Ziarul Incomod a demarat o campanie prin care dorim să vă prezentăm persoane remarcabile, angajate în instituții de protecție ale statului, care adesea au salvat vieți și care veghează în continuare pentru protejarea noastră, a tuturor. Pentru interviul de astăzi, reporterii noștri au discutat cu plutonierul adjutant Cristinel Tudor, șef gardă de intervenție la ISU Câmpina. Cristinel Tudor este pompier de 20 de ani și spune că este o meserie periculoasă, dar nu își dorește să fii ales altceva. Zona de intervenție de asemenea este una dificilă și nu puține sunt momentele când pentru a ajunge la locul unde sunt chemați pompierii trebuie să taie copaci care blochează drumurile sau să meargă pe jos. Spune că echipa pe care o conduce îi este familie și pune pe primul loc siguranța colegilor săi.

Reporter: Pentru început, vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră:

Cristinel Tudor: Sunt plutonier adjutant Tudor Cristinel, lucrez în cadrul ISU din anul 1997, promoția de la Școala Militară. Am fost în mai multe județe, după absolvirea școlii militare am fost la ISU Alba Iulia, apoi ISU București și de acolo am ajuns la ISU Prahova. În Prahova sunt de aproximativ 15 ani.

Reporter: Cum ați caracteriza meseria de pompier?

Cristinel Tudor: Pe cât de periculoasă, pe atât este de frumoasă. Dacă îți place ceea ce faci, este bine. Când mă duc la intervenții, uit de familie și de riscuri. Trebuie să ne facem treaba cât mai bine, în timpul intervenției, familia este pe locul 2. Nu mai avem timp să ne gândim.

Reporter: Cum a fost intervenția de la Breaza, la incendiul vagonului cu azotat de amoniu?

Cristinel Tudor: Am fost solicitați să intervenim, dar când am ajuns acolo deja știam că este o substanță periculoasă în vagoanele respective. Eu am condus intervenția până la sosirea domnului comandant și prioritatea mea a fost să nu avem victime printre noi, am luat măsurile de siguranță a propriilor subordonați. Dacă avem accidentați, eu zis că intervenția este nereușită. M-am panicat și eu un pic acolo când am ajuns și am văzut că curgea jar din vagonul care ardea. După o anumită temperatură, acela fiind un container, deja exploda. Iar eu m-am gândit că dacă deja s-a format jar este o temperatură ridicată. Am făcut legătura cu Mihăilești, vagonul are o plăcuță și de când am ajuns am văzut despre ce substanță este vorba. Am verificat toate vagoanele, am văzut că toate au aceeași substanță și ne-am dat seama că dacă e să fie ceva… e grav… Acasă am realizat pericolul, chiar și după la unitate, am făcut rapoarte, nu m-am gândit. Era pe o rază mare dacă se întâmpla ceva, gândiți-vă la Mihăilești, dacă un tir cu o încărcătură de 20 de tone a făcut… Acasă, i-am arătat băiatului la ce intervenție am fost și ce s-a întâmplat la Mihăilești și după ce a văzut, a spus că nu vrea să se facă pompier. Colegii de echipă nu s-au arătat temători pe timpul intervenție, chiar dacă au fost, nu au arătat acest lucru, și-au făcut treaba. Chiar și când am deschis vagonul, nu au fost numiți cu forța, cine să facă asta, am întrebat cine vrea, au venit doi la mine și am mers toți trei. Este prima intervenție de acest gen la care nu am știut cu ce să dau pentru stingere. Mă uitam că ieșea fum și mă întrebam, cât timp s-a oprit alimentarea cu energie electrică, dacă să dau cu apă sau cu altceva. Până la urmă, s-a văzut și la televizor, a vorbit un cercetător și a zis că singurul lucru cu care se putea interveni era apa, exact cu ce lucram noi.

Reporter: Cât de apropiat sunteți de colegii dvs.?

Cristinel Tudor: Foarte, în domeniul acesta pot să mă laud, țin la ei, suntem ca o familie aici. Și în timpul liber ne mai organizăm. Este foarte important să ai încredere în colegii tăi, noi suntem o echipă, când ajungem la locul intervenției nu ne mai gândim că eu sunt plutonier adjutant, că altul e sergent major, acolo suntem o familie.

Reporter: Care vi se par cele mai dificile intervenții?

Cristinel Tudor: Toate intervențiile sunt dificile, fiecare are riscul ei, și pe partea de SMURD, și pe partea de incendii, și la accidente, fiecare are riscul ei.

Reporter: Când aveți mai multe intervenții, sunt mai multe de sărbători?

Cristinel Tudor: Pentru noi sunt zile ca oricare altele, nu e ceva special. Ne vine mai greu când vedem că alții stau cu familia, se distrează, iar noi suntem la serviciu, dar asta e situația, ne-am acomodat. Sunt mai multe intervenții, mai ales pe asistență medicală de urgență, pentru că noi avem și SMURD-ul.

Reporter: Care credeți că este principala cauză pentru care se întâmplă astfel de tragedii, să fie neglijența oamenilor?

Cristinel Tudor: Da, pe primul loc sigur aceasta este. De vină este neglijența și la incendii și la accidente.

Reporter: Oamenii cum percep meseria dumneavoastră?

Cristinel Tudor: Cei care nu cunosc zic că este ușoară, din discuțiile pe care le-am avut cu persoane civile, dar nu își dau seama cât de periculos este ce facem. S-a întâmplat să fim în pericol pe timpul intervențiilor, omul nu prea spune de obicei la incendii că are butelii în interiorul încăperii, că are alte materiale combustibile. Ce ține de noi, în sensul de întrerupt alimentarea cu energie electrică, rezolvăm, dar în rest… S-a întâmplat să explodeze butelii de care nu știam. Prima dată te panichezi, câteva fracțiuni de secundă nu știi ce s-a întâmplat, apoi aplicăm o tactică defensivă. De exemplu, îmi amintesc când eram militar în termen, deci 2003-2004, la detașamentul Sinaia, tot șef gardă intervenție aveam funcția și am plecat la o intervenție, am întrebat proprietarul dacă are ceva în locuința incendiată, ne-a spus că nu are. Apoi a explodat o butelie, dar, din fericire nu a fost rănit nimeni din rândul personalului.

Reporter: Cum sunt intervențiile la accidente?

Cristinel Tudor: Acestea se desfășoară normal, avem o colaborare foarte bună cu echipajele SAJ, cu cei de la descarcerare. Este o situație mai delicată când persoana este conștientă și încarcerată… este o situație mai specială, trebuie să-i încurajăm, să le transmitem că totul este în regulă că am ajuns noi… Am avut un accident rutier pe DN1, când a fost cu sinucigașul acela. Când am ajuns acolo, a fost… Nu știam efectiv ce s-a întâmplat, nu știam câte persoane sunt în mașina respectivă, toți cinci ocupanții autoturismului erau pe locurile din față…

La incendii, tot la Sinaia, fiind șef pe gardă, la un atelier de tâmplărie unde proprietari erau doi frați care erau militari în termen, ne stingeau cu apă de la distribuitor, deși știau… Ne rugam de ei mai mult să ne lase să ne facem treaba. Dar s-a rezolvat până la urmă, a venit Jandarmeria și s-a rezolvat.

Reporter: Se întâmplă des să nu fiți lăsați să vă faceți treaba?

Cristinel Tudor: Asta depinde și de cel care conduce intervenția. Sincer vă spun, în 20 de ani de carieră, niciodată nu mi s-a întâmplat să am scandal cu oamenii. Dacă știm să comunicăm cu ei… Nu mi s-a întâmplat să am probleme cu persoanele aflate la fața locului.

Reporter: Care sunt principalele probleme pe care le întâmpinați pe drumul către intervenții?

Cristinel Tudor: Sunt multe probleme, participanții din trafic nu se dau la o parte, când ne văd, când aud semnalele sonore. Unele drumuri sunt nepracticabile, mai este și situația irigațiilor din zonă. S-a întâmplat să avem incendii la case unde nu puteam ajunge cu mașina și am mers pe jos cu materialele de primă intervenție. Furtunul se poate întinde aproximativ 2 km, dar trebuie să fie pe loc drept, dacă este spre aval, nu mai are presiune. Și poți să faci dispozitivul din mai multe furtunuri puse cap la cap, dar o singură linie.

Reporter: S-a întâmplat să scoateți persoane imobilizate din locuințe cuprinse de flăcări?

Cristinel Tudor: Da, avem aparat de respirat, intrăm câte doi, pentru siguranță, dacă se întâmplă să se asfixieze unul sau să nu mai aibă aer în butelie, trebuie să fie al doilea acolo. Am avut în Câmpina un incendiu la un apartament și a trebuit să evacuăm persoanele de pe scara respectivă, fumul intra peste tot. A fost un incendiu la etajul 2 din 4 și am evacuat toată scara. Oamenii ne ascultă, își dau seama că situația e gravă și ne ascultă. Mai stau doar să își încuie ușa înainte să plece.

Reporter: Ați regretat vreodată că ați ales această meserie?

Cristinel Tudor: Niciodată, chiar n-am fost forțat să aleg asta, mi-a plăcut meseria și de aceea am venit la pompieri, de aceea rezist. Un pompier, noi cel puțin, trebuie să știm să comunicăm cu omul, trebuie să fim o echipă, să nu mai ținem cont de grade, de funcții, acolo suntem o familie. Acest lucru este pe primul plan. Pe al doilea, îți trebuie puțin curaj și să cunoști atribuțiile pe care le ai. Mereu avem de învățat, nu există să fii perfect aici, o intervenție nu se aseamănă nu alta.

Reporter: V-ar plăcea să vă urmeze copiii cariera?

Cristinel Tudor: La început îmi plăcea, dar acum nu. Este totuși un risc mare și dacă nici din partea lui nu e aceeași plăcere, nu-l pot obliga.

Reporter: Fiind șef de gardă, bănuiesc că aveți momente când trebuie să luați decizii rapid sau să improvizați…

Cristinel Tudor: Desigur, dar după ce iau decizia, eu îl anunț la rândul meu pe domnul comandant, anunț la dispeceratul ISU, așadar și dacă iei o decizie trebuie raportată, pentru că poate faci o greșeală. Când lucrăm la un incendiu la acoperiș, de exemplu, supraveghez zona în timp ce colegii mei acționează la stingerea incendiului, mă uit după pericolele care se pot întâmpla în continuare, gen pică o grindă, sau o bucată de acoperiș. S-a întâmplat să-i dau jos de pe scară… Sunt multe lucruri la care trebuie să fiu atent, pe timpul intervenției trebuie supravegheat, raportat, ordinele să fie clare, precise.

Reporter: În cazul unei intervenții, cât de importantă este viteza cu care ajungeți la fața locului?

Cristinel Tudor: Contează timpul, întâmpinăm probleme și pe timpul deplasării din partea participanților la trafic, depinde și de anotimp, una este să mergi la intervenție vara, alt lucru e iarna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here