Că învățământul gratuit în realitate costă, nu e un mister pentru nimeni! Că elevii noștri, sau mai bine zis, părinții lor, scot bani frumoși din buzunare pentru a-și duce copiii la școală, nu surprinde pe nimeni. Un elev din Ploiești a realizat chiar un sondaj în rândul colegilor săi, pentru a afla câți bani se cer la diverse școli pentru fondul școlii, al clasei sau pentru alte cheltuieli. Rezultatele le puteți citi aici!
Dar acest text nu este despre sumele de bani date de părinți, deși nu sunt de neglijat. Acest text nu este menit nici să arate cu degetul spre acei profesori care le cer elevilor să cumpere manuale auxiliare, pentru că așa își pot face treaba mai bine. Acest text este despre sistemul de învățământ care forțează cadrele didactice sau directorii școlilor să facă apel la elevi pentru suport financiar. Este despre „șmecherii” din ministere care aleg pe ce manuale să se lucreze la ore în funcție de șpăgile de la edituri, probabil. Despre cei care decid bugetul alocat învățământului, fără să se gândească la faptul că elevii nu au nevoie doar de cărți pentru a învăța, ci și de cretă, caiete, burete, îmbrăcăminte și pachețel cu mâncare.
O cutie de cretă pe lună și un burete costă undeva până în 10 lei. Înmulțiți cu 185, câte școli sunt în Prahova și cu 41, numărul de județe, inclusiv București, chiar dacă numărul variază de la un județ la altul. Aproximativ 75.850 lei costă, lunar, banala cutie de cretă și un burete de tablă. Iar Guvernul nu poate asigura nici măcar acești bani pentru învățământul gratuit garantat de Constituție?!
Blamăm abandonul școlar și huiduim acei părinți care își retrag copiii de la școli, fără să ne gândim că de cele mai multe ori fenomenul apare în mediile sociale defavorizate, în care 30 lei pot asigura masa unei familii întregi. Dacă ai fi în locul lor, tu ce ai alege? Să-ți hrănești toți cei trei copii sau să plătești manualul unuia dintre ei de chimie?!
Problema nu e la profesorii care cer bani. Aceștia vor să își predea materia cât mai bine și le cer elevilor materiale de suport adecvate. Problema este că „cei de sus” nu își fac treaba bine, nu cumpără din start manualele potrivite și nu se gândesc să asigure tot necesarul dintr-o școală.
Iar 84 lei, alocația pentru un elev, nu va fi niciodată suficientă pentru a asigura pachețelul zilnic de mâncare, caiete pentru toate materiile, culegeri, manuale, îmbrăcăminte și, mai nou, plata pentru activitățile extrașcolare pe care se pune atât de mare accent în ultima vreme: bilete la teatru, bilete la muzee și alte asemenea lucruri.
Dacă Ministerul vrea activități extracurriculare, să plătească pentru ele! Nu le contest importanța, de multe ori o oră la teatru te învață mai multe decât o oră de latină, dar dacă tot și-au dat seama de acest lucru, să asigure accesul copiilor noștri la educație până la capăt!
