Ziarul Incomod a luat din nou legătura cu o ploieșteancă stabilită la Paris care transmite un mesaj disperat către România. Aceasta explică de ce nu trebuie să primim refugiați în țară, văzând ce se întâmplă în Franța în ultimii cinci ani, de când locuiește în Paris.
„Înainte, când locuiam în Ploiești, îmi era frică să intru în unele cartiere, gen „ghetto-uri”, acum după ce am văzut ce e aici, nu aș mai avea nicio teamă acasă.
Zilele acestea, după atentat, arabii au tot spus că nu sunt toți la fel, dar ei ne privesc pe noi la grămadă. Dacă dai în unul, dai în toți, dar la noi nu poate fi valabil același lucru.
Nu trebuie primiți! Unde vin, se înmulțesc ca șobolanii și unde vor sta ei nu vor mai exista tradiții, ei își impun credința fără să țină cont de a altora. Mănâncă doar ce vor ei, din magazine special făcute pentru ei, nu acceptă altceva. La ei carnea trebuie să fie „halal”, inclusiv puiul trebuie să fie tăiat după cum vor ei. „Halal” înseamnă că animalele trebuie tăiate cu capul în jos, cu fața spre Mecca, iar după ce li se taie gâtul trebuie lăsate să se scurgă sângele și de abia apoi o mănâncă.
Refugiații nu au cerut locuri de muncă, au cerut doar adăpost și bani. Ei nu vor să lucreze. Unii se angajează șase luni, apoi intră în șomaj și trăiesc bine-mersi. Am vecini, familii de arabi cu trei-patru copii, mama și tatăl sunt în șomaj, dar ei au vile și mașini. Deși nu muncesc, toți o duc bine.
Unii sunt radicali, la ei femeile sunt sclave, mănâncă mai întâi bărbatul, singur la masă și de abia apoi femeile și copiii. De exemplu, la muncă, într-o pauză, un musulman revoltat susținea că femeile n-ar trebui băgate în seamă. „E de ajuns că deja dau mâna cu femeile”, îmi amintesc clar aceste cuvinte pe care le-a spus atunci, prin care voia să spună că deja a făcut sacrificii când a venit în Franța și a fost nevoit să ne trateze altfel, să ne salute adică, un minim de respect într-o țară civilizată.
Au alarme care îi anunță când trebuie să se roage, își iau covorașele și se pitesc, pentru că aici nu au voie să se roage în public.
Am cunoscut de exemplu o indiancă, la 20 de ani, venită în Franța pentru studii și a cunoscut aici un arab cu care a început o relație. A trecut la religia musulmană, și-a pus voal în cap și îmi spunea că așa se simte ea bine acum, că a adoptat religia lor întru-totul. Părinții, creștini, nu vor să mai audă de ea, deși acum s-a despărțit de arab. Cea mai mare supărare a ei este că nu mai poate vorbi cu părinții, dar nu are nicio soluție, nu poate reveni la creștinism. În Coran scrie că dacă un musulman se dezice de religie, trebuie să moară.
Cel mai enervant este când îi vezi că se dau francezi, doar pentru că sunt de mult aici. Dar în vene le curge sânge de arab. Și eu dacă fac copii aici, care își iau cetățenie, sângele tot de român îl vor avea. Ei nu recunosc acest lucru. Ca să nu mai vorbim de unul din teroriștii de la atentatele de vineri, care este cetățean francez, născut aici. Dar puterea lor de îndoctrinare este atât de mare încât au întors un francez împotriva propriei țări. Asta fac ei, racolează noi membri și le schimbă totul modul de a gândi.
Miercuri ne-am găsit mașina spartă în fața casei, avea un geam lateral spate spart și în timp ce ne uitam la ea a venit un vecin și ne-a spus că mai mulți de pe stradă au pățit același lucru, patru mașini în șir au fost sparte. Nu avea cine altcineva să ne facă așa ceva, decât arabii care locuiesc în același cartier cu noi.
Este inuman ce s-a întâmplat vineri, la atentate. Au murit acolo oameni buni, oameni tineri, care nu făceau scandal, nu au greșit cu nimic, au murit oameni cărora nu le venise timpul să se ducă. Am văzut carne ieșită pe afară, sânge peste tot, geamuri sparte, cineva îi număra, la grămadă: unul, doi, trei… apoi ne-am dat seama că se numărau morții.
Situația nu se va schimba prea curând, Franța e plină de musulmani, nu au cum să-i mai dea afară.
Aș vrea o petiție să ne întoarcem acasă toți cei care suntem plecați, să ne apărăm țara, pentru că noi am văzut cel mai bine ce se întâmplă în alte părți unde musulmanii s-au extins. Dar aș vrea să mă pot întoarce acasă pe salariul de aici, nu pe 800 lei pe care acum îi dau doar pe o pereche de blugi. Suntem 22 milioane de români! Ieșiți toți în stradă și luați înapoi ce e al vostru! Eu sunt importantă, ca persoană, ca om care am necesități, trebuie să mănânc, să îmi plătesc facturile. Nu poți tu, ca stat, să vii primul și să îmi iei jumătate din bani, sunt om și e dreptul meu să trăiesc înainte de orice altceva. Trebuie să ieșim toți, dar degeaba dăm jos Guvernul, vine altul la fel. Soluția e să nu mai plătim nimic la stat, nici amenzi, nici impozite. Soluția e să ne punem pe noi pe primul loc. ”
