Tribunalul Prahova, pe rolul căruia se află dosarul de evaziune fiscală și spălare de bani în care este vizată compania Petrotel Lukoil, a constatat din nou neregularitatea rechizitoriului în această cauză emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Este o premieră pentru instanțele prahovene!

În data de 28 martie, intanța a dispus comunicarea acestei soluții procurorilor, în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare. Soluția dată luni nu este definitivă și va putea fi atacată de procurori la Curtea de Apel Ploiești. Este pentru a doua oară când procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel se află în situația de a reface rechizitoriul în dosarul Lukoil, după ce, la sfârșitul anului trecut, același complet de judecată din cadrul Tribunalului Prahova a constatat că actul de sesizare nu conține toate informațiile necesare judecării cauzei.

Este o situație inedită, pentru că, cel puțin în instanțele din Prahova, nu s-a mai întâmplat ca același complet de judecată să restituie de două ori un rechizitoriu din aceeași cauză. În plus, legea nu limitează numărul de restituiri ale rechizitoriului.

Reamintim că dosarul Lukoil a fost trimis din nou în judecată în luna ianuarie a acestui an de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, după ce instanţa l-a restituit procurorilor pentru remedierea unor neregularităţi care apăreau în rechizitoriul iniţial.

În această cauză sunt acuzați de evaziune fiscală și spălare de bani șase persoane fizice, cetățeni români și ruși, dar și două persoane juridice.

Care sunt problemele sesizate de Tribunalul Prahova în dosarul Lukoil:

1. Lipsa analizei procesului decizional în cadrul societăţii (modul în care funcţiona consiliul de administraţie, componenţa acestuia şi influenţa voturilor inculpaţilor ce fac parte din acesta; ierarhia în cadrul societăţii; în situaţia în care unele decizii au fost luate în Adunarea Acţionarilor – majorarea capitalului social – analizarea modului în care inculpaţii au contribuit la acestea, în condiţiile în care majoritatea nu făceau parte din acest organ colectiv, şi a modului în care erau obligaţi să aducă la îndeplinire hotărârile AGA; cine a participat la luarea deciziei de împrumutare a societăţii), pentru a demonstra caracterul esenţial al acţiunilor inculpaţilor în luarea deciziilor;

2. Contradicţia existentă la fila 487 rechizitoriu unde este afirmată activitatea conjugată a inculpaţilor în întreprinderea activităţilor presupus infracţionale, ce ar îmbrăca forma coautoratului, pe când la încadrarea în drept a activităţii şi la dispoziţia de trimitere în judecată se reţine coautoratul doar în privinţa inculpaţilor Bogdanov Andrey şi Raţă Andrei, ceilalţi inculpaţi persoane fizice fiind trimişi în judecată cu contribuţii de complicitate;

3. La pagina 488 se afirmă că, în virtutea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii au participat în mod direct la punerea în aplicare a deciziilor la a căror luare participau, arătându-se că inculpaţii Bogdanov Andrey şi Raţă Andrei au fost mandataţi de societatea mamă, din Olanda, să reprezinte interesele acesteia, deşi din cuprinsul hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor citate în actul de sesizare reiese că această societate a fost reprezentată de cu totul alte persoane în calitate de mandatari (Irina Petre, Vaneev Evghenii, ş.a);

4. În privinţa infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii, în legătură cu acea componentă a infracţiunii legată de practicarea unor preţuri sub costuri, există o contradicţie în prezentarea scopului comiterii acesteia, în sensul că, pe de-o parte, se afirmă că acest scop ar fi acela de a externaliza profitul, de a nu achita sume sub formă de impozit pe profit către bugetul de stat (în acest sens debutează prezentarea acestei infracţiuni la pagina 6, lit. A, pct. I, afirmaţie reluată la fila 31 paragraf 4), iar pe de altă parte, la capitolul „În drept” se afirmă că scopul acesteia ar fi favorizarea altor societăţi comerciale în care autorii infracţiunii (inculpaţii Bogdanov Andrey şi Raţă Andrei) ar avea un interes direct;

5. În cazul infracţiunii de spălare a banilor, la pagina 119 paragraful 2 se afirmă că „prejudiciul” cauzat în urma transferurilor sumelor de bani cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii continuate de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii este în cuantum total de 3.571.378.319,54 lei, afirmaţie care este în totală contradicţie cu cele reţinute la capitolul „În drept”, unde „prejudiciul” reţinut este în cuantum de 2.424.908.048,88 lei;

ÎN CUPRINSUL CAPITOLULUI „ÎN DREPT”:

1.În legătură cu infracţiunea de folosire cu rea credinţă a creditului de care se bucură societatea, deşi aceasta este enunţată în legătură cu favorizarea altor societăţi comerciale în care autorii aveau interes direct sau indirect (pentru componenta acestei infracţiuni legată de practicarea unor preţuri sub costuri), respectiv în legătură cu favorizarea Lukoil Europe, în care ar avea un interes direct sau indirect (în legătură cu cealaltă componentă a infracţiunii, legată de contractele de creditare), se constată că procurorul nu a prezentat care ar fi aceste alte societăţi comerciale, în primul caz, iar în ambele cazuri, care este interesul direct sau indirect al celor doi autori (Bogdanov Andrey şi Raţă Andrei) în cadrul societăţilor favorizate;

2. Tot în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 în acea componentă a sa legată de derularea contractelor de creditare LFA 001/2007, FLA 034/2007 şi LFA 005/2012, activitatea infracţională este prezentată în legătură cu dispunerea, autorizarea, încuviinţarea de plăţi cu titlu de restituire a acestor împrumuturi, pe când cele 95 de acte materiale componente se referă la operaţiuni de încasare la LFA 005/2012, la LFA 001/2007 şi la încasările cu titlu de aport capital social;

3. În cazul infracţiunii de spălare a banilor reţinute în sarcina inculpaţilor, cu excepţia inculpatei Kuzina Olga, în cuprinsul actelor materiale reprezentate de operaţiunile de plată pentru contractul LFA 001/2007 sunt enumerate 8 operaţiuni, din care 5 operaţiuni reprezintă dobânda la acest contract, prima astfel de operaţiune de plată a dobânzii, cea din 22.06.2011 neregăsindu-se în realitate printre cele 8 enumerate anterior;

ÎN CUPRINSUL CAPITOLULUI „LATURA CIVILĂ”:

1. În cazul acelei componente a infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii constând în practicarea de preţuri sub costuri, rechizitoriul nu explică algoritmul de calcul al presupusului prejudiciu pentru inculpaţii care nu au funcţionat în cadrul societăţii comerciale pe toată perioada infracţională dedusă judecăţii;

2. nu a fost explicată optica acuzării cu privire la categoriile de persoane vătămate prin comiterea presupusei infracţiuni de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii, iar în cazul în care s-ar considera că şi societatea comercială şi acţionarii au calitatea de persoane vătămate, aceştia din urmă nu au fost identificaţi (simpla enumerare a unor nume de persoane fizice sau denumiri de persoane juridice, fără alte atribute de identificare, nu valorează identificare), potrivit dezvoltărilor din considerentele prezentei încheieri. În baza art. 345 alin.2 Cod proc. penală, dispune comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare, în termen de 5 zile de la comunicare, printr-un act vizat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești are dreptul să conteste la instanța superioară soluția dată de Tribunalul Prahova.