Diaspora s-a mobilizat masiv pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Pe parcursul celor trei zile în care diaspora a putut vota, mulți dintre românii stabiliți în străinătate și-au exercitat acest drept, cu gândul la viitorul României. Câțiva ploieșteni care s-au stabilit peste hotare au explicat pentru ziarul Incomod ce i-a determinat să meargă la vot.

Ioana H. (foto dreapta), o ploieșteancă stabilită de câțiva ani în Emiratele Arabe Unite, a fost una dintre cei care au mers să voteze la Consulatul României din Dubai:

„Am mers la vot cu gândul că, deși nu am încredere în nici unul dintre candidați, consider că este un drept pe care trebuie să îl exercităm și o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm.”, spune Ioana.

Din Birmingham, Marea Britanie, Andreea H. (foto stânga) spune: „m-am dus la vot cu gândul că poate se va schimba ceva acasă pentru a mă putea întoarce liniștită.” Speranța că se vor întoarce într-o Românie care să le ofere condițiile din alte țări- asta pare a fi principala motivație a ploieștenilor care au ieșit la vot pentru alegerile prezidențiale.

Tot în Londra, două familii de ploieșteni care s-au mutat împreună în capitala Marii Britanii au mers la vot (foto sus). Tineri, cu dor de casă, aceștia ne-au povestit cu ce gânduri au mers să voteze.

„După o săptămâna grea de muncă, am ales să merg la vot duminică seară. Cel mai mult m-a motivat să îmi exercit acest drept candidatul de pe locul al doilea… Am încercat și voi încerca să fac tot ce îmi stă în putință pentru țara mea. Nu sunt pe deplin mulțumită de alegerile care îmi sunt puse în față, dar nu suport să văd că după atâția ani prostia și lipsa de informare încă mai câștigă argintul. Sper să deschidă toți oamenii ochii și să încerce măcar să facă o schimbare.

Am plecat pentru mai bine, iar asta am găsit după ani în care am tras și am cărat sacul în spate. Vreau să mă întorc într-o Românie democrată, educată și capabilă să ia decizia corectă”, spune Aida Bucurescu.

„Cred că nu putem lăsa, chiar dacă e un pic cam târziu, viitorul României și al copiilor nevinovați încă o dată pe mâna acestor… nici nu am cuvinte să-i descriu. Am mers la vot sperând că va fi mai bine. Dintre două rele întotdeauna trebuie să alegem răul mai mic”, spune și soțul Aidei, Vladimir Bucurescu.

La vot alături de ei a mers și Alexandru Cioc, un alt ploieștean care s-a stabilit de câțiva ani la Londra. „Am votat cu gândul că poate lucrurile în țară se pot schimba. Trebuie să dăm șanse și altora să conducă țara. Eu sunt sătul de toți „comuniștii” care au fost la conducere”, spune acesta. Întrebat dacă a votat cu gândul la o Românie în care să se întoarcă în viitor, Alexandru a răspuns: „Da, dar și la o Românie cinstită, fără penali în conducere”.

Soția lui Alexandru, Cristina Cioc, nu a mers la alegerile din primul tur pentru președintele României, dar spune că regretă acest lucru și că în turul al doilea a votat. Cristina este revoltată de situația în care a ajuns România și se simte durerea în vorbele ei când vorbește despre țara sa.

„Am votat în turul al doilea după ce am realizat că am făcut o greșeală foarte mare că nu am fost prima dată. De ce? Motivele sunt multe, cred că undeva în lumea mea realizez că generația mea e condamnată și cumva am renunțat la ideea de a mă mai întoarce vreodată să locuiesc în țară.

Dar după ce am văzut rezultatul primului vot, m-a lovit o altă realitate, mult mai dureroasă! Așa că da, de data asta am votat, deși am simțit că nu am cu cine. Dintre două variante proaste, am ales varianta cea mai puțin proastă.

Sunt plecată de aproape șase ani, iar cu fiecare vacanță în țară am sperat să găsesc ceva, să mă agăț de ceva care să mă facă să mă întorc, care să mă facă să ne mai dăm o șansă… Însă, din păcate, cu fiecare vizită, am realizat că singurul lucru pe care mi-l mai oferă România este „hrana pentru suflet”, familia mea rămânând în urmă, privindu-mă cum trec prin porțile iadului (așa numim mai nou porțile de securitate ale aeroportului), întristată, frustrată de lipsa de putere de a schimba ceva, cu gândul sublim „Doamne ajută să ne revedem sănătoși!”. Cei care sunt în situația mea, înțeleg perfect! Ajung în țara asta adoptivă și realizez că am absolut tot ceea ce îmi lipsește, în afară de „hrana sufletului”.