Ca titlul să fie înțeles, trebuie să explic un pic ce înseamnă „Teoria ferestrelor sparte”. Ea pleacă de la următoarea observaţie: dacă o clădire are geamuri sparte care nu sunt rapid înlocuite, în scurt timp acea clădire va avea toate geamurile sparte, pentru ca în final ea să fie vandalizată total. Ca să simplificăm puțin, într-un oraș, problemele relativ minore precum graffitiul, mizeria de pe străzi, sau cerșitul pot fi echivalenul unor ferestre sparte.
Mai sus aveți două imagini din centrul Ploieștiului. Unul dintre graffiti este chiar pe sediul Palatului Administrativ sau Casei Gri că albă nu mai este de mult. De gunoaie știm cu toții. Se aruncă la întâmplare, iar coșurile de gunoi vandalizate sunt lăsate acolo probabil să ni se reamintească faptul că focul sau un picior bine plasat sunt mai dure ca plasticul. Despre cerșit, la fel. În zona Omnia, Lumea Copiilor, zona pietonală. Poliția Locală e prea ocupată să amendeze băbuțe care vând mărar sau să bată oameni în secția de poliție.
Într-un oraș din ce în ce mai gri în care autoritățile speriate de umbra DNA-ului dau din colț în colț, ferestrele sparte se înmulțesc din ce în ce mai mult. Străzi murdare, ziduri murdare, cerșetori, mașini parcate pe dos, o clădire de sticlă în centrul orașului care nu se știe ce va fi, o casă de cultură fără autorizație ISU, un stadion al cărui gazon este atacat de stoluri de râme, un cartier gen Mitică Apostol care este un sat lângă comuna Ploiești. E normal ca oamenii să fie nervoși, deprimați, revoltați și resemnați în același timp.
Cei din administrația orașului ar trebui să fie cei care merg pe străzi strigând „geamuri, geamuri” și reparând ferestrele sparte. Din păcate dau impresia că uneori aruncă câte o piatră ca să mai spargă o fereastră a orașului ăsta.
