Dragă Primărie a Ploieștiului,

Dragi Consilieri Locali etc, etc, etc,

Mă cheamă Căpu și sunt o căpușă refugiată dintr-un alt oraș unde nenorociții dau cu substanțe din alea de te fac să vezi triplu și uneori să și sucombi. Cum s-a întâmplat și cu un vecin de-al meu de frunză, dar aia e viața. Scurtă. Și la căpușe și la oameni.

M-am mutat cu toată familia mea la Ploiești pentru că mi-a zis o țânțăroaică pe care am cunoscut-o pe Fb, Zika o cheamă, că aici e bine, nici naiba nu dă cu substanțe. Plus că lumea e așa speriată de noi că în curând parcurile din oraș vor fi numai și numai ale noastre. În fiecare seară mergem în alt parc și facem câte un Untold, numai că la noi îi zice Înțeptold. Ne-am împrietenit cu un roi de țânțari, niște petrecăreți. Eeee, uneori mai pleacă pe la blocurile din zonă să sugă niște sânge, dar când se întorc sunt atât de veseli că petrecem până în zori.

Singurii mai cu trompița pe sus sunt puricii. Ăia umblă numai în gașcă și tot timpul caută câte un câine sau o pisică să-I transporte. Niște leneși, le e silă să meargă pe jos.

În rest, fericire maximă, așa că l-am pus pe un șobolan cu școală care are un curs de ros într-o ghenă de la un bloc să vă scrie această scrisoare pentru a vă mulțumi pentru condițiile deosebite pe care le-am găsit la Ploiești. Ca să parafrazez niște scriitori: ”Dezinsecția e rea, ciupitura e bună!”. Doar se știe că până la urmă, Pământul ne va aparține.

Suck your blood humans!