Salvamontiștii din Prahova au fost solcitați să intervină în noaptea de miercuri spre joi pentru a acorda primul ajutor unor turiști care au căzut pe un traseu din Colții Morarului, una dintre cele mai dificile și periculoase zone din Bucegi. Doi turiști s-au prăbușit 200 de metri în gol. Au fost grav răniți, cu multiple traumatisme, motiv pentru care nu au putut fi recuperați din prăpastie cu targa.
Salvamontiștii au rămas peste noapte în prăpastie alături de răniți.
Această misiune a fost catalogată de mulți dintre salvatorii montani drept cea mai dificilă din ultimii zece ani.
Sergiu Frusnoiu, unul dintre salvatorii care au intervenit în Colții Morarului, a scris pe pagina sa de Facebook, o mărturie cutremurătoare care ar trebui să dea de gândit atât autorităților, dar mai ales turiștilor care se lasă pe mâna unor ”ghizi” montani slab pregătiți.
”Accident montan.
Mă întorc acasă de la cățărat și la scurt timp sună telefonul, mi se spune că în Acele Morarului a avut loc un accident grav și sunt întrebat dacă pot sa particip la acțiunea de salvare. În 15 minute, îmbrac hainele roșii, mănânc pe viteză, fac rucsacul cu echipamentul tehnic și plec spre Bușteni unde îmi întâlnesc colegii, și ei prompți și pregătiți, la sediul Salamont Bușteni. Dupa un scurt briefing, ne împărțim în două echipe, în afară de cea de prim răspuns care se îndrepta deja spre Vârful Omu pentru a ajunge la victime și a acorda primul ajutor. Pic în echipa care avea să urce pe drumul din Plaiul Fânului alături de alți trei colegi, pentru a ajuta la acordarea primului ajutor și localizarea victimelor. Ajungem în timp util, la câteva minute dupa echipa de prim răspuns și descoperim că starea victimelor este destul de gravă și va fi necesar transportul acestora cu targa. Între timp, restul colegilor care au venit de pe Platou, își fac apariția cu tot necesarul de materiale pentru prim ajutor avansat și transport. În cateva minute, echipa reunită se împarte din nou în două pentru începerea transportului celor două victime. Lucrurile merg ceas iar transportul se face cu precizie elvetiană. La un moment dat, spre dimineață, din cauza leziunilor grave ale victimelor și a terenului deosebit de greu dar și a posibilitatilor destul de slabe de construire a punctelor de amaraj, se hotărăște adăpostirea victimelor într-o zonă sigură și ferită de elementele meteo și așteptarea zilei pentru evacuare cu elicopterul, astfel micșorând riscul unui accident și protejând victimele de posibile agravări ale leziunilor. A urmat o așteptare lungă și obositoare în care echipa a făcut cu rândul la supravegherea victimelor și în care unii dintre noi am reușit să furăm câteva minute de somn pe iarba unei brâne înguste și abrupte la temperaturi negative.
Odată cu răsăritul soarelui, am reușit să ne potolim tremuratul și să ne ridicăm moralul, știind ca venirea colegilor super-eroi de la IGAv/SMURD, este aproape.
Victimele dar și aparținătorii au fost extrași prin troliere și coborâți spre oraș.
Așa cum colegii veterani, cum imi place să-i numesc, spun, a fost una dintre cele mai grele acțiuni, sau chiar cea mai grea, din ultimii zece ani sau mai mult. Dificultatea acestei misiuni a fost produsă de mai mulți factori: teren deosebit de dificil, întunericul, temperaturile negative, numărul de victime dar și de aparținători, durata (18h+) și nu în ultimul rând dificultățile logistice.
Această acțiune din, așa cum spun unii, cea mai dificila zonă din România, a demonstrat că această echipă își are ca și calități: profesionalismul, promptitudinea, dedicarea, voința și nu în ultimul rând empatia.
Mândru să vă fiu coleg, mândru să fac parte din această echipă de la care zilnic culeg câte ceva pozitiv și care mă face să cresc, mândru să-mi dedic viața salvării montane, fapt care mă împlinește.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=3372168822862445&set=a.212848792127813&type=3&theater
