Ziarul Incomod a demarat o campanie prin care dorim să vă prezentăm persoane remarcabile, angajate în instituții de protecție ale statului, care adesea au salvat vieți și care veghează în continuare pentru protejarea noastră, a tuturor. Pentru interviul de astăzi, reporterii noștri au discutat cu sergentul major Claudiu Savastița de la detașamentul ISU Câmpina. Claudiu Savastița este cel mai tânăr pompier din detașament, are 23 de ani și după ce a lucrat câteva luni în Constanța s-a întors acasă, în Prahova. Deși este tânăr, a participat la multe intervenții dificile, inclusiv la incendiul de la vagonul cu azotat de amoniu de la Breaza, când spune că deși i-a fost teamă, a conștientizat că ei sunt cei care trebuie să protejeze oamenii de un potențial dezastru. Cel mai mult l-a marcat o intervenție la un accident, când o femeie care suferise răni foarte grave și era încarcerată a țipat până a leșinat.

Reporter: Pentru început, vă rugăm să vă prezentați și să ne spuneți de cât timp lucrați în cadrul ISU:

Claudiu Savastița: Sunt sergent major Savastița Claudiu, am absolvit Școala Postliceală Boldești în anul 2016, în 22 iulie, am fost repartizat la Constanța și am reușit să mă mut în județul Prahova cu data de 1 martie. Sunt din Prahova de fel.

Reporter: Ce v-a determinat să vă alegeți această carieră?

Claudiu Savastița: A fost o alegere de moment, mi-a sugerat cineva să urmez școala de pompieri și am reușit.

Reporter: La ce fel de intervenții luați parte?

Claudiu Savastița: Mă încadrez pe toate autospecialele, descarcerarea, ambulanța SMURD, mașina de stingere. Cele mai dificile intervenții sunt accidentele cu persoane încarcerate, odată ce lucrezi cu omul este mult mai dificil, nu există loc de greșeală.

Reporter: Oamenii sunt receptivi în acele momente?

Claudiu Savastița: Oamenii sunt speriați în momentele acelea, iar gândul tău ca salvator este să încerci să scoți cât mai repede victima încarcerată, pentru a preda-o echipajului SMURD sau UPU pentru îngrijiri medicale. De aceea mi se par cele mai grele intervenții. Mai este un aspect, când oamenii de pe margine încearcă să ne ajute, de multe ori este benefic, dar în mare parte ne încurcă nouă treburile, pentru că toate trebuie făcute într-un anumit mod, nu trebuie să facem la repezeală, pentru că atunci greșim.

Reporter: Credeți că ar fi de ajutor ca toți oamenii să aibă cursuri de prim-ajutor?

Claudiu Savastița: Orice curs sau cunoștințe ar avea, sunt bune pentru oameni, în general. Eu cred că aceste cursuri de prim ajutor sunt foarte bune și ar ajuta mult, pentru că sunt momente în care nu putem ajunge în timp util. Niciodată nu știi ce găsești în teren, pe drum.

Reporter: Cum a fost intervenția de la Breaza, de la vagonul cu azotat de amoniu care luase foc?

Claudiu Savastița: Am primit apelul, imediat ne-am echipat, am pornit către locul intervenției și din depărtare am vizionat unde este locul focarului. Am avut temeri, ca orice om, am avut noroc că locul intervenției era o zonă deschisă și accesibilă nouă. Șeful gărzii de intervenție a făcut recunoașterea preliminară, a fost anunțat domnul colonel care a venit foarte repede în sprijin și am așteptat întreruperea curentului electric, scoaterea din tensiune a liniilor ferate, pentru a putea acționa cu apă. Nu putem să acționăm până nu se scoate din tensiune.

Reporter: Care a fost primul gând pe care l-ați avut când ați auzit că este un incendiu cu aceeași substanță ca cea din explozia de la Mihăilești?

Claudiu Savastița: Nu am făcut legătura imediat, după am discutat un pic. În general, nu ai timp să analizezi totul, vrei să te echipezi și să pleci cât mai repede către intervenție. Am avut emoții, frică, dar dacă nu ne mobilizam… Orice foc, orice intervenție este grea din punctul meu de vedere.

Reporter: Ce vă ajută să depășiți momentele de teamă?

Claudiu Savastița: Te gândești că dacă și tu pleci, cine mai acționează?! Cine mai ajută?! Nu mă gândesc că am ales o meserie periculoasă, oricând viața este un risc, oricând se poate întâmpla ceva în afara programului și sunt foarte multe exemple aici. În plus, pe lângă faptul că este periculos, este și foarte interesant, dăm de tot felul de cazuri, iar mie nu prea îmi place rutina.

Reporter: Intervenția de la Breaza v-a scos din rutină. A fost o intervenție dificilă?

Claudiu Savastița: Da, a fost o intervenție dificilă, în primul rând pentru că nu știam ce se află în vagon, cât de periculos arde, până nu am deschis vagonul. Și nu puteam face acest lucru până nu răceam bine vagonul. Am realizat mai mult după urmările care puteau fi. Din punctul meu de vedere, punctul culminant a fost când am deschis vagonul. Atunci am avut un fior. Dar a fost totul bine până la urmă.

Reporter: La ce alte intervenții dificile ați fost?

Claudiu Savastița: Am avut un incendiu chiar într-una din turele trecute, acum câteva zile, la o casă din Șotrile, unde a fost foarte mult material combustibil, foarte mult lemn, plăci de OSB și mi s-a părut o intervenție destul de grea, pentru că fiind mult material a fost greu să facem față cu apă, să putem stinge rapid. Inițial au plecat trei autospeciale la locul intervenției și am cerut în sprijin încă o autospecială pentru alimentare.

Reporter: Se întâmplă des ca odată ajunși la locul intervenției să vă dați seama că lucrurile sunt mai grave decât a spus persoana care a sunat la 112?

Claudiu Savastița: În mare parte din cazuri ne dăm seama din apel, dar mai sunt și intervenții la care informațiile pe care le primim nu se leagă cu găsim acolo.

Reporter: Zona de care vă ocupați la Detașamentul din Câmpina este destul de dificilă, aveți incendii în locuri greu accesibile, accidente pe DN1. V-ar fi plăcut să lucrați într-o altă zonă?

Claudiu Savastița: Nu, în primul rând aici avem un colectiv frumos și atunci când ai intervenții te simți mult mai de folos. Am devenit o familie. Este foarte important să te poți baza pe omul de lângă tine pentru că niciodată nu vom putea face ceva singuri, ci doar ca un grup unit. Nu văd cum am putea funcționa dacă nu am avea încredere unul în celălalt.

Reporter: Când nu mergeți la intervenții, ce faceți?

Claudiu Savastița: Avem un program de comunitate în care parcurgem anumite lucruri. Facem pregătire fizică zilnic, pregătire în domeniul specific armei, avem program de studiu în care conspectăm anumite teme tot referitoare la arma pompierilor. În rest, facem exerciții. Trebuie să fii mereu pregătit. Delăsarea nu ajută.

Reporter: În timpul liber aveți vreo pasiune?

Claudiu Savastița: Pasiunea mea este fotbalul. Îmi place acest sport, joc la un nivel județean. Sunt în echipa CS Brazi Popești. Ca și la pompieri, și acolo suntem tot un grup de prieteni care ne adunăm în weekend.

Reporter: Ce planuri aveți pentru viitor?

Claudiu Savastița: Îmi doresc să avansez cât pot de mult în domeniul în care activez, dar aș vrea să rămân tot pe intervenții.

Reporter: Care a fost intervenția care v-a marcat cel mai mult?

Claudiu Savastița: Am avut o intervenție când eram la ISU Dobrogea Constanța, mergeam foarte mult pe ambulanța SMURD. Am fost în sprijin pentru o persoană încarcerată. Era o femeie care era încarcerată și avea amândouă picioarele prinse aproape de piept, iar la genunchi îi ieșise rotula. A țipat până a leșinat. Acel moment pe mine m-a marcat. Te simți neputincios în acele momente, pentru că a trebuit să așteptăm până ce colegii de la descarcerare au reușit să o scoată pentru a o prelua. Inițial am fost în sprijin, am ajuns primii, dar nu am preluat-o noi, a preluat-o SAJ-ul, era de competența dumnealor.

Reporter: Prima dumneavoastră intervenție care a fost?

Claudiu Savastița: Prima intervenție am avut-o tot pe ambulanța SMURD. Am făcut și practică pe parcursul școlii și am mai avut intervenții, dar prima de când m-am angajat a fost tot pe SMURD, am avut un pacient care intrase în fibrilații. Am reușit să-l stabilizăm până la urmă.

Reporter: În Constanța cum era? Cu ce este acel județ diferit de Prahova?

Claudiu Savastița: Criteriile sunt aceleași, atât că eu acolo încadram doar ambulanța și aveam foarte multe intervenții, având raion tot orașul Constanța, mai ales pe vară aveam foarte multe cazuri. În rest, și acolo eram o echipă ca aici. Însă, îmi place mai mult în Prahova, pentru că mi-am dorit să fiu mai aproape de casă.

Reporter: Ce intervenții predomină aici, incendiile sau accidentele?

Claudiu Savastița: Incendiile, în perioada aceasta au fost destul de multe. Avem Valea Doftanei, Comarnic, Bănești, Provița, Talea, avem un raion de intervenție foarte mare, iar în această zonă este foarte dificil din cauza drumurilor.

Reporter: Credeți că oamenii sunt inconștienți și nu-și iau măsuri de siguranță?

Claudiu Savastița: În 80% din cazuri, da, este vina omului, pentru că în general focurile apar din cauza neglijenței: coșuri, instalații electrice improvizate… La Șotrile de exemplu a ars din cauza unui coș de fum și a fost mult material combustibil pe lângă…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here