Dragoș Tofan conduce secția 4 din anul 2011, având o vechime de 15 ani în poliție. După ce a lucrat aproape 8 ani într-un domeniu de investigații și anchete, Tofan a ocupat posturi de conducere, mai exact adjunct sau șef de secție. Comisarul șef consideră că lucrul în echipă este cel mai important în rezolvarea problemelor cu care se confruntă secția sa, pentru a obține rezultatele favorabile și pentru a-i mulțumi pe cetățeni.
Reporter: Pentru început, spuneți-mi câteva lucruri despre dumneavoastră
Dragoș Tofan: Sunt ofițer de poliție de 15 ani, am lucrat într-un domeniu de investigații și anchete 7-8 ani, după care am ocupat funcții de conducere în general de adjunct sau șef de secție. Am început cu Biroul de Cercetări Penale ca șef de birou, după care am fost adjunct la secția 6 de poliție un an, șef la secția 2 tot un an și într-un final șef la secția 4 din 2011. Între anii 2000-2007 am fost ofițer de anchetă, între 2007-2008 șef de Birou Cercetări Penale, ulterior am optat pentru o poziție de șef de secție de care vă spuneam mai sus. Am terminat Academia de Poliție în anul 2000, sunt căsătorit, am un copil.
Reporter: Cum caracterizați secția de poliție pe care o conduceți? Este o secție grea, ușoară?
Dragoș Tofan: Comparativ cu celelalte secții din Ploiești, eu o situez la același nivel. Ploieștiul în sine este un oraș destul de mare care implică un tranzit de oameni și care are o întindere pe care eu o consider puțin cam mare doar pentru patru secții de poliție, dar nu este asta o problemă. Avem cartierele acestea mărginașe: Mimiu, Bariera Râfov, Mihai Bravu care nu diferă de celelalte secții, tranzitul este același, situația infracțională este cam la fel, cam ce se întâmplă pe raza altor secții se întâmplă și aici. Avem destule obiective precum stadionul ”Ilie Oană”, unități spitalicești, școli, biserici, Gara de Sud despre care știm cu toții ce flux de oameni aduce, Bulevardul Independenței la fel. Este o secție normală cu o situație infracțională tot așa, iar infracțiunile sunt de toate felurile.
Reporter: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă secția dumneavoastră?
Dragoș Tofan: Noi ne ocupăm ca și investigare sau ca și activitate cu mai toată gama de infracțiuni, cu toată gama de situații, de la stări conflictuale la investigarea infracțiunilor, că sunt cu autor cunoscut sau cu autor necunoscut. Cele cu un grad de complexitate mai mare sunt de competența altor structuri din cadrul Poliției Municipale sau Inspectoratului Județean. Problemele ridicate pleacă de la simple conflicte până la furturi care sunt de toate felurile, din autoturisme, din locuințe, din societăți, din supermarketuri, din buzunare și așa mai departe. Neașteptat, dar cartierele mărginașe nu ne ridică probleme. Problemele sunt aduse de fluxul acesta de persoane care vin din zonele preorășenești. Este vorba despre aceste furtișaguri, conflicte și altele. Dar ele se întâmplă peste tot, nu putem spune că există o zonă unde trebuie să acționăm în permanență. Am observat că oamenilor, în general, nu le place zona BIG-ului pentru că a devenit așa ca o tradiție să găsești telefoniști acolo sau alte persoane de genul acesta. Încercăm să ținem cât se poate sub control, să le confiscăm marfa și să fim acolo prezenți ca lumea să se simtă în siguranță. Nu putem spune că cetățenii de etnie rromă sunt principalele persoane care crează probleme cetățenilor. Repet, cartierul Mimiu nu a ridicat atâtea probleme pe cât s-ar aștepta. Mai avem școlile unde trebuie să acționăm zilnic, se pune accent destul de mare pe siguranțele în școli. Secția are o competență destul de variată, o problematică la fel, nu putem să spunem că avem un fenomen.
Reporter: Cum priviți problema cerșetorilor și a parbrizarilor care au devenit un adevărat fenomen în Ploiești?
Dragoș Tofan : Este o problemă care deranjează foarte mult. Cred că ar trebui să existe puțin mai mult interes din partea altor instituții sau să li se dea mai mult, să li se creeze mai multe condiții pentru că din punctul nostru de vedere, noi nu rezolvăm problema dacă mergem și îi luăm de acolo. Unde îi ducem? Ce facem cu ei? Ce face societatea mai departe pentru a-i integra într-un fel? Noi ne ducem, îi sancționăm, le confiscăm banii, dar tot acolo se vor întoarce pentru că ei asta vor să facă, însă pasul doi nu mai ține din păcate de poliție. Și aici spun că alte instituții ar trebui să vină și să preia din oficiu sau din propria inițiativă și să se ocupe mai departe de această problemă până la capăt în așa fel încât să fie integrați.
Reporter: Credeți că puteți găsi câteva soluții pentru prevenirea accidentelor frecvente, soldate cu rănirea sau chiar decesul oamenilor?
Dragoș Tofan: Noi la secție avem doar componenta de ordine și siguranță publică și de investigare a infracțiunilor. Rutiera ține de Poliția Municipală, este o structură independentă, adică nu ține de secția urbană. Cauzele sunt comune și din partea șoferilor și din cauza pietonilor. Vedem câte persoane traversează neregulamentar. Degeaba s-au trasat, s-au făcut marcaje, ele oricum vor traversa pe unde vor. Și străzile poate au devenit prea neîncăpătoare pentru câte mașini sunt. Lumea este grăbită, agitată, este starea aceasta care ne-a cuprins pe toți. În ultima perioadă, pe raza secției au fost câteva incidente minore în zona trecerilor pentru pietoni, pe fondul grabei. Șoferii se grăbesc și forțează puțin, pietonii traversează și nu se asigură în totalitate și astfel se ajunge la situațiile de genul.
Reporter: Povestiți-mi cum decurge procedura din momentul în care sunteți solicitați de dispeceratul poliției sa interveniți la vreun incident
Dragoș Tofan: Acum vorbim despre un eveniment ipotetic. Cetățeanul sesizează un eveniment prin sistemul 112, ulterior fiind preluat de dispeceratul secției noastre și în funcție de gravitatea evenimentului se dirijează forțele. În primul rând, merg forțele care sunt în stradă la momentul respectiv, dar și cei care sunt în activitățile de investigații criminale trebuie să meargă. În primă fază, ne interesează să apărăm viața, integritatea și să ajungem cât mai repede la locul faptei pentru a izola zona, să vedem dacă sunt victime pentru a le salva, după care să începem să facem cercetarea la fața locului. Putem stabili ce s-a întâmplat pentru a ridica probele necesare pentru a putea face o investigație și a avea o cercetare corectă. Mai există și cealaltă variantă de sesizare prin care suntem apelați telefonic direct pe telefonul secției și aici la fel, în funcție de solicitarea respectivă se duc primele echipaje care vor înconjura zona, vor încerca să aibă în vedere în primul rând salvarea de vieți omenești sau de pagube, după care să închidă zona, să depisteze autorii. Ulterior, vin cei care fac investigațiile. Trebuie să încercăm pe cât posibil să intervenim cât mai repede și cât mai eficient. Ca și exemplu să spunem că avem o tâlhărie în zona BIG. Atunci automat se deplasează toate forțele, închid zona și încep să ia legătura cu partea vătămată, se stabilesc câteva detalii despre semnalmente, se transmit repede prin stație către toată lumea și începem să facem căutări. O altă echipă vine și preia victima, cheamă și Ambulanța dacă este cazul, procedează la audieri și de aici ne extindem, identificăm martori și ușor, ușor ajungem și la autor. Această procedură se poate efectua pe loc sau poate dura mai mult timp, zile, săptămâni, luni. Importantă este prima deplasare care trebuie tratată cu cât mai multă atenție pentru că poți pierde anumite lucruri care au legătură cu fapta și atunci s-ar putea să fie greu în investigații.
Reporter: Relatați cel mai deosebit caz rezolvat de secția dumneavoastră
Dragoș Tofan : Am avut cazuri destul de interesante. Anul trecut am avut o incendiere de două autoturisme, autorii au plecat de la o răzbunare și în cursul nopții au dat foc mașinilor care erau parcate în fața imobilelor. După ce am fost sesizați, am început să facem investigațiile, am stabilit în scurt un cerc de suspecți și în baza verificărilor efectuate am obținut și câteva date despre autori și cum și-au pregătit activitatea, însă probatoriul nu era suficient. Fiind vorba de o incendiere nu am găsit nimic la fața locului, ne-au ajutat niște camere de supraveghere montate în apropiere, la o benzinărie. De aici am plecat și am reușit să interceptăm posturile telefonice, am completat probatoriul și după cinci zile după ce am efectuat percheziții și i-am adus la secție, am reușit să îi reținem și să îi prezentăm instanței cu propunere de arestare preventivă, ulterior fiind arestați. Am avut și o gamă de tâlhării care s-au soluționat destul de frumos. După două, trei tâlhării comise am reușit să stabilim un cerc de suspecți, i-am urmărit, am recuperat bunurile și am reușit să-i prezentăm pentru arestare. Am avut și furturi din societăți, inclusiv cele de la Urban Icim. Am desfășurat mai multe activități, printre care percheziții având în vedere că am plecat de la zero și nu aveam indicii, după care am reușit să probăm activitatea infracțională, obținând trei mandate de arestare. Sunt multe cazuri interesante, însă meritul este al colegilor în primul rând pentru că aici se poate lucra doar în echipă: unul se ocupă de anumite investigații, unul de întocmirea documentelor, unul stă și ascultă, în așa fel încât activitatea să fie completă în timp util pentru că suntem condiționați și de termene.
