră

Cosmin Moise: Avem foarte multe cazuri, toate sunt deosebite sau sensibile, depinde cum privești. Când am hotărât să devin polițist am spus că vreau să ajut femeile, copiii și bătrânii. Deci, pe cei care sunt victime aproape sigure, pentru că în concepția mea, un bărbat se poate apăra și singur. Și îi consider lași pe cei care fac astfel de victime. Am avut un caz prin primăvara cu un copil care avea niște probleme locomotorii, care efectiv nu putea fugi și care a fost atacat de niște bărbați care l-au bătut în apropierea unei scări de bloc. I-au luat mai multe bunuri, telefonul, dar ce m-a impresionat a fost faptul ca i-au luat până și adidașii din picioare. Bătaia de joc a fost cumplită. Ca la orice caz, am acordat atenție, dar parcă mi-a rămas în memorie. I-am prins pe autori, au fost și arestați ulterior. Mă bucură faptul că am putut ajuta un copil amărât.

Cosmin Moise a ținut să aducă în discuție, pe lângă întrebările adresate de reporter, problemele venite din partea persoanelor cu afecțiuni psihice, care solicită ajutorul polițiștilor pentru diverse situații, care nu au rezolvare, după cum consideră șeful Secției 2:

Pentru a duce o persoană cu evidente probleme psihice la examinare, la Institutul de Medicină Legală sau la o altă comisie, ne trebuie acceptul ei. Păi, ați văzut vreodată un bețiv să spună că e bețiv, un nebun sa spună că e nebun sau un afemeiat să spună că e afemeiat?

Este o mare problemă a legislației pentru că din ceea ce scriu oamenii sau ne relatează, e clar că ne spun niște SF-uri, cum ar fi: mi-a furat cineva sigla UPC-ului de pe ecran prin undele electromagnetice de la antenă, găsiți-mi hoțul!  Asta e cea mai tare din cariera mea: un porumbel a intrat pe geamul deschis și mi-a rupt pagina 32 din agenda care era pe masa din bucătărie unde aveam eu niște chestiuni foarte importante. Cum e să faci un dosar penal de furt cu autor necunoscut și să-i dai soluție?  Așa mă obligă legea, că orice solicitare trebuie înregistrată. Aceste solicitări ar trebui scăzute din start pentru că este evident că oamenii au afecțiuni psihice. La noi, pot fi internați doar cei cu probleme psihice care sunt violenți, 24 sau 48 de ore, că după aia zice medicul de pe Buna Vestire: ”Domne, n-am locuri!” sau: ”Și-a revenit, e sănătos tun!”. Am avut un caz acum de curând cu un bărbat care alerga prin cartierul Albert, dezbrăcat. Cu o lună înainte a făcut același gest.