Ploiești 2015. Să facem un exercițiu de imaginație. Sunteți din alt oraș, nu zic altă țară. Dintr-un motiv oarecare vi s-a pus pata să vizitați Ploieștiul ca turist. Unde v-ați duce?
În centrul orașului? Unde? În zona Omnia sau Lumea Copiilor unde cerșetorii minori îți cer de pomană nederanjați de Poliția Locală?
La statuia lui Mihai Viteazul din soclul căreia s-au desprins și se mai desprind bucăți? În zona aceea unde în jurul băncilor e plin de coji de semințe și peturi goale? Să nu se creadă turistul nostru pe stadion.
În zona de vest unde sunt lucrările neterminate la traseul 102 e periculos. Riscă să-și rupă piciorul în vreo groapă. Și dacă ajunge la Spitalul Județean chiar că-și va dori să se fi dus ca turist prin Burkina Fasso.
Un chioșc de informare turistică? Cu hărți ale Ploieștiului, lista muzeelor etc. Dar ce, suntem cumva oraș european?
Spectacole stradale? Poate corul de claxoane din fiecare intersecție majoră a orașului.
Viață de noapte? Nici cluburile de striptease nu mai sunt cum erau o dată.
Obiective de pozat? Statuile din oraș. Și poate Sala Sporturilor. Dar să nu fie vara când se scaldă lumea în lac, să nu confunde locul cu ștrandul orașului.
Altceva? Ce s-ar mai putea vedea în oraș? Luminițe de sărbători ca pentru criză. Transport în comun haotic. Gropi, mizerie, graffiti.
Un oraș care noaptea pare părăsit. Iar ziua pare sat fără câini. Un oraș care nu-i atrage ca vizitatori probabil nici pe cei care stau în localitățile din jurul Ploieștiului. Un oraș al nimănui.