Blogger-ul John Cristea a postat fotografia unei cerşetoare care îşi face veacul prin centrul Ploieştiului şi care a devenit agresivă când a refuzat-o.
Sub titlul „Ea este femeia care mi-a cerut bani cu japca! Şi da, e periculoasă!”, John a povestit cum a relaţionat cu persoana respectivă:
Mă pasionează oamenii de cel puţin o viaţa, iar asta n-are nicio legătură cu religia şi nici cu vieţile paralele, ci cu diversitatea după care-mi ghidez instinctul. Ca s-o găseşti pe băbuţa din poveste, nu ai nevoie de gps, ci doar de cheful de a hoinări prin centrul oraşului, foarte aproape de KFC. Intenţia de a-i asculta caseta cerşetoarei şi de a o privi cu mâna-ntinsă, mi-au schimbat radical perpectiva faţă de dubioşii străzii. Cei care cerşesc la colţ de stradă sunt oameni miloşi, care nu reacţionează stupid şi nici n-au chef de ceartă (nu?). În schimb, mie, din întâmplare, poate şi din libertatea de a alege următoarea conversaţie, evident, de scurtă durată, m-am pus pe tras cu urechea la ce zice o tanti necăjită.
Mi-a cerut bani! Tanti mi-a cerut bani, că avea nevoie … Că să-i dau, s-o ajut, că sigur eu am şi că să nu mai stau pe gânduri. Şi da, aveam bani la mine, doar că abordarea mi s-a părut trasă de păr şi cu intenţii deştepte pentru mijlocul străzii. Pentru fiecare clipă în care i-am acordat atenţie, a devenit tot mai agitată. Gen, voia banii mei, fără comentarii. Gen, a prins drag să mă înjure şi să mă redirecţioneze după cum a crezut ea că e mai bine. Am înţeles că nu e cea mai bună situaţie în care mă aflu, iar drept să vă spun, mi-am permis să-i urmăresc reacţiile ulterioare, cu riscul de a-mi face ziua proastă. La nici 10 secunde de când “negociam” ieşirea mea din planul ei vizual, a devenit recalcitrantă (cu spume la gură). Când i-am explicat că nu-mi place ceea ce face şi că nu am să-i ofer niciun leul, a început să se legene, de pe un picior pe altu’, cu tendiţe de alergare către mine. N-avea cai-putere, dar tot făcea balamuc în centrul oraşului!
Cu nebunii am înţeles că nu e bine să mă pun. Aşa că, i-am făcut o poză şi mi-am văzut de treaba mea. Femeia n-are nicio vină, eu am supărat-o. Nu ştiu cât de tare i-am afectat productivitatea, dar voi fi tot mai atent la ce se întâmplă cu cei care stau la mila omului grăbit. Şi nu, nu judec, dar nici nu-mi place să ştiu că oameni de acest tip pot deveni turbaţi în câteva clipe “suspecte”.
Citeşte textul integral pe johncristea.ro
