Persoanele private de libertate ascund adesea povești de viață incredibile. Reporterii ziarului Incomod au demarat serialul “Povești din Penitenciar”, în cadrul căruia vă prezentăm experiențele unor deținuți din Prahova.

Săptămâna trecută vi l-am prezentat pe Ionel Dumitrescu, căruia i se spune MTV. Ionel a crescut la orfelinat, a spălat parbrize în intersecțiile din București, iar mai târziu s-a “specializat” în furturi de biciclete. Acum este la Penitenciarul Ploiești și a fost propus pentru show-ul TV Românii au Talent, fiind foarte pasionat de muzică și beatbox. Recitește aici povestea lui!

Astăzi vă prezentăm viața lui Florin Răducanu, un alt deținut încarcerat la Penitenciarul Ploiești, omul care în urmă cu opt ani a plantat copacul din fața Secției nr. 4 de Poliție Ploiești.

Florin are 42 de ani, este ortodox, este necăsătorit și nu are copii, dar cu toate acestea provine dintr-o familie numeroasă, cu trei frați și trei surori. Mama sa a murit când Florin avea 10 ani, iar tatăl său nu s-a mai putut descurca cu pensia pe care o avea, fiind grav bolnav. De altfel, anul acesta a decedat și tatăl său. Situația financiară a întregii familii este una precară, veniturile fiind în general din activități sezoniere. Doi dintre frații săi au, de asemenea, antecendente penale.

Prima dată a fost condamnat în anul 1998, când a fost prins, alături de un alt bărbat, furând fier vechi din depoul RATP, denumirea de la acea vreme a actualei societăți TCE. Ultima condamnare, actuala, a venit pe 17 februarie 2015, pentru furt calificat, după ce a sustras o supapă care aparținea Rafinăriei Astra. Florin povestește că la Liceul de Chimie din Ploiești, pe partea stângă, erau plăci de beton dărâmate, iar acolo a văzut un morman de gunoaie, format în mare parte din lemne. A intrat prin spărtura din gard alături de un alt bărbat și au găsit în mormanul respectiv o supapă de presiune. Polițiștii i-au prins și i-au dat pe mâna justiției. Florin și-a recunoscut fapta și spune că i s-a promis că dacă face acest lucru procurorul va propune să fie condamnat la muncă în folosul comunității, fără a se ține cont de prejudiciul care fusese recuperat în totalitate. Dar într-un final s-a ținut cont de valoarea supapei, care era destul de mare, deși obiectul fusese pur și simplu aruncat la gunoi. “Ne-au pus-o în cârcă ca nouă”, povestește Florin.

Cât de greu i-a fost să își găsească de muncă

Bărbatul nu a fost dat la școală când era copil, de abia în penitenciar a absolvit două clase și le este recunoscător angajaților penitenciarului că i-au dat această posibilitate, astfel beneficiind de scurtarea pedepsei.

Între condamnări, Florin spune că i-a fost extrem de greu să își găsească serviciu, oamenii fiind temători când aud că are cazier și că este un infractor condamnat, deși el spune că niciodată nu a furat din locuințe, de la oameni, ci doar din întreprinderi, iar acest lucru l-a făcut pentru că nu avea ce mânca. A avut locuri de muncă ocazionale și spune că oamenii l-au angajat doar temporar, cât aveau mare nevoie de el, apoi cu prima ocazie l-au dat afară. Florin povestește că a lucrat pe vremuri la Salub, pe timpul iernii, iar ulterior a rămas din nou fără serviciu. Apoi a fost salaor, a lucrat în construcții, ba chiar a muncit și la parcarea supraetajată de pe strada Cuza Vodă.

Cum a ajuns Florin să fure

După moartea mamei, cele mai grave probleme financiare au apărut când Florin avea 13 ani, iar tatăl nu le mai putea asigura un trai. Bărbatul spune că nevoia l-a împins către aceste fapte, nemaiavând alte soluții de a-și procura hrana. Aduna PET-uri de pe străzi și fura fier vechi, pentru a cumpăra mâncare.

Florin suferă de Glaucom, având gradul II de handicap și spune că acesta este un motiv în plus pentru care nimeni nu-l angajează, deși ar accepta orice loc de muncă. De altfel, în Penitenciar, numai anul acesta bărbatul are aproximativ 600 de ore lucrate.

Acum mai are șapte luni din condamnare, iar când se va elibera spune că va merge să locuiască la Pucheni, la o soră de-ale lui, care are deja o promisiune pentru un loc de muncă pentru Florin.

Privind în urmă la viața sa, Florin spune că dacă ar avea posibilitatea să dea timpul înapoi ar alege un alt drum.

„Am rămas cu mama vitregă, am frați mai mici, trebuie să-i ajut și eu cu ce pot. Nu aș mai face nicio infracțiune, pentru nimic în lume. Nu cred că se merită, pentru nimic, să stai privat de libertate. Anii cei mai frumoși nu-i poți recupera. Nu trebuia să fac ce am făcut. Dacă aș lua-o de la început aș prefera ca zile în șir să nu am nimic de mâncare, dar cazierul curat. Indiferent de poziția în care m-aș afla, aș prefera să nu fac nimic.”, explică Florin cu regret.

Florin spune că vecinii lui, oameni care îl cunosc, au încredere în el și pot garanta oricând că este un om bun, dar oamenii obișnuiți, numai când aud cuvântul „infractor” se tem, fără să știe că el a comis doar furturi minore și că, în realitate, ajută oamenii la nevoie. De exemplu, povestește că la un moment dat a văzut un bărbat foarte beat pe stradă și, pentru a se asigura că nu pățește nimic, l-a dus până la secția de Poliție cea mai apropiată. Deși bărbatul respectiv avea mulți bani la el, Florin spune că nu i-a luat niciun leu, ci doar a vrut să îl ajute.

Copacul din fața secției de Poliție nr. 4 din Ploiești a fost plantat chiar de Florin, în anul 2008. În acea zi, bărbatul a mers la secție pentru a fi luat în evidență faptul că doar ce se eliberase din închisoare, iar unul dintre polițiști l-a rugat să sape groapa și să pună pomul acolo. Când și-a terminat treaba, polițistul i-a dat cinci lei, ca o răsplată pentru munca depusă.

N.R.: Materialul acesta a fost realizat cu sprijinul angajaților Penitenciarului Ploiești, cărora le mulțumim pe această cale pentru colaborare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here