„Am cântat la chitară, iar pentru că instrumentul era de culoare portocalie mi se spunea Portocală”
Rep.: Ghiță și familia Cosma v-au făcut vedetă tv. Aveți cu ce să contribuiți și dumneavoastră la celebritatea lor? Aveți înregistrări interesante cu ei, care vor face deliciul telespectatorilor? Și când le putem vedea, auzi?
M.N.: Din principiu, nu obișnuiesc să fac înregistrări cu interlocutorii mei dar, în anumite împrejurări, când am avut sentimentul neîncrederii, am procedat în acest mod. Aceste înregistrări nu vor face niciodată deliciul telespectatorilor, putând fi utilizate, cel mult, în cazul unor eventuale proceduri judiciare, pentru a dovedi o stare de fapt. Și tot ca o picanterie, pentru că am văzut că vă plac, cu domnul Sebastian Aurelian Ghiță am avut două întrevederi cunoscute, atât de colaboratorii direcți, vorbesc aici de colegii polițiști, cât și de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești de la acea vreme:
La prima întrevedere, domnia sa, mi-a solicitat să nu mai continui investigațiile împotriva firmelor sale, deoarece ar ajunge în situația altui inculpat, acesta făcând referire la administratorul unei societăți comerciale investigate față de care stabilisem un prejudiciu provenit din evaziune și spălare de bani în cuantum de 102 milioane de euro.
La cea de-a doua întâlnire, m-a rugat „să am grijă” de un primar (în sensul protecției acestuia), iar când l-am întrebat ce face, mi-a răspuns că „face ce face toată lumea, evaziune și spălare de bani”. Întrevederile cu domnia sa nu au avut efectul scontat, fiind evident că nu m-am oprit din investigații, continuând cercetările. Ulterior, din mass-media, am aflat cum domnia sa mergea la domiciliul unui fost procuror general pentru ca, în genunchi, uneori în stare de ebrietate, să-i ceară acestuia să-l scape de anchetele penale pe Mircea Cosma, căruia îi spunea Moșul, promițându-i magistratului funcții de conducere. Urmare înregistrărilor apărute în spațiul public am realizat că magistratul respectiv, în timp ce aveam discuții operaționale, profesionale, în legătură cu dosarele pe care le instrumentam în biroul său, mă înregistra ambiental pentru ca, ulterior, să furnizeze înregistrările persoanelor din anturajul domnului Sebastian Aurelian Ghiță. Un eveniment care arată legătura dintre domnnul Sebastian Ghiță și procurorul general al P.C.A. Ploiești de la acea dată, este nunta dintre Vlad şi Manuela Iacobescu la Casino Sinaia, din data de 18 august 2013. Vlad Iacobescu este un apropiat al domnului Sebastian Ghiţă, iar naşul de cununie este – cine credeți?- magistratul mai sus menționat. Tot din mass-media am luat cunoștință că magistratul respectiv a explicat în faţa judecătorilor Curţii Supreme legăturile pe care le avea cu domnul Sebastian Ghiță în timp ce eu instrumentam cauze penale în care societățile comerciale ale acestuia erau vizate…
Rep.: Uau, sper să aflăm această poveste complicată, să vedem cum acel magistrat e pedepsit. Dar până atunci să vorbim de lucruri mai simple. Dacă vă strigă cineva pe stradă „Portocală” vă întoarceți către el? De unde vine porecla asta?
M.N.: Porecla vine din copilărie, de altfel o și uitasem pentru că nu mi se spune așa nici, în familie, nici de către prieteni. Am crescut în generația filmului Liceenii, am cântat la chitară, acesta fiind un hobby, iar pentru că instrumentul era de culoare portocalie, mi se spuneaPortocală. Prima dată când am reauzit porecla din copilărie a fost în timpul unei anchete penale în 2013, într-un dosar de evaziune și spălare de bani, cu un prejudiciu de 34 milioane de euro, ca parte a unui mesaj de intimidare referitor la o cunoaștere a familiei mele, cu scopul vădit de intimidare, de a mă determina să mă opresc din investigații. Tot în acea perioadă persoane din anturajul celor anchetați, au început să culeagă date și informații în legătură cu mine și familia mea, să organizeze filaje, supravegherea imobilului în care locuiam, supravegherea intrărilor la unitatea de parchet – pentru a observa care sunt persoanele venite la audieri, să caute sau să contrafacă probe în scopul compromiterii mele. Se interesau și încercau să culeagă date în scop de intimidare în legătură cu fiul meu, unde învață, unde lucrează, dacă frecventează cluburi, lucruri care, pentru orice părinte sunt de natură să genereze un sentiment de nesiguranță. Lucrurile nu s-au oprit aici, pentru a afla obiectul cercetării și amploarea investigațiilor persoanele suspectate și vizate de investigații au contactat, în mod nelegal, cadre de conducere ale M.A.I., funcționari publici ce ocupau poziții importante și chiar alți magistrați pentru a obține date referitoare la investigațiile în curs. Toate aceste date se regăsesc în cadrul unor dosare penale aflate în diferite faze procesuale publice pe rolul organelor judiciare.
„Chiar dacă adepții mitingurilor portocalelor sunt puțini, este cert că vânzarea portocalelor în România a crescut, ceea ce face bine economiei”
Rep.: Vedeți ce importantă este o poreclă! Una era să vă fi spus „Catani”, alta e să vi se spună „Portocală”, a făcut rating…
M.N.: În actul de identitate este trecut numele Negulescu, situație în care întreaga dezbatere televizată ar fi putut să se oprească la acest nume. Ducerea în derizoriu a unei persoane prin repetarea cu înverșunare a unei porecle este o tehnică de manipulare folosită în scop vădit de decredibilizare. Acest tip de manipulare a avut efectul scontat și mă refer aici la demonstrațiile cu portocale. Personal, respect opiniile celor care demonstrează având ca obiect material de manifestare a opiniilor lor portocalele. E dreptul lor să facă acest lucru pentru că în decembrie 1989 prima libertate câștigată a fost libertatea de exprimare. Trebuie să fim optimiști, chiar dacă adepții mitingurilor portocalelor sunt puțini, este cert că vânzarea portocalelor în România a crescut, ceea ce face bine economiei.
Rep.: Ca mulți români, una dintre cele mai pregnante amintiri din comunism sunt cozile la portocale, cum bine ziceați mai devreme. Personal am reușit să păcălesc sistemul la un moment dat și să iau două kilograme de portocale în loc de unul, cît aveam dreptul. Ca să zic așa, iată, peste timp, avem încă un „fetiș” cu portocala. Și ca să rămânem la aprozar, are Portocală un morcov mare sau morcovii sunt mai degrabă la alții?
M.N.: În realitate problema care cred că se pune în discuție este ca în România să lăsăm justiția să se pronunțe pe bază de probe concludente și pertinente, administrate în fața instanțelor de judecată, care să nu fie afectate de o telejustiție manipulativă, practicată numai de anumite trusturi de presă, vădit interesate, rezultatul fiind slăbirea statului de drept și șubrezirea democrației și a instituțiilor de forță ale țării. Așa că, intrând în jocul dumneavoastră apreciez că unii au o gradină de morcovi cu tot cu iepuri, eu rămânând la fetișul cu portocale.
„Incoerența sistemului de justiție este primul factor de slăbiciune în fața coerenței sistemului infracțional”
Rep.: Dacă un procuror e omorât de mafie cu bomba pe autostradă devine erou național. Dacă e distrus de mafie cu „bomba” de televiziune văd că e transformat în rușine națională. Mafia e constantă, procurorii oscilează, iată, între limita „erou” și limita „rușine națională”. Nu ar trebui chiar ei, procurorii, sau mai larg, tagma magistraților, să oprească cumva în România această oscilație între extreme dirijată de mafie? Nu e bine să ajungi erou făcut de mafie, nu e bine nici să fii făcut ciuca bătăilor de aceeași mafie. Cum ar trebui să reacționeze tagma magistraților? Ce ar fi făcut Portocală dacă vedea cum altă Portocală e strivită de mafia investigată?
M.N.: Întrând în rolul propus de dumneavoastră, pot să afirm că acest mod de operare, și mă refer la campania mediatică, a devenit o armă în desfășurarea duelului judiciar magistrat – inculpat și nu suntem singura țară în care a existat o astfel de abordare, iar aici mă refer la mai devreme numita Italie. Dacă presa este câinele de pază al democrației și, pe bună dreptate, a patra putere în stat, atunci cred că aceasta, singură, trebuie să stabilească și să delimiteze clar nevoia și interesul public de informare a opiniei publice, de interesele de grup ale unor persoane aflate în diferite faze de cercetare judiciară. Loialitatea administrării probelor presupune ca acestea să fie efectiv administrate în fața organelor judiciare, a instanțelor de judecată și nu la televizor, prin intermediul unor trusturi de presă care, în loc să servească nevoia de informare a opiniei publice, servesc interesele oculte ale unor persoane aflate în proceduri judiciare. Incoerența sistemului de justiție este primul factor de slăbiciune în fața coerenței sistemului infracțional. Și când spun coerență în cazul sistemului judiciar mă gândesc la comunicare, la spiritul de echipă, la profesionalism, la curaj, la asumarea, atât a rezultatelor pozitive, cât și la asumarea celor negative.
Rep.: Ce vă reproșați? Ce nu ați mai face din ce ați făcut?
M.N.: Îmi reproșez încrederea în oameni, lipsa de prevedere, lipsa de rezervă, lipsa instinctului de conservare, limbajul; îmi reproșez faptul că nu a fost înțeles că tot ce am făcut, profesional vorbind, a fost să conserv pentru statul român sume importante de bani provenite din săvârșirea unor infracțiuni.
Rep.: Fiți bărbat. Ce vă place mai mult din trupul numit Andreea Cosma?
M.N.: Tocmai pentru că sunt barbat nu pot da curs întrebării dumneavoastră în maniera formulată, dar pot face unele precizări raportate la aparițiile publice ale doamnei Andreea Cosma. Niciodată nu a fost vorba unei hărțuiri, a unei „curtări” sau a unei relații care să afecteze actul de justiție, în condițiile în care pot face proba abținerii mele pe partea investigativă referitor la doamna în cauză. Mă simt jenat că trebuie să explic urmare a „dezvăluirilor” doamnei natura relației noastre. A existat o relație, de scurtă durată, inițiată de domnia sa, cu întâlniri, mesaje, fotografii, care pun în evidență, fără echivoc, consensualitatea acesteia. Însă, atunci când am realizat că, în realitate, aceasta urmărea devierea cursului anchetelor, culegerea de date și informații, am decis să mă retrag elegant. De altfel, cu privire la aceste aspecte pot face proba cum doamna a luat legătura cu martorii din dosarul în care tatăl și fratele sunt judecați pentru a le influența declarațiile. Un alt eveniment cunoscut publicului este intenția fraților Cosma de inducere în eroare a înstanței de judecată cu privire la administrarea unei probe, prezentat în mass-media ca „stickul cu probe plantate ilegal” de subsemnatul. Stickul a fost ridicat cu prilejul unei percheziții domiciliare, de la o martoră din dosar care, după ce a fost contactată de frații Cosma, a fost determinată să-și schimbe depoziția, înregistrată, pentru a genera admisibilitate probei reaudierii în apel, aceasta declarând mincinos, conform înțelegerii. Ceea ce frații Cosma nu știu este că orice mediu de stocare creează în interfață metadate care, la o expertiză tehnico-științifică, stabilesc fără echivoc data generării documentului, data modificării, precum și data ultimei accesări. Aceste date tehnice, științifice, le sunt fatale, deoarece demantelează intenția lor de inducere în eroare a organelor judiciare și vorbesc aici de magistrați ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, de influențare a declarațiilor martorilor în scopul de a se sustrage răspunderii penale. Nu în ultimul rând este de remarcat că schimbarea depozițiilor martorilor a intervenit în apel după mai mulți ani de la administrarea probelor în condițiile în care, în faza de urmărire penală, în cameră preliminară și pe fond, nu au semnalat încălcări ale legii. Lumea trebuie să știe și să înțeleagă rațiunea pentru care au fost mobilizate atâtea forțe media și s-au cheltuit atâția bani pentru orele de emisie tv dedicate D.N.A., procurorilor și mie, în special. În procedura penală este reglementată o cale de atac extraordinară, respectiv revizuirea prevăzută de art. 453 lit. d Cod procedură penală care, între altele, poate fi promovată dacă un magistrat care a participat la procesul penal, este condamnat, caz în care inculpatul din acel proces ar putea obține, pe această cale, achitarea. Prin urmare, în afară de denigrarea D.N.A., ținta majoră urmarită de inculpații vocali în această campanie, respectiv Ghiță, Cosma-tată, fiu și fiică urmăresc de fapt prin toate plângerile pe care le-au formulat condamnarea măcar a unui procuror de la D.N.A., pentru a putea obține, în final, propria achitare. Dacă tot m-ați întrebat de domnul Sebastian Ghiță, pot să spun că, „necazurile” mele au început în 2015, când, în calitate de procuror la P.C.A. Ploiești, în timp ce anchetam evaziune fiscală și spălare de bani, am constatat că mai multe societăți comerciale din Ploiești păreau a fi implicate în această activitate infracțională. La un moment dat am început urmărirea penală pentru acest gen de infracțiuni, față de 134 de societăți comerciale și am și dispus măsuri asiguratorii pe conturile acestora, respectiv, sechestru asigurator. Unele din aceste societăți erau administrate prin persoane interpuse de Sebastian Ghiță, Vlad Cosma, Toader Cristinel, fost șef al poliției locale și alte personalități ale Ploieștiului. Din acel moment au început să curgă plângeri și sesizări împotriva mea la Inspecția Judiciară, care, mi-a apărat reputația iar, ulterior, a obosit să o mai facă, deși, din actele care au fost la dispoziția instituției rezulta că am dreptate. Totodată, a început și campania mediatică, reproșîndu-mi-se, la început, că blochez activitatea economică a întregului județ, deși era vorba de măsuri procedurale legale și obligatorii. Campania media a luat amploare și a primit accente personale după ce inițiatorii acesteia au constatat că Inspecția Judiciară mi-a apărat reputația, pe de o parte, iar pe de altă parte, din momentul în care celebrii inculpați au început să aibă convingerea că vor fi condamnați în dosarele în care erau trimiși în judecată.
„Am puterea să schimb replica din celebrul film și să spun: Un fleac, m-au paradit”
Rep.: Procuror nu mai sunteți. Sunteți în stare să rămâneți justițiar? Cu alte cuvinte, cu cât se poate cumpăra Portocală azi? Cred că v-a crescut prețul, deși mulți prostălăi ar fi înclinați să creadă că v-a scăzut…
M.N.: Nu sunt de vânzare tocmai pentru simplul motiv că nu am fost niciodată, acesta este și motivul pentru care sunt în această situație. În schimb, să fiți convins că am fost și rămân un justițiar, care, indiferent unde mă va duce viața, am să mă pun în slujba adevărului și al dreptății, în slujba oamenilor. Am să încerc să explic acestora că nu este nevoie să dai șpagă pentru a obține un contract public, că nu este nevoie să faci evaziune și spălare de bani pentru a-ți mări profitul, am să încerc să dau oamenilor încredere în sistemul judiciar și în instituțiile și mecanismele democratice ale statului, în care cred.
Rep.: Justițiarii sunt ciuruiți, așa am văzut noi în filme. Comisarul Catani, ciuruit. Comisarul Moldovan, ciuruit. Aveți puterea să spuneți ca-n film, „Un fleac, m-au ciuruit”?
M.N.: Pentru a rămâne în registrul ultimelor săptămâni de telejustiție și pentru a nu mă dezice în totalitate de vocabularul licențios pe care l-am avut uneori, am puterea chiar să schimb replica din celebrul film și să spun, “Un fleac, m-au paradit”.
Rep.: Și ca să continuăm replica de film, doare rău?
M.N.: Dezamăgirea nu provine din așteptări, nu am făcut ce am făcut având vreo așteptare, așa cum am mai afirmat, nu am făcut altceva decât să conserv statului român sume importante de bani provenite din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală și spălare de bani. Dezamăgirea mea provine din faptul că, interesele unor inculpați au fost promovate de anumite trusturi mass-media, cu complicitatea acestora, fiind prezentate ca adevăruri universal valabile. Când domnul Vlad Cosma afirmă că Sebastian Ghiță a înregistrat 20 de emisiuni la postul România TV, înainte să fugă din țară, este firesc să te întrebi dacă nu există o complicitate la șantaj a celor care, vectori de opinie, au sprijinit în mod efectiv acest linșaj mediatic. Ceea ce mă surprinde este că acești vectori de opinie prin frecvența emisiunilor, prin dialogurile purtate, prin modul lor de prezentare, au depășit pragul unei informări obiective echidistante a opiniei publice, cu încălcarea drepturilor mele civile personale nepatrimoniale, drepturi ale personalității cum ar fi : dreptul la viaţa privată; dreptul la demnitate; dreptul la propria imagine, atingeri aduse vieții mele private, prin:
– intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
– interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
– captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
– difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
– ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
– difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
– difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
Concluzionând, se poate observa că, în condițiile în care, din februarie 2017, mi-am dat demisia, care a fost înregistrată în mod legal la C.S.M., iar în acest moment demisia este efectivă, ar fi fost normal să înceteze tot acest asalt mediatic. Continuarea linșajului mediatic, pune în evidență tocmai faptul că, din această poveste, s-a construit artificial un caz, incluzând D.N.A. și conducerea acestei instituții, pentru a exercita o presiune deosebită asupra judecătorilor care judecă, în acest moment, dosarele celor care au inițiat campania de presă, fiind ultima lor carte înainte de a pleca prin Costa Rica sau Madagascar.
