Florin Marșavela, un tânăr în vârstă de 32 de ani, oficial de fel din localitatea prahoveană Râfov, dar în realitate de peste tot, ne-a cerut ajutorul în încercarea disperată de a-și găsi tatăl. Florin a crescut de mic prin orfelinatele din Prahova, pentru ca la vârstă de 18 ani să fie aruncat în stradă fără niciun viitor în față și fără nicio șansă de avea un trai decent. A reușit să supraviețuiască până acum așa cum a putut el. Prin canale, pe străzi, prin parcuri pentru ca recent cineva să-i întindă o mână de ajutor.
Florin are acum un acoperiș deasupra capului, oferit de un cetățean din Breaza care, în cea mai mare parte a timpului, locuiește în Italia. Cu banii se descurcă greu, muncind cu ziua sau cerșind. Nu fură niciodată, iar când nu are ce să mănânce spune că ține o cruciuliță în mână și se roagă. Are două mari dureri în viață, dar pe una nu o mai poate alina. Mama lui, pe care a regăsit-o după ani de zile de căutări, a decedat, undeva în comuna Râfov, spune Florin, „omorâtă de țigani în casă”. Acum și-a canalizat toată energia în găsirea tatălui său, o misiune grea pentru că bărbatul nu are nicio informație legată de identitatea părintelui său. Nu știe cum îl cheamă și nici de unde ar putea fi. Florin are certificat de naștere și buletin, dar în dreptul numelui tatălui este trasată o linie. El poartă numele de familie al mamei. Bărbatul spune că mai are încă patru frați, dar nu știe nimic despre soarta lor. A reușit să dea de urma surorii sale mai mari, Stela Marșavela, o femeie care are acum 34 de ani, căsătorită la Vărbilău, dar nici ea nu îl poate ajuta cu informații despre ceilalți patru frați și despre tatăl lor.
“Am fost dați toți frații la casa de copii. Eu pe sora mea am întâlnit-o în taberele de la Năvodari și de la Eforie unde mergeam atunci când eram la cămin. Am ținut legătura cu ea, dar nici ea nu mă poate ajuta. Eu știu că m-am născut în Râfov și că încă de mic am fost dat la casa de copii din Vălenii de Munte, apoi la Bușteni, apoi la Ada Marinescu din Câmpina. Am făcut școala ajutătoare din Ploiești și apoi Școala Profesională, iar după ce am ieșit din cămin m-am angajat pe unde am putut. Am lucrat la o croitorie din Plopeni, iar acum trăiesc din ce reușesc să strâng de la oamenii care au milă de mine. Nu fur. Nu pot să fac asta. Nu pot să pun mâna pe ceva ce nu e al meu, dar mă gândesc cu groază la oamenii care aruncă o coajă de pâine pentru că nu mai au nevoie de ea, ” spune Florin.
Bărbatul este curat, se îngrijește cum poate. Sune că strânge bani în primul rând pentru șampon și pastă de dinți și abia apoi se gândește la haine sau la alte lucruri mai puțin importante pentru el. Este într-un mare impas acum, necăjit pentru că cei de la primăria din Râfov l-au respins și nu vor să-l ajute să dea de urma tatălui.
Grija lui imediată este însă mult mai ușor de rezolvat. Mâine (miercuri 24. august) trebuie să ajungă la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina pentru a-și ridica documentele necesare pentru a obține pensia de boală la care are tot dreptul. Florin spune că nu are bani de transport de la Breaza până la Câmpina. Are un telefon mobil, dar nu poate apela pe nimeni pentru că nu mai are credit, iar de cerut bani îi este rușine. Se va descurca, spune el, pentru că de ajuns la Voila este obligatoriu, chiar dacă va fi să meargă pe jos. De acest drum depinde soarta lui de acum încolo. Acea pensie, de câteva sute de lei, îl va ajuta să supraviețuiască.
Cei care vor și pot să îl ajute pe Florin Marșavela ne pot contacta la adresa [email protected]. Florin are nevoie de haine și încălțăminte de iarnă, de o pilotă și de o saltea pentru că cea pe care o folosește acum, spune el, este complet distrusă.
