Se caută ruinele vămii Prahovei – se fac săpături arheologice în aceste zile la Câmpina. Situl arheologic a fost deschis chiar în centrul municipiului, în parcul trandafirilor din zona blocurilor unde se află birourile notarilor publici unde se pare că spre sfârșitul secolului al XIX-lea ar fi funcționat vama Prahovei, un punct unde comercianții ambulanți erau verificați înainte să treacă munții spre Ardeal.
Deocamdată săpăturile sunt la început, dar muncitorii au scos deja la lumină urmele unor ziduri vechi și câteva lespezi care par a fi treptele unor beciuri. Nu se știe cu exactitate despre ce vestigii este vorba, pentru că arheologii nu au documente care să ateste cu exactitate despre ce construcții este vorba și nici din ce perioadă ar data. Așadar se lucrează mai degrabă pe baza unor povești care tot circula de prin anii ’80 la Câmpina, dar, se pare că aceastea au un sâmbure de adevăr atâta vreme cât după doar două zile de la deschiderea șantierului au fost descoperite urme ale unei alte lumi.
Primele informații legate de existența unor clădiri vechi unde ar fi funcționat vama Prahovei au apărut încă de la sfârșitul anilor ’80, atunci când au fost construite blocurile la parterul cărora funcționează în prezent birouri de notariat. La acea vreme la Câmpina s-au deplasat arheologi care au făcut câteva fotografii la vestigiile descoperite de muncitori din întâmplare, dar totul a fost îngropat și dat uitării. Nici după Revoluție atitudinea față de istoria orașului nu s-a schimbat deloc. Spunem asta pentru că spre sfârșitul anilor ’90, în zona parcului cu trandafiri societatea EdilConst construia o clădire de birouri. Și atunci se pare că au fost dezgolite din nou ruinele clădirilor vechi, dar totul a fost trecut sub tăcere pentru că un sit arheologic ar fi încurcat foarte mult o parte dintre potentații vremii care visau la birouri moderne în centrul orașului. O dovadă în acest sens (cel puțin așa se vede acum la locul unde se fac săpăturile arheologice) stau cablurile subterane de elctricitate care traversează peste sau chiar prin aceste ziduri vechi poate de sute de ani.
Povestea zidurilor
Se pare că exact în zona Parcului Trandafirilor, începând cu anii 1400, se afla un punct strategic pentru controlul mărfurilor, o vamă unde se controla traficul comercial intens de pe Valea Prahovei. Istoricii menţionează că prin vama de la Câmpina, cunoscută în acele vremuri drept Vama Prahovei, se exportau dinspre Ţara Românească spre cetăţile din Braşov şi Transilvania ceară, miere, peşte, lână, vite, sare, cereale, vin, blănuri, porci şi piei de animale. Şi neguţătorii din Transilvania treceau prin vama de la Câmpina pentru a ajunge în Ţara Românească sau spre Imperiul Otoman, cu mărfurile lor. Zona Câmpina era preferată de neguţători, tocmai pentru că aşezată pe Valea Prahovei, care străpunge munţii Carpaţi şi făcea legătura dintre Transilvania şi Ţara Românească. La Câmpina se sfârşea şi drumul carelor, de unde neguţătorii îşi transportau marfă cu ajutorul cailor. Aici se făcea popas pentru transbordarea mărfurilor din căruţe pe samarele cailor, prilej de vămuire a acestora. De aceea se presupune că în zona Parcului Trandafirilor nu este exclus să fi existat hanuri pentru neguţători sau chiar depozite pentru mărfuri. Din acest punct se pleca spre Braşov, pe un drum extrem de anevoios, inaccesibil pentru căruţe, dar preferat de negustori pentru că îl puteau parcurge călare în 10-11 ore, un timp rezonabil pentru acele vremuri. Din Vama Câmpina porneau nu mai puţin de opt poteci oficiale care străbăteau Munţii Carpaţi, dar şi alte câteva astfel de drumuri ascunse prin pădure, ştiute doar de contrabandiştii care evitau să plătească taxele la vamă. La Câmpina a funcţionat vamă din 1422 până în 1840, când, pentru un scurt timp, punctul de trecere a frontierei s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, la granița cu Ardealul.
Cam aceasta este povestea vămii, și tocmai de aceea deocamdată nu se poate preciza cu exactitate despre ce fel de vestigii este vorba: fie de secol XV – ceea ce ar fi puțin probabil – fie de sfârșit de secol XVIII sau de secol XIX. Important este, spun areheologii care sapă acum la Câmpina, ca aceste vestigii să se fi conservat, să fi rezistat în fața buldozerelor.
