“Am fost un băiat foarte amărât și mi-am dus viața prin spitale pentru că mama m-a abandonat”! Așa își începe povestea de viață Petrică, bărbatul care de mai bine de 25 de ani își câștigă existența printre mașinile ploieștenilor. Deși este unul dintre personajele cunoscute ale orașului, el fiind omul care te ajută să îți găsești un loc de parcare în zona centrală și pe care este aproape imposibil să nu-l fi zărit măcar o dată printre sutele de autoturisme, prea puțini sunt cei care cunosc trecutul dureros al lui Petrică.

“Am 55 de ani, i-am făcut pe 28 octombrie. Am fost un băiat foarte amărât și mi-am dus viața prin spitale, mai ales când eram mic. Mama m-a dat la un spital, la Lugoj, pentru că am avut probleme mintale. Am ajuns apoi și pe la Timișoara.  Acolo, directorul spitalului a avut grijă de mine, a ținut la mine pentru că a văzut că sunt un băiat foarte deștept și mi-am trăit viața pe lângă el până m-am făcut mai bine. Când eram în spital la Gătaia, la Timișoara, doctora psiholog de acolo m-a ajutat să-i scriu o scrisoare mamei mele și așa i-am transmis că dacă nu vine să mă ia de acolo, eu mă sinucid. La două-trei săptămâni după ce am trimis scrisoarea a venit mama să mă ia și m-a adus acasă la Ploiești, unde mai aveam un frate și o soră. Mama mea a murit în 1976, eu aveam aproximativ 14 ani. Acum, fratele meu trăiește la Timișoara și sora mea stă aici, în Ploiești. Ne mai vizităm din când în când”, a povestit Petrică reporterilor ziarului Incomod.

 “A fost un vis de-al meu să ajung în Spania, dar nicăieri nu e ca acasă

Pe Petrică îl vezi zilnic în centrul orașului, în zona Hotelului Central. Face de toate, ajută cum poate, ba chiar dă și sfaturi, dar niciodată nu a cerut o recompensă. Chiar dacă a primit o locuință socială de la Primărie, Petrică preferă să își petreacă timpul în preajma hotelului, într-o cămăruță care în trecut era utilizată pentru serviciul de curierat. Acolo se simte ca într-o familie. Este un om decent, niciodată nu a pus mâna pe ceva ce nu i-a aparținut și știe că în acest fel a câștigat respectul tuturor.  Petrică a avut un vis pe care și l-a îndeplinit. A vrut să ajungă în țări străine, să vadă o altă lume, dar recunoaște că nicăieri nu este ca acasă.

“Primăria mi-a dat o cameră într-un cămin de nefamiliști în zona de nord a orașului. Acum am cămăruța mea. O am de un de zile, dar mă duc doar sâmbăta. În rest, locuiesc aici, la hotel. Aici e viața mea. Mai mătur, mai ajut la parcare, car bagaje, știu chiar și un pic de engleză, un pic de spaniolă, de italiană, și ajut cum pot. Fac de toate. Și nu pun mâna. Dacă pun mâna, se pierde viața. Am fost și plecat în Spania la o nepoată. Am stat doi ani, am avut grijă de fetița nepoatei mele, dar m-am întors acasă. A fost un vis de-al meu să ajung acolo, dar nicăieri nu e ca acasă. Trăiesc dintr-o pensie de nouă milioane și din ce îmi mai lasă oamenii. Dacă vor îmi dau bani, dacă nu, eu nu le cer. Îi ajut, le spun să nu lase lucruri de valoare la vedere, dar nu le cer bani. Sunt mulți oameni care mă cunosc, oameni care mă respectă. Sunt aici de peste 25 de ani. Mă simt ca într-o familie”, ne-a povestit Petrică.

„Nu o să uit niciodată ce a făcut Jean Constantin pentru mine”

Pe omul bun la toate, Petrică, îl știu și vedetele. Regretatul Jean Constantin, Florin Piersic, antrenorul Titi Tudor și campionul Leonard Doroftei sunt câteva dintre persoanele celebre ale României care au intrat în contact cu cel mai cunoscut “parcangiu”.

“L-am cunoscut și pe Jean Constantin, actorul României. Nu o să uit niciodată ce a făcut pentru mine. Marele Jean Constantin a lăsat la recepție pentru mine o cămăsă, o pereche de pantaloni și o pereche de pantofi. Și pe Leonard Doroftei îl știu. I-am cunoscut și soția și copiii. Ba chiar îi cunosc și pe Titi Prosop și pe Florin Piersic. Cunosc multă lume și multă lume mă cunoaște pe mine”, a adăugat Petrică.

4 COMENTARII

  1. Jur, am devenit nostalgic, citind articolul si afland multe despre viata lui Petrica. Este un personaj pitoresc al Ploiestului, il stiu din 1995 cand am inceput sa lucrez in Ploiesti, au trecut multe valuri d-ale vietii ( si administratiei) peste el, dar a ramas acelasi. Este un bun-la-toate, nu-ti sufoca sufletul cand ajungi la hotel, stie sa fie discret si este cinstit. P.S. La multi ani , Petrica!

  2. Il cunosc pe petrica cam din 1980.ce-a mai tare faza pe care o stiu cu el , e faza de la casa modei prin 1986, cand a dirijat un tirist olandez, sa de-a cu spatele.acum citez pe petrica:dai dai dai pana ala a i trat an geam si la spart, la care petrica zice, hopa acum date jos sa vezi ce ai facut.sa-l omoare olandezu si mai multe nu, dar a sarit lumea si ia zis , lasa-l domne ca-i nebun.dar a ramas an memotia ploiestiului faza asta

  3. Cam de prin 1979 il stiu pe Petrica, dar atunci atractia orasului era Mauriciu. Prin vara lui 81 fiind in practica la Eforie Nord la restaurant Venus, sef fiind Dom’ Petrica de la PH, il hraneam pe Petrica pt ca ajuta mult la de toate. Era frumos. De fiecare data cnd ne intalnim ne salutam. Si cate un mic ajutor nu-i strica niciodata. Mai e si Marin care se mai invarte pe la Hale. Bun ridicator de popice cand se mai ridicau manual pe Diligentei. Ei fac parte din viata noastra a tuturor. Sa-i tina Dzeu sanatosi cat mai mult.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here