Oamenii din penitenciare ascund adesea povești de viață incredibile. Deși mulți dintre ei sunt văzuți ca niște “paria” ai societății, pot fi persoane incredibile, extrem de talentate și optimiste. Ziarul Incomod vă va prezenta o serie de povești de viață culese din Penitenciarul Ploiești, iar primul episod îl începem cu Ionel Dumitrescu, căruia i se spune MTV.

Ionel are 38 de ani, a fost născut în Sectorul 1 din București, dar abandonat la naștere și plasat ulterior într-un centru de plasament. Nu este căsătorit, nu are copii și a beneficiat de susținere din partea mediului de suport format din alți deținuți, care îl ajută pe acesta să rămână optimist, în ciuda faptului că pe perioada detenției nu are vizitatori. Acum este deținut în regim semi-deschis pentru furt calificat și lucrează din închisoare.

Încă de când era copil, Ionel era pasionat de muzică și cânta. A făcut o adevărată pasiune pentru postul de televiziune MTV, într-atât încât și-a tatuat acronimul pe mână, iar acum toată lumea i se adresează astfel. Spune că viața la orfelinat era foarte grea și că în societate ești dezavantajat dacă provi dintr-un astfel de mediu. În plus, spune că vara ar fi trebuit să fie trimis în Germania, la schimburi de experiență, să stea la familii de acolo, dar în locul lui și al celorlalți erau trimiși copiii angajaților orfelinatului și cei ai polițiștilor de la secție, care pretindeau că sunt orfani. A rămas repetent la școală și dă vina pe cadrele didactice, care îl defavorizau și nu îl educau, tocmai pentru că era orfan. Cu toate acestea, MTV are o inteligență nativă, de care din păcate s-a folosit pentru a face tot felul de infracțiuni, la comandă.

Încă din primele minute discutate cu Ionel în timpul interviului, acesta a dovedit că are un simț al umorului extrem de bine dezvoltat, povestind amuzat prin ce a trecut de-a lungul vieții, deși situația lui este, în fond, dramatică. Dar Ionel rămâne optimist și glumește tot timpul, iar pe tot parcursul interviului a cântat și a făcut beatbox, dovedind un talent incredibil.

Când a trecut în clasa a 11-a, la 18 ani, după primul semestru de școală l-au dat afară din centrul de la Băneasa și a fost lăsat în stradă. S-a dus la Primărie să ceară ajutor, dar nu l-a primit. De la orfelinat i s-a dat o adresă unde locuiseră părinții lui, dar ajuns acolo nu i-a mai găsit. O perioadă a continuat să se țină de școală, deși dormea pe străzi, dar nu a mai putut face acest lucru mult timp. MTV povestește, culmea, cu umor cum avea un sac în care își ținea hainele și păturile, iar noaptea intra în scări de bloc și adormea pe preșurile din fața ușilor. Dimineața, când ieșeau oamenii din case se împiedicau de el și se speriau și-i spuneau că până și animalele lor de companie dorm în condiții mai bune.

Ionel spune că atunci când plecau din centru, cei deștepți se apucau de infracțiuni pe cont propriu, ceilalți erau „săgeți pentru arcași”, adică comiteau infracțiuni „la comandă”, pentru alte persoane care îi răsplăteau după aceea. Cel mai greu spune că era pentru fete, care erau păcălite că sunt duse să muncească în străinătate, dar ajungeau de fapt să se prostitueze. MTV a fost întotdeauna una din „săgețile” oamenilor cu interese, iar acest lucru s-a întâmplat încă dinainte să plece din orfelinat. Chiar și în centrul de plasament, asistații social mai mari se foloseau de el și de alții și-i trimiteau să spele parbrize în intersecții sau să fure diverse lucruri. Se înhăitase și cu „șmecherii” din cartier, care îi spuneau „ia 10 eugenii, 10 lei, fă asta și dacă mai am nevoie de tine îți dau o „sârmă” (n.r.: semn, în jargon)”. Când îl căutau, oamenii întrebau de MTV, așa era știut.

Așa îl știau și oamenii legii, astfel că prima condamnare a primit-o când era clasa a 10-a, iar polițiștii au venit „să-l salte” de la școală, din laboratorul de chimie. MTV povestește că au venit îmbrăcați în civil, la costume și cravate, au vorbit mai întâi cu directoare, apoi au intrat în clasa unde Ionel învața și au spus „ne cerem scuze, căutăm și noi vedeta care știe să cânte, MTV”. Imediat, tânărul s-a ridicat din bancă și le-a spus că el este MTV, Ionel Dumitrescu. „Am auzit că ai talent, n-am ce să-ți fac, hai cu noi.”, ar fi continuat polițiștii care l-au pus să cânte și l-au „păcălit” că îl vor duce la o emisiune la MTV și l-au băgat într-o mașină. Pe drum, și-a dat seama că sunt polițiști care îl duc la secție și i-a întrebat ce se întâmplă. Dar aceștia au continuat cu gluma și i-au spus că-l duc să-i facă pașaport, că-i trebuie pentru emisiune. De fapt, actele pe care le făceau polițiștii erau intrarea la închisoarea Rahova. Apoi, când i-au făcut poze, i-au spus că sunt pentru casting-ul la MTV, dar Ionel deja își dăduse seama ce se întâmplă.

A doua zi, instanța a decis arestarea preventivă pentru 30 de zile. Era prima dată când Ionel intra în închisoare, la Rahova. La  judecarea procesului a explicat că e prima dată când greșește, că s-a înhăitat cu cei din cartier și a mai cerut o șansă. Directoarea școlii a venit la audieri și  spus că este un elev bun, dar că au profitat alții de el. Îl prinseseră că intrase prin efracție într-o locuință, furase 3-4 borcane cu gem, zacuscă și ulei. Judecătorul a fost de acord să-i mai dea o șansă și l-a condamnat la 3 ani de închisoare, cu suspendare.

A scăpat atunci de „gratii”, dar nu a mai durat mult și s-a întors la aceleași infracțiuni minore. După ce a plecat din centrul de plasament, oamenii au început să profite de el. Îl vedeau nemâncat și nespălat (Ionel povestește că făcea „duș” în Dâmbovița și în Herăstrău) și îi spuneau că îl lasă să facă baie la ei și îi dau de mâncare, dar „au o treabă pentru el”.

Pe perioada cât a fost „plasat” la parbrize, spune că primea mâncare și că „producea” pentru „arcași” cam 300 lei în 24 de ore. Rupea chederul de la ușile autobuzelor și îl folosea pentru a curăța parbrizele. Era amenințat cu moartea dacă încerca să fure din bani, ba chiar a și fost bătut când l-au prins că ascunsese câteva bancnote în ciorapi.

Oamenii de la o benzinărie din apropiere își făceau milă de ei, parbrizarii, și le dădeau mâncare și haine. De altceva nu avea nevoie, MTV spune că niciodată nu a băut, nu s-a drogat, iar de fumat s-a luat de abia în închisoare.

Spune că atunci când era găsit de polițiști dormind pe străzi era adesea bătut, iar aceștia încercau mereu „să-i pună în cârcă” și alte fapte, dosare cu autor necunoscut înregistrate la secție. Mărunțișuri, de la distrugeri de mașini la furturi mărunte, dar MTV nu recunoștea nimic din ce nu făcuse. Le spunea polițiștilor că este recidivist, iar aceștia reacționau „a, ești rechin”, ceea ce însemna că știa cum merg treburile și nu l-ar fi convins să își asume ceva ce nu a făcut. Iar metodele de „convingere” erau din cele mai brutale. Ionel spune că polițiștii îl duceau la secție și îl băteau cu bestialitate, îi prindeau mâinile în tocurile ușilor și îl torturau la propriu, doar-doar își asumă și alte infracțiuni. De altfel, spune că s-a lovit de practica aceasta dintotdeauna, inclusiv înainte să plece de la centru. „Orice se întâmpla în cartier, veneau la orfelinat să ne ancheteze, spuneau că noi am făcut”, explică Ionel.

„Clienții” lui Ionel erau din toate categoriile sociale, dar cel mai mult spune că veneau la el „șmecherii”, copii de parlamentari, copii de medici, sau chiar și polițiști. Copiii de bani gata îi cereau să distrugă mașini, pentru a-i ajuta să-și regleze conturile cu alții, iar adulții îi cereau să fure tot felul de bunuri de valoare.

MTV își amintește amuzat cum un „sectorist” (n.r.: polițist) a venit la el și i-a spus „Băi, MTV, e ziua lui fi-miu azi”. Ionel i-a urat „La mulți ani”, dar polițiștul a insistat: „lasă urările, de altceva am nevoie. Am văzut o bicicletă la 3.000 euro, vezi că peste 10 minute plouă”. În paralel, Ionel spune că polițistul „făcea vorbele” și cu paznicul blocului unde era bicicleta. „Era cartier de șmecheri, avea paznici. I-a spus aluia: vezi că vine un băiat, te faci că nu-l vezi”, povestește Ionel.

De altfel, în scurt timp, Ionel a devenit expert în furturi de biciclete. „Specializarea mea erau bicicletele, dar nu oricare, alea de fiță, la 2-3.000 de euro. O femeie mi-a dat 500 lei înainte, mi-a zis ce bicicletă să fur și mi-ar mai fi dat 500 lei după. Atunci mi-am luat a doua condamnare. Am plecat cu bicicleta și pe drum m-a oprit poliția să mă întrebe ce-i cu mine și de unde o am. Le-am spus ironic că sunt în misiune și mi-au spus „dar ce, tu ești soldat?”. Le-am răspuns „da, particular. Iau de la bogați, dau tot la bogați”. Trebuia să fac cumva să nu ajung, cum spunem noi, cu „mortul” la proprietar, adică să nu se afle cine mi-a dat comanda. Pe drum spre secție le-am zis că trebuie să trimit un mesaj familiei, să știe de mine, și i-am dat sms femeii „anulez misiunea. sunt la secția 6”. Mi-au luat apoi telefonul și s-au uitat în el să vadă cui îi scrisesem, dar fusesem deștept, ștersesem mesajul”, povestește amuzat Ionel.

După ce își primea banii din „misiuni”, MTV își cumpăra câte o shaorma și cânta pe stradă în timp ce o mânca. Apoi, cu banii rămași, cumpăra saci de haine de la second-hand-uri și alimente, pe care le împărțea celorlalți oameni ai străzii.

„Eu mă îmbrăcam cu trening-uri Nike, Adidas, dar cumpăram haine la mâna a doua și le dădeam sărmanilor, împreună cu mâncare și bani. Așa mă gândesc că-mi spălam răul pe care îl făceam altora”, explică Ionel.

Camerele de supraveghere nu-l speriau, dacă erau amplasate în locurile de unde trebuia să fure. De obicei era avertizat când erau montate și știa că trebuie să-și pună o glugă în cap, ochelari la ochi și fular la gură. Apoi i-a venit ideea să le acopere și punea silicon chiar pe ochiul camerei, având grijă să nu fie prins în cadru, folosind mănuși de lână, ca să nu lase amprente. Apoi, odată camera acoperită, se „măscarea” la cameră, le „arăta semnul exclamării”, adică degetul mijlociu. În timp, când s-au prins „arcașii” că e deștept, i-au spus „ești bun, ar trebui să te mutăm pe bănci”. Dar nu a mai apucat să dea spargeri la bănci, pentru că a ajuns iar la închisoare.

La a doua condamnare n-a mai primit cu suspendare, a luat 7 ani de închisoare. De cum a intrat în penitenciar, a început să cânte în toate limbile în care știa, engleză, spaniolă și portugheză. Angajații din penitenciare l-au ajutat și au făcut cu el repetiții, l-au dus la spectacole umanitare. Ionel spune că-i este bine în penitenciar și că le mulțumește angajaților ANP pentru că au grijă de ei, deși nu e personal suficient și nu sunt nici resurse, dar din ceea ce au, oamenii încearcă să-i ajute.

„Aici e vacanță, sunt în tabără, râd mereu, când lucrez fac beatbox în timp ce dau mătura. Mă mai avertizează paznicii și îmi cer scuze, le spun că nu-mi dau seama când încep să cânt. Fac repetiții o dată pe săptămână, dar nu e suficient. Nu avem nici aparatură, ne-ar trebui niște boxe că dacă nu aud bine negativul mă forțez, iar apoi la spectacole sunt răgușit. Dar angajații de aici mă ajută mult, din păcate nu-mi pot oferi condiții mai bune pentru „antrenamente”. Ei sunt puțini și nu au nici bani. Dar apreciez enorm cât de mult ne ajută și câte fac pentru noi”, spune Ionel.

În închisoare, Ionel s-a declarat musulman, dar spune că niciodată nu a trecut oficial la această religie. Din contră, la un moment dat l-a găsit sora lui și i-a spus că s-a măritat cu un musulman, iar de atunci el i-a transmis că nu vrea să mai audă de ea. Însă, dacă ești musulman, în penitenciar ai alte avantaje, printre care și meniul de mâncare, care este mult mai gustos.

MTV este preocupat de economie și politică. Din ce a reușit să prindă la televizor, și-a făcut o idee despre cum stau lucrurile și se avântă cu încredere în astfel de subiecte de discuție. Spune că parlamentarii nu fac nimic, „ăia dorm acolo”, iar mass-media e controlată tot de politicieni și relatează doar porțiuni din ceea ce se întâmplă, lucru de care își dă seama singur când se uită la televizor. Ba mai mult decât atât, Ionel spune că lumea este condusă în realitate de masoni: „ei conduc lumea, dacă ei ar vrea să distrugă de exemplu România, ar face asta imediat, dar nu cu bombe, ci cu scumpiri, făcându-ne viața mai grea și alte d-astea. Masonii iau deciziile”.

La un moment dat, Ionel a ajuns în Portugalia și spune că cel mai mult îi plăcea acolo să doarmă sub cerul liber, pe plajă. Când îi era foame, fura din magazine, dar nu găsea mereu senvișuri sau mâncare consistentă, ci cel mai adesea lua dulciuri. Le îndesa într-un rucsac pe care apoi îl arunca peste barierele anti-furt și el trecea liniștit prin acestea. Povestește că după un astfel de episod a plecat cu bicicleta cu rucsacul plin de dulciuri și a oprit la un popas unde mâncau și alți oameni. A poftit la mâncarea acestora și le tot oferea dulciuri, doar-doar îi oferă și ei din mâncare. Până la urmă le-a dat o ciocolată mare și de abia atunci ceilalți l-au invitat să ia din mâncarea lor. L-au întrebat de unde e, iar Ionel, ironic, le-a spus că e din Spania și le-a arătat pașaportul de România. „M-or fi crezut nebun când le ziceam că sunt spaniol dar pe pașaport scria mare ROMANIA”, râde Ionel.

L-am întrebat dacă îi este greu să se angajeze când iese din penitenciar, dacă oamenii „fug” de el, știind că este un infractor. Ionel spune că în astfel de cazuri cel mai mult contează sinceritatea absolută.

„La mintea pe care o am, mie nu mi-a fost greu. Dacă spui adevărul și spui tot ce ai făcut, oamenii au încredere în tine și-ți dau o șansă, vor să te ajute. M-am angajat ultima dată la o firmă de construcții, mi-a fost bine acolo. La un moment dat m-au văzut serios și au zis că mă fac paznic. Am început să râd și i-am spus femeii „pâi, măi doamnă, puneți lupul paznic la oi?!”. Cel mai important e să fii sincer cu ei”, explică MTV.

Acum, angajații Penitenciarului Ploiești sunt impresionați de talentul lui Ionel, de vocea sa unică și de modul în care face beatbox, așa că l-au propus pentru show-ul „Românii au talent”. Rămâne de văzut dacă va fi chemat la audiții, dar până atunci face repetiții. Cu toate acestea, Ionel spune sincer că nu crede că are vreo șansă, dat fiind faptul că poate face repetițiile doar o dată pe săptămână, iar atunci nu are la dispoziție aparatura necesară.

Ionel spune că vrea să plece din țară când se va elibera. Nu vrea nici măcar să se întoarcă la firma de construcții, deși i-a fost bine acolo, dar îi este frică de faptul că va fi racolat iar de „arcași” și pus să comită infracțiuni pentru aceștia.

„Eu nu vreau să mă mai întorc nici la Penitenciar, nici la furturi. Pe 30 mai am comisia, sper să-mi dea drumul luna următoare și să plec în Spania, la livezi, ca să nu mă mai ia ăștia aici și să mă trimită la toate alea. Eu sunt în general optimist, vreau să termin „facultatea” asta (n.r.: închisoare, în jargon), să ies pe poartă și să părăsesc România. Eu râd tot timpul, dar în sufletul meu plâng”, și-a încheiat Ionel Dumitrescu interviul.

N.R.: Materialul acesta a fost realizat cu sprijinul angajaților Penitenciarului Ploiești, cărora le mulțumim pe această cale pentru colaborare.