Ziarul Incomod continuă seria de interviuri prin care dorim să vă prezentăm oamenii care lucrează din umbră pentru siguranța noastră, a tuturor. Pentru că munca fiecărui om care lucrează în sistemul de siguranță și ordine publică face diferența și contează, dorim să vă prezentăm o parte din acei oameni care veghează pentru liniștea locuitorilor. Pentru interviul de astăzi am discutat cu plutonierul major Mădălin Tănase, de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Prahova, care ne-a povestit cum a ajuns, de la un copil care avea toate șansele să crească într-un centru de plasament, la un adult care să îmbrace haina militară și, mai mult decât atât, să ajute alți copii. Mădălin Tănase a fondat Academia de Lupte “Ambiția Mădălin” unde copii proveniți din medii defavorizate au devenit mari sportivi, cu titluri câștigate. Despre meseria de jandarmi, își amintește cu umor tot felul de situații, cum a fost aceea când a mers să ajute la deszăpezirea unor locuințe, iar oamenii în putere care locuiau acolo stăteau să bea la cârciuma din sat, sau când a mers la percheziții, iar proprietarul casei a crezut că sunt hoți și a sărit să-i atace.

Reporter: Pentru început, să vă prezentați și să ne spuneți la ce fel de misiuni luați parte:

Mădălin Tănase: Mă numesc Mădălin Tănase, am gradul de plutonier major, activez în prezent în cadrul Detașamentului Mobil 1 Jandarmi, exact cum v-a relatat în interviul anterior și domnul comandant Cristian D. (citește aici interviul cu comandantul detașamentului mobil). Am participat la foarte multe misiuni în 16 ani de activitate, atât de menținere, cât și de restabilire. Putem să luăm de la calamități naturale până la spectacolele sportive din arenele de fotbal, din cele de arenă închisă, aici vorbim de celebrele meciuri de baschet care vin cu foarte mulți componenți ai multor echipe străine și chiar sunt de interes, putem spune pentru noi, pentru că în momentul în care găzduiești o delegație din Israel trebuie să o monitorizezi cu atenție, dar nu numai, și alte diferite misiuni în care am fost solicitați. În momentul în care ești bine pregătit, misiunile nu-ți par grele. Este un lucru normal, când ai pregătire pentru misiunea respectivă și pentru ceea ce lucrezi.

Reporter: Care considerați că sunt cele mai grele intervenții? Care situații vă pun într-o dificultate mai mare?

Mădălin Tănase: Vedeți dumneavoastră, în ultimii ani putem spune despre comportamentul făptuitorilor că s-a schimbat. S-a schimbat de foarte multe ori, de exemplu cu ani mulți în urmă aveau puțină reținere, dacă auzeau o somație, gata. Acum, generația mică e mai tupeistă. După părerea mea, eu cred că a avut un impact și stagiul militar. În momentul în care s-a desfăcut stagiul militar realizai, chiar dacă deveneai, știu eu, făptuitor, realizai ceea ce înseamnă armată, ce înseamnă poliție, adică oricând poți să fii somat și apoi să se aplice focul regulamentar după tine. Acum foarte mulți tineri cam confundă foarte mult lucrurile. Confundă foarte mult inclusiv serviciile de pază și protecție private, cu instituțiile statului. Nu se mai face diferența de foarte multe ori, dintre un gardian, un paznic, un agent de pază și jandarmeria, alături de celelalte instituții.

Reporter: Tinerii nu mai au același respect…

Mădălin Tănase: Dacă oprești un grup de tineri ca să previi, se află într-o zonă suspectă, vrei să vii cu ceva benefic pentru ei, le spui că se află într-o zonă unde au mai avut loc incidente, pentru siguranța dumnealor… Spre exemplu, am fost solicitați cu ceva luni în urmă printr-un apel să mergem în zona centrală a municipiului Ploiești, acolo am găsit un grup de opt fete cu trei băieți adolescenți care proveneau din familii foarte bune, consumaseră alcool, la 16 ani. Cel mai mare avea 20, era student, ceilalți învățau la instituții foarte bune de învățământ din municipiu. Trebuie să aplici un dialog cu ei, mai ales cu cei micuți, cu adolescenții, foarte bine pus la punct, adică să știi să le explici. De multe ori se întâmplă să ne spună “păi, dar ce, n-am voie? da, și care e problema? și dacă îmi dai amendă, ce?” sau “o sun pe mama” sau “îl sun pe tata” și “care e problema? știi cine sunt?”. Aici trebuie să fie un mic semnal de alarmă, adică să le aduci la cunoștință ce au greșit și mai ales nu trebuie să fim o sperietoare, trebuie să venim benefic în sprijinul lor. Una dintre adolescente zice „da, bă, mai ai treabă cu noi?”. Spun “deocamdată mai avem puțină treabă, noi mai avem și persoane dispărute, inclusiv minore și minori, care chiar provin din familii foarte bune”. Luăm unul dintre băieți și nu ieșeau datele. Și spun “măi, ați văzut ce se întâmplă în țară”, dar una dintre tipe spune “auzi mă, încă se mai poate bea. Hai să mergem”. Eu atunci le-am explicat băieților că Doamne ferește de la un alcool, de la știu eu, o chestie din asta foarte interesantă a tinerilor, să nu treacă la alte lucruri, mă refer la partea biologică, și să nu ne trezim cu un caz ca la Vaslui. Pentru că acolo este ok, da, toate bune și frumoase și pe urmă când ajunge acasă la mami… “nu a fost vina mea”. Eu cred că mai bine previi. Am fost la un apel la Sala Sporturilor, tot la fel cu mulți tineri din familii serioase, care vin cu mașini foarte scumpe și vin să mănânce semințe. Sfatul meu și părerea mea nu este să sancționăm. Sancțiunea este una normală, dar alternativa pe care am putea să o facem este pe Facebook. Pentru că au un statut, sunt niște copii serioși și e un semnal. I-am întrebat eu, “de ce nu mâncați semințe fără coajă, alune?”. “Păi nu e aceeași plăcere.”. Păi cum, e plăcere să arunci? Din păcate, cam asta este. Eu unul personal încerc să previn, pentru că am întâlnit o persoană care cu foarte mulți ani în urmă era supărat că prietena l-a părăsit. Era atât de supărat tânărul respectiv, iar eu atunci l-am îndemnat să își croiască un drum către armată. M-am întâlnit cu el după ani de zile, eram de serviciu, m-a tras de mână, mi-a amintit cine e și am văzut că acel tânăr a devenit cadru militar. Sunt lucruri pe care putem să le prevenim, decât să le combatem. Am fost la un apel, în cooperare cu poliția națională, era o doamna care a sunat să spună că e bătută de soț și când ne-a deschis ușa am văzut o doamnă foarte bine dezvoltată, cu niște calități “motrice” foarte bune, undeva la 1,90m și când a deschis a strigat după soț: “băi, ia vino încoace”. De fapt, soțul fusese bătut și agresat verbal și fizic de către doamnă, dar doamna voia să scape efectiv de dumnealui. Au fost foarte multe, inclusiv alte chestii, care… Prin prisma meseriei întâlnim foarte multe lucruri, și de altă natură… Am înțeles că este și un proiect de lege, într-adevăr trăim într-o țară europeană, dar suntem o țară ortodoxă. Cea mai tare fază a fost când am înconjurat o mașină care era într-un loc suspect și erau doi băieți acolo, iar când unul a ieșit, celălalt a zis: “să-ți iei, mami, ceva pe tine”… afară era lapoviță. Într-adevăr, dumnealor aveau “o problemă” într-un bun personal, nu lezau pe nimeni, erau într-o pădure…

Reporter: De la percheziții ați rămas cu amintiri care v-au impresionat?

Mădălin Tănase: Am fost la o persoană care avea în casă diverse obiecte, iar atunci când a intrat prima persoană în locuință, proprietarul a sărit pe ea. A crezut că suntem hoți și a intervenit cu o armă albă. Acea persoană a fost deposedată de acea armă prin tehnici de luptă polițienească, imobilizată, dumnealui a spus că nu a vrut să ne atace, a spus că a crezut că suntem hoți pentru că a auzit gălăgie afară, câinele care lătra.

Reporter: În astfel de situații se vede cât de importantă este pregătirea fizică și viteza de reacție…

Mădălin Tănase: Așa este, iar în primul rând este necesară pregătirea psihică. Degeaba ești foarte bine pregătit fizic. Degeaba cunoști tehnicile de luptă polițienească, dacă nu ești călit mental. Gândiți-vă că mergem la misiuni unde sunt 10-15.000 de oameni, de exemple arenele de fotbal, unde se scandează tot felul de vorbe adresate tuturor colegilor și nu numai. Sunt adresate țării mele și instituției pentru care am depus un jurământ! Atunci este o problemă, dar trecem și peste ea. La mitinguri iar, trebuie să fim foarte atenți. Pe lângă acei oameni care vin la protest legal, mai sunt și persoane care sunt instigatori, iar atunci poți fi o țintă, trebuie să fii foarte atent. La nivel global, în toate forțele de ordine, de siguranță, de restabilire, s-a văzut că nu neapărat persoanele care ies în evidență sunt cele care pun probleme, și o persoană căreia nu i se acordă atenție poate deveni o țintă. Noi, în momentul în care suntem în mașina de intervenție, putem deveni o țintă. Momentul în care ne urcăm în autospeciala de intervenție trebuie să fie clar și precis, de acolo se schimbă situația. Misiunea ta poate fi una de restabilire, sau una de luptă. Ea poate degenera oricând cu fenomene care se întâmplă la ora actuală în lume, iar orice apel trebuie luat în serios, orice persoană care pare suspectă trebuie verificată, orice vorbă aruncată trebuie luată ca atare.

Reporter: Vi s-a întâmplat să degenereze lucrurile? Să mergeți la un caz banal și pe parcurs să se transforme într-un scandal?

Mădălin Tănase: Da, mai ales în zonele de cartier, acolo apar aceste probleme cu persoanele, putem spune, de etnie romă. A fost un apel pentru un bărbat care fusese eliberat din detenție, a venit acasă, a dat muzica tare, specific lor, mai devreme fuseseră și colegii de la poliția națională să-i sancționeze, am ajuns noi acolo și am văzut că efectiv traumatizase un cartier întreg, avea și aparatură muzicală foarte bună. A fost necesar să aplicăm o psihologie foarte bună. Au venit foarte multe rude să întrebe de ce nu are voie. În astfel de cazuri, vorbim de lege, dar vorbim și despre psihopedagogia militară și polițienească pe care trebuie să o avem. Acolo trebuie să știi ce ai de făcut în câteva secunde. Locul era foarte îngust, era întuneric, boxele erau scoase pe hol, vorbim de cartierul Mimiu, la blocul social, în care niciodată nu știi cum poți fi atacat, de unde, acolo e o problemă și cu scara. Într-un final s-a oprit muzica, au fost sancționați, le-am adus la cunoștință că este o oră târzie. În acel bloc nu sunt numai persoane certate cu legea, sunt și persoane care muncesc. Întotdeauna trebuie să știi cum să gestionezi orice situație, dar dacă ești foarte bine pregătit psihic și fizic, serviciul ți se pare ușor. Mai ales în arma jandarmeriei, se cunoaște de acum 160 și un pic de ani, este o armă cu niște calități mai sportive, să spunem. De exemplu mergem la misiunile de fotbal și vin persoane care ne spun “iar v-ați pus alea pe voi? că sunteți nu știu cum”. Este o chestie foarte interesantă, dumneavoastră ați putea să faceți presă fără microfon, fără reportofon, fără cameră? Este incredibil! Inginerul are cască, încă din Roma Antică există armuri. Avem colegi care au fost răniți în misiune, răniți pe viață, au rămas copiii acasă. Dar arma jandarmului este o armă foarte frumoasă, mai ales dacă ai calități pentru ea, eu chiar îndemn foarte mulți tineri să vină cu mult drag.

Reporter: Mai sunt tinerii atrași de această meserie?

Mădălin Tănase: Către arma jandarmeriei vin foarte mulți tineri și mie mi-ar plăcea să vină și mai mulți, un jandarm are foarte multe calități, fizice, psihice, este o armă mai sportivă, nu este o armă în care trebuie să stai numai pe stradă, să prinzi făptuitori sau să acorzi sancțiuni. Mai mergi la munte că nu știu ce se întâmplă acolo, mai mergi să dai la lopată și sătenii stau la cârciumă că au venit autoritățile să le facă pârtie, mai mergi la mitinguri…

Reporter: Cum percepeți acest lucru, când veniți să ajutați omul, iar el stă la cârciumă și vă privește?

Mădălin Tănase: Chiar am trăit o chestie foarte interesantă, mi-a rămas în minte, noi eram cu militarii plecați să ajutăm cetățenii, munceam foarte mult, scoteam apa din pivnițe, din case, era apa până sus la geam și spuneam “ia uite, săracii oameni, hai să facem ceva”. A trebuit să scoatem porțile să scoatem apa, să o lăsăm să curgă într-un șanț, iar după aceea colegii de la ISU o trăgeau. Oamenii erau toți încolăciți la o cârciumă, “haideți că au venit autoritățile”. Îmi aduc aminte de o chestie foarte tare, am intrat într-o curte, a venit un domn, rudă cu dumnealor, cu o mașină de Dâmbovița în care avea un grătar, lemne, am zis că nu se poate așa ceva! Au făcut grătar, incredibil! Era anul 2004, la vremea aceea nu aveam telefon performant să filmez, chiar era o amintire. Au pus grătarul acolo și au dat drumul la foc, iar noi am plecat mai departe la altă curte să scoatem apa. La zăpadă la fel. Cea mai tare fază a fost când niște bărbați puternici, sănătoși, ne-au spus “vedeți să mai dați și pe la șură pe acolo”. Înțeleg la bătrâni, la spitale, la grădinițe, școli, copii, femei divorțate, oameni cu afecțiuni patologice… De multe ori vezi niște lucruri care… Le-am spus multora, dacă Dumnezeu ți-a dat ochi, mâini, picioare, ești foarte puternic, ai calități foarte bune de luptător, de sportiv, de ce nu faci treaba aceasta?!

Reporter: Mulți oameni vă cunosc pentru rezultate avute cu Academia de Lupte “Ambiția Mădălin”. Să ne povestiți un pic și despre acest subiect, vă rog:

Mădălin Tănase: Noi în anul 2006 am încheiat un parteneriat, pe atunci cu acordul domnului comandant Bragă, a înțeles beneficiile sportului, ale artelor marțiale mai exact, în rândul copiilor veniți din diferite medii și atunci am angrenat instituția noastră în proiect, s-a încheiat un parteneriat cu altă instituție de învățământ extra-școlar și a ieșit un lucru foarte minunat. Atunci am mers în centre de plasament, în diferite instituții de învățământ, am luat legătura cu profesori coordonatori de acolo care mi-au recomandat diverși copii care erau cunoscuți în acele instituții cu probleme. I-am adus în sala de antrenament, i-am șlefuit, iar apoi a trebuit să înființez o asociație sportivă, pentru că ei trebuiau să meargă în competiții. Și de atunci până acum avem peste 1.000 de titluri în diferite sisteme de luptă, începând de la luptele universale rusești Unifight, kickboxing, MMA, varianta budokai, la sabie, avem mai multe discipline, copii proveniți din diferite medii. Ușor, ușor au început să vină la noi copii și din medii foarte bune, aici a fost impactul. Copiii sunt discriminați în societatea în care trăim, asta a fost de când lumea, oriunde în lume, chiar dacă tati este medic, mami este cadru militar, iar ei s-au despărțit, copilul a simțit o traumă puternică. Și atunci i-am adus și pe cei care au și pe cei care nu au părinți, i-am adus la un loc și am făcut un mix, am făcut o echipă. Acum cu toții sunt frați. De aici am ieșit pe poziții ale lotului național de kickboxing, am avut rezultate la nivel european și mondial, titluri câștigate, inclusiv în Rusia, ne-am întors cu primul titlu de vicecampion mondial la juniori, iar acel copil a fost reabilitat total și este și absolvent de o instituție liceală, actualmente muncește, lucrează la o instituție de industrie de anvelope. Foarte mulți doresc să ajungă ca mine, cadru militar, eu îmi doresc foarte mult acest lucru, avem trei foști sportivi de-ai mei care activează în Ministerul de Interne, sunt absolvenți ai Școlii de Agenți de Poliție Vasile Lascăr. Eu doresc să vină foarte mulți către arma jandarmeriei, avem fetițe foarte multe, un număr de 47 de fete care când o să ies la pensie, probabil că ele vor fi încadrate. Sunt exact la limită, peste 8-10 ani, exact atunci o să fie, și dacă o să le luați un interviu toate vor spune că vor să fie ca domn profesor. Artele marțiale îți dau modele.

Reporter: Dumneavoastră de ce ați ales această meserie?

Mădălin Tănase: Eu mi-am dorit să devin cadru militar pentru că am văzut acest lucru la antrenorul meu, dar și de mic am fost obsedat de armată, de arte marțiale. Dacă îl vedeai pe Van Damme în filme, sau pe Bruce Lee sau pe Stallone, puteai să devii ca el. Acum este un semnal de alarmă, pentru copii. Psihologii ar trebui nu doar să își respecte meseria, ar trebui să vadă peste ea, nu trebuie să ne rezumăm doar la ce scrie în carte sau ce ne-a învățat la universitate, hai să vedem și mai încolo. Dacă vedem puțin mai încolo, atunci lucrurile se schimbă. Exact ca un cadru didactic. Un cadru didactic spune “Bobiță, dacă astăzi nu știi, hai să-ți spun 2”. Dar hai să vedem de ce nu a învățat Bobiță, de ce îi punem nota 2, pentru că are acasă un tată alcoolic, o mamă cu probleme, din această cauză, a tatălui alcoolic, nu are cum să învețe, doarme pe afară. Hai să intrăm puțin în capul lui, în jocul lui.

Reporter: Cum v-a venit ideea să porniți acest proiect, Academia de Lupte “Ambiția Mădălin”?

Mădălin Tănase: Asta mă întreabă toată lumea. Am fost la un Congres acum, săptămâna trecută, un Congres foarte mare cu 20 de profesori coordonatori din 20 de țări în care am fost foarte bine apreciat. Acei oameni au înțeles perfect, erau din Uniunea Europeană, inclusiv Regatul Marii Britanii, eu am fost un copil care a provenit dintr-un mediu familial cu probleme. Părinții s-au despărțit când am fost mic, șansa mea de a sta pe drum sau de a sta într-un centru de plasament a fost una reală. Atunci bunica m-a retras și m-a crescut. Am descoperit sportul la 8 ani și de la 8 ani până în prezent continui cu sportul. Am trecut prin mai multe discipline, mi-a plăcut foarte mult partea de sol, de lupte. Din păcate sala în care voiam să practic, să fac mare performanță, prin anii 93 s-a închis. După care am trecut la box, apoi la arte marțiale, unde am și rămas. Sunt antrenor de categoria a treia, absolvent al Școlii Naționale de Antrenori, specializarea arte marțiale și kickboxing, centura neagră 2 DAN, chiar acum o lună de zile am fost la un Campionat la Izvorani de arte marțiale unde am obținut locul 3. Pentru foarte mulți tineri noi avem un rol important, noi suntem niște mesageri în această haină. Apropo, de unde a venit chestia pentru mine, cu Jandarmeria, un lucru care a avut un impact foarte puternic. În anii 93, la un meci de fotbal, Victoria Florești era într-un derby cu Metalul Filipeștii de Pădure și atunci erau adevărate războaie, rivalități foarte mari. Era acolo un tip, locotenent, un tip exact cum sunt rușii, înalt, la 100 și ceva de kilograme, ras în cap, cu beretă, foarte impunător, cu o armată de soldați. Acel tip mă vede pe mine și mă întreabă “îți place ce vezi?”, zic “da”, apoi îmi spune “fii atent, dacă vrei să devii jandarm, ține-te de sport și vei ajunge jandarm”. Am ajuns la Dinamo, am dat examen și am ajuns jandarm. Acel om a avut un rol important în cariera mea, pe lângă alte persoane. Acel om avea o prezență, statură puternică, cu beretă și camuflaj. Acel om m-ar fi putut zgorni, dar el mi-a strâns mâna, m-a întrebat ce sport practic, de câți ani, i-a plăcut dialogul cu mine și m-a îndemnat către jandarmerie. Când am ajuns la București, la Dinamo acolo l-am descoperit pe antrenorul și mentorul meu Ion Gârbea, care este comisar șef de poliție, a activat într-o unitate specială și acolo am învățat foarte multe lucruri și mi-a fost ca și tată. Pentru că în artele marțiale se spune că cel care îți predă, îți devine al doilea părinte. Sfatul meu, încă o dată, repet, oricine se poate schimba. Dacă ne uităm la copii care provin din medii defavorizate, sărace, ne uităm la o statistică globală, asta am discutat și cu domnii din învățământ la acel Congres, probleme crează de fapt cei care provin din familii foarte bune. Să nu uităm, casele de copii au dat valori mari, începând de la lumea mare a sportului, până la valori intelectuale. Valori foarte mari. Știți că mai este un procuror DNA din Suceava parcă, o poveste foarte interesantă, a trăit la casa de copii, a fost luat și el acum are grijă de 30 de copii, le dă să mănânce. Pândea să mănânce de ceilalți copii, pândea și le lua din castron și uite ce a ajuns! Sunt niște lucruri foarte interesante, mai ales în armată, se cunoaște, în general nu-ți vine unul care nu știu ce e, se cunoaște că în armată mereu au venit oameni modești sau copii săraci și se cunoaște că în întreaga lume sunt structuri ale forțelor speciale care recrutează numai copii proveniți din diferite medii, care sunt foarte bine pregătiți. Am fost la un curs în 2002 cu maeștri chinezi care erau luptători în trupele speciale chinezi, jandarmi chinezi și doi dintre ei erau crescuți la Templul Shaolin, foarte bine pregătiți. Și au spus că ei nu au cum să lucreze în altă parte, doar în armată. Vreau să fiu medic: da, medic în armată. Așa și la ruși: vreau să fiu șofer! Da, conduci camionul nostru!

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here