Centrul Cultural Teleorman este o instituție publică, subordonată Consiliului Județean, care o finanțează cu sume masive, în ciuda absenței unor evenimente culturale relevante în județ. O banală cerere a unor angajați a dus la o descoperirea unui fapt fără precedent: evidențele contabile ale instituției, care ar fi trebuit păstrate vreme de 50 de ani, s-au evaporat. Iar conducerea instituției scrie asta negru pe alb, sub semnătură și ștampilă.
În fiecare an, sume fabuloase de bani sunt direcționate către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. În anul 2016, de exemplu, Centrul Cultural Teleorman primea suma de 621.000 lei, iar în anul 2017 către instituție era direcționată o sumă de 500.000 de lei.
Cu ceva vreme în urmă, câțiva angajați ai instituției au vrut să afle cum au fost încadrați în muncă pentru a ști la ce fel de pensie pot să aspire. Când au solicitat instituției angajatoare documentele din care rezultă modul în care au fost pontați, Centrul nu le-a putut furniza. Așa că oamenii s-au adresat Arhivelor Naționale, sperând că acolo vor găsi o copie a arhivei Centrului Cultural.
Arhivele Naționale au transmis însă oficial (foto) că nu au documentele din Teleorman: “Urmare adresei dumneavoastră, prin care solicitați o copie după statele de salarii din perioada 01.09.1994 – 01.04.2001 și după alte înscrisuri privind activitatea profesională desfășurată la Ansamblul de Cântece și Dansuri “Burnasul” Teleorman, vă facem cunoscut că, cercetând evidențele pe care le deținem s-a constatat că Biroul Județean Teleorman al Arhivelor Naționale nu are în păstrare și administrare arhiva creată de Ansamblul de Cântece și Dansuri “Burnasul” Teleorman.”
În cele din urmă, la solicitarea instanței de judecată, Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale, prin vocea managerului Elenei Popa, a fost obligat să admită că în acest moment evidențele contabile ale instituției nu mai există: “Având în vedere solicitarea dumneavoastră, am comunicat instanței că instituția noastră nu deține un nomenclator arhivistic care să includă arhiva Ansamblului Burnasul din perioada 1994-2001, perioadă în care petenții au fost angajații acestei instituții.”
Tribunalul Teleorman află, deci, pe cale oficială, de la Elena Popa, manager al Centrului Cultural Teleorman, că “instituția nu deține în arhivă foile colective de prezență din perioada 1994-2001, care să ateste programul zilnic de lucru și modul în care au fost pontați angajații.” (foto)
Dar ce spune legea? Conform articolului 25 din Legea contabilității 82/1991, republicată în Monitorul Oficial, se stabilește faptul că registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhivă timp de 10 ani. Fac, însă, excepție statele de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. Foile de pontaj reprezintă un caz aparte care trebuie semnalat. Ele sunt documente prin care se ține evidența timpului de muncă al salariatului, orelor suplimentare, orelor de noapte, concediu de odihnă, concedii medicale, învoiri. Rezultă așadar că este necesară și arhivarea foilor de pontaj în aceleași condiții cu statul de salarii, ele fiind documente în baza cărora se întocmește statul de salarii.
Cu alte cuvinte, Centrul Cultural avea obligația legală de a ține o arhivă și de a păstra, vreme de 50 de ani documentele privitoare la salarizarea angajaților.
De remarcat că la acel moment instituția era condusă de fostul manager Timotei Stuparu, actual secretar general adjunct al Senatului României.
Stuparu a fost condamnat penal în anul 2017 la un an și 7 luni cu suspendare și la 90 de zile de muncă în folosul comunității pentru angajarea fictivă a unui consilier la cabinetul de parlamentar.
Potrivit unor surse politice, la Centrul Cultural Teleorman există suspiciuni că s-ar fi procedat exact ca la Direcția pentru Protecția Copilului Teleorman, cu angajați din bani publici care munceau de fapt pentru PSD.
Sursa: www.g4media.ro
