O femeie din localitatea Băicoi a fost amenințată cu moartea de soțul ei. Femeia obținuse în primă instanță un ordin de protecție din partea Tribunalului Prahova, la care a renunțat ulterior. 

Judecătorii au stabilit că există o stare de pericol în ceea ce privește siguranța femeii, ca urmare a agresiunilor fizice și verbale comise de soțul acesteia.

Bărbatul a amenințat-o cu moartea, fapt confirmat și de mama acesteia, martoră în dosar: „Îţi crăp capul în două, te leg de maşină şi te târăsc prin oraş, ca să vadă toată lumea ce fel de femeie ești!”

În aceste condiții Tribunalul Prahova a emis un ordin de protecție provizoriu, valabil pentru 3 luni, care îl obliga pe soțul femeii să părăsească locuința, să nu se apropie la mai mult de 100 de metri față de ea și față de locul de muncă al acesteia și, de asemenea, să nu o contacteze în niciun fel.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. ###/25.03.2022 Judecătoria Câmpina a admis în parte cererea formulată de reclamanta ### #######, împotriva pârâtului ### ###### şi, în consecinţă în baza art. 38 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, a emis următorul ordin de protecţie prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 3 luni de la data emiterii, a dispus următoarele: evacuarea pârâtului din locuinţa situată în Oraş Băicoi, #### ############ ### ##, ### ##, ### #, ### #, ### ##, judeţul Prahova şi a dispus reintegrarea victimei în această locuinţă; a obligat pârâtul să păstreze o distanţă minimă obligatorie de 100 de metri faţă de reclamanta: ### ####### şi faţă de locul de muncă al acesteia, magazinul Profi-Băicoi-#### ########### ### ####, din Oraşul Băicoi, ####### #######; a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic sau prin corespondenţă, cu reclamanta.

În baza art. 38 alin. (5) lit. a) şi c) din Legea nr. 217/2003, republicată, a dispus luarea următoarelor măsuri de control al respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia: a obligat pârâtul ### ###### să dea informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă şi a stabilite ca secţia de poliţie competentă cu supravegherea ordinului de protecţie (IPJ Prahova, Poliţia Oraşului Băicoi) să efectueze periodic şi spontan verificări privind locul în care se află agresorul.
Totodată a respins în rest, ca nefondate, cererile reclamantei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că faţă de împrejurările de fapt reţinute, există indicii temeinice privind temerea acesteia asupra siguranţei sale, ca urmare a actelor de violenţă fizică şi verbală din partea pârâtului, fiind necesar a se lua măsuri de protejare a acesteia.

Din interpretarea coroborată a declaraţiei reclamantei, a declaraţiei martorei, ######## #####, şi a înscrisurilor transmise de organele de poliţie reiese că în data de 24.03.2022, intimatul a ameninţat-o cu moartea pe reclamantă. Potrivit declaraţiei martorei audiate nemijlocit de instanţă, intimatul a ameninţat-o pe reclamantă că ”îi crapă capul în două şi o leagă de maşină şi o târăşte prin oraş”.

Din analiza probelor administrate nu reiese că intimatul exercită acte de violenţă cu privire la fiica minoră a acestuia.
De asemenea, prin raportare la mijloacele de probă administrate, prima instanţă a constatat că nu a fost dovedită existenţa unor arme pe care intimatul să le fi folosit în acţiunile sale”, conform portalului rejust.

Femeia a renunțat la ordinul de protecție

Ulterior însă, femeia agresată de soț a renunțat la ordinul de protecție. Așa cum se întâmplă deseori în cazurile de agresiune domestică, femeia a decis că fata de 14 pe care cei doi o au împreună are nevoie de sprijinul tatălui ei.

Și că, deși este conștientă că bărbatul nu-și va schimba comportamentul, renunță la ordinul de protecție pentru ca soțul ei să poată rămâne în locuința familiei.

„Intimata-reclamantă ### ####### personal, având cuvântul arată că a recurs la acest pas, având în vedere că au împreună o minoră de 14 ani, care este într-un an terminal şi pentru aceasta face acest pas, având un an greu şi trebuie sprijinită şi ajutată. Deşi, este conştientă că apelantul-pârât nu se va schimba, acceptă să locuiască în aceeaşi casă doar pentru copil. Precizează că renunţă la ordinul de protecţie emis, respectiv la judecata ordinului, pentru că altfel nu ar putea să locuiască în aceeaşi casă şi este conştientă că acesta (bărbatul – n.r.) nu are unde să locuiască”, mai arată instanța.