Florin Cergan a fost vreme de 14 ani preot la Parohia Lăculețe de la intrare în localitatea Pucioasa, dar acum este în detenție la Penitenciarul Ploiești, fiind condamnat pentru ucidere din culpă, după ce a provocat un cumplit accident rutier în Târgoviște, în urma căruia și-au pierdut viața trei persoane: preotul Nicolae Nicolae, de la Parohia Gheboaia, soția acestuia și fiica lor în vârstă de 15 ani. Un reporter al ziarului Incomod a stat de vorbă cu Florin Cergan pentru a afla povestea acestuia de viață și detalii despre tragicul eveniment care a dus la încarcerarea sa.

Florin Cergan provine dintr-o familie divorțată și mai are un frate. Este la a doua căsnicie și are patru copii care își așteaptă tatăl să se întoarcă acasă, doi dintre ei din actuala căsătorie. În penitenciar, este vizitat doar de tatăl și de soția sa, mama sa, fostă judecătoare la Judecătoria Târgoviște fiind în prezent la Penitenciarul Târgșor, condamnată într-un dosar de corupție.

8 martie 2011 a fost ziua fatidică în care s-a produs accidentul din Târgoviște. Florin Cergan era la volanul unui BMW și a acroșat un autoturism Dacia căruia nu i-a dat prioritate, care a virat stânga regulamentar. Cei care erau în mașina lui Florin au suferit doar răni ușoare, dar toți pasagerii din autovehiculul Dacia au decedat.

A doua zi după accident, a mers la Arhiepiscopie și s-a auto-suspendat din calitatea de preot. Apoi au urmat ani de investigații și expertize tehnice, iar în 2014 a fost trimis în judecată pentru ucidere din culpă. În rechizitoriul procurorilor a fost specificat că Cergan nu a respectat normele de circulație și a condus cu viteză excesiv de mare, în urma expertizei fiind stabilit că la momentul impactului autoturismul condus de acesta avea 78 km/h, pe un drum din localitate. Procurorul de caz nu a stabilit procentul de vinovăție al lui Florin Cergan. Cu toate acestea, la momentul respectiv, cazul lui Florin Cergan a fost intens mediatizat, iar ziarele scriau lucruri mult mai grave. Mass-media relata atunci că Florin condusese sub influența băuturilor alcoolice, cu 150 km/h, deși aceste acuzații nu au fost formulate niciodată în mod oficial. În plus, mama sa fiind la acel moment judecător la Judecătoria Târgoviște, unde se judeca procesul, presa acuza că aceasta face presiuni pentru a-și „scăpa” fiul. Deși, în multe cazuri, în urma unor accidente rutiere vinovații primesc închisoare cu suspendare, Florin Cergan, care și-a recunoscut fapta, a fost condamnat inițial la cinci ani de închisoare cu executare. În urma apelului, pedeapsa definitivă și irevocabilă a rămas de 4 ani și 8 luni de închisoare, cu executare, și cu posibilitatea eliberării condiționate după efectuarea a jumătate din pedeapsă.

„Îmi port Crucea, mă simt curat în acest moment. Mama a fost judecător și lumea spunea că mă va scăpa. Opinia publică m-a condamnat, de fapt! Am înțeles că ceea ce mi s-a întâmplat este o încercare de la Dumnezeu, prin care Acesta să vadă dacă rămân stabil în Credință. Dumnezeu este cu mine peste tot. Puteam să mor eu atunci, la accident, dar Dumnezeu mi-a mai dat o șansă”, explică Florin.

Florin Cergan a fost un preot apreciat de oamenii din parohia sa. Nu lua niciodată bani la înmormântări, a construit o casă parohială și a reconstruit de la cărămidă Parohia Lăculețe, unde slujea. A fost hirotonisit la vârstă de 19 ani și, parcă anticipa, cumva, unde îl va duce viața, pentru că la vremea aceea se ruga la Dumnezeu „Doamne, te rog să mă ajuți să slujesc până la adânci bătrâneți”. Cu toate acestea, nu crede în destin, spune că oamenii sunt liberi să își urmeze viața cum doresc, să facă alegeri, dar că ceea ce i s-a întâmplat este cu siguranță o încercare de la Divinitate.

„Îl simt pe Dumnezeu și este foarte important să crezi în El, te ajută mult”, spune Florin care nu și-a pierdut credința în ciuda faptului că a fost închis.

Acum, după toate cele întâmplate, nu mai are dreptul să facă cele 7 Sfinte Taine, iar Sinodul va decide, după ispășirea pedepsei, dacă va mai putea sluji într-o biserică. După ce s-a suspendat la Arhiepiscopie, Florin Cergan a intrat în Baroul București, fiind și absolvent și masterand în Drept.

Fostul preot spune că familia îl susține enorm de mult și că nu se aștepta ca aceasta să fie cel mai mare sprijin al său în penitenciar. De asemenea, spune că este ajutat de angajații ANP, care îl susțin. Și preotul Georgian Alexandrescu, slujitor al capelei de la Penitenciarul Ploiești, este mulțumit de Florin Cergan și spune că îl ajută enorm de mult la slujbe, Florin fiind și șeful corului de la capela închisorii. În plus, Florin îi ajută și pe ceilalți deținuți, care vin la el pentru sfaturi. În special cei care trec prin depresii sunt ajutați spiritual de Florin, care spune că majoritatea deținuților sunt credincioși.

A primit o pedeapsă grea, dar pildele din Biblie îi dau putere să reziste, iar Florin spune că această condamnare nu se compară cu greutățile prin care a trecut Iisus, pe care îl consideră un exemplu.

„Dacă Iisus, fiul lui Dumnezeu, a primit umilință, încercări, scuipări, cunună de spini… eu ce am primit, doar o condamnare, nu se compară. Dumnezeu ne arată ne trebuie să facem în Biblie”, crede Florin.

În plus, fostul preot crede cu tărie că este vitală existența capelelor în închisori și că ar trebui să fie câte una și pe secțiile exterioare ale Penitenciarului Ploiești, cele de la Movila Vulpii și de la Berceni, pentru ca deținuții să se poată ruga mai ușor. În plus, mai crede că ar fi necesar încă un preot, astfel încât și vizitatorii deținuților să beneficieze de sprijin din partea acestuia, impactul psihologic când îți vezi un apropiat închis fiind foarte mare.

„Mi se pare absolut important ca fiecare secție să aibă câte o capelă. Eu când mă rog, mă rog ca la tatăl meu. Eu știu că tatăl meu biologic e unul, dat Tatăl meu cel adevărat e cel din Ceruri și știu că ne iubește pe toți și trebuie să ne ajute. Suntem copii, mai greșim.”, explică Florin Cergan.

Cel mai greu pentru Florin este să nu-și vadă copiii crescând, să nu le fie alături. Cea mai mică fiica a sa avea trei săptămâni atunci când a fost condamnat, iar de atunci a mai văzut-o o singură dată, recent, când a fost adusă de mamă la o vizită, iar pruncul deja are un an și jumătate. Ceilalți copii ai săi nu au venit la vizită, pentru că Florin nu vrea să le creeze suferința de a-și vedea tatăl închis.

Soția sa lucrează în învățământ și se descurcă greu din punct de vedere financiar cu creșterea copiilor, „norocul” ei, dacă poate fi numit așa, fiind acela că este ajutată și de părinți.

„Asta este o încercare grea, dar toți avem problemele noastre. Poate o vrea Dumnezeu să ajung și eu acasă. Regret tot ce am făcut!”, a spus Florin Cergan în încheierea discuției cu reporterul ziarului Incomod.

N.R.: Materialul acesta a fost realizat cu sprijinul angajaților Penitenciarului Ploiești, cărora le mulțumim pe această cale pentru colaborare.