Iată că se va împlini aproape o lună de zile de când cel mai titrat mogul al României, Sebastian ”Îmblânzitorul de bufnițe” Ghiță și-a luat lumea în cap și n-a mai stat să vadă ce vrea tanti Justiția cu el. Fugit ca ultimul vânzător de etnobtanice de la colțul străzii care-și ia lumea în cap când aude că-l caută garda, Ghiță al nostru, cu imunitatea lipsă la apel, a ales calea exilului. Unde o fi el se întreabă atât dușmanii, dar și prietenii. Doarme pletos și nebărbierit în gară la Calais așteptând să treacă tunelul în Anglia, în timpul ăsta învățând să zică în arabă ”sunt un biet refugiat, luați-mă și pe mine la voi”?
Dar spre deosebire de Siria și Irak de unde unii fug din cauză războiului provocat de alții, Ghiță a fugit de războiul provocat de el. Dintr-un mogul de casă al PSD-ului, combinator șef și plin de contracte cu statul, peste noapte, mogulașul reteve s-a trecut cu bagaje și televiziuni la PRU devenind brusc eminența cenușiu roșiatică a naționalismului român făcut cu lăutarii la ureche. Și brusc al nostru domn Ghiță a început să dea din toate pozițiile și cu toate puterile în ceea ce privește justiția, DNA-ul, politica, țărișoara lui și ONG-uri dușmane. Probabil că cineva l-a mințit că seamănă de departe cu nepotul vărului lui Vlad Țepeș. Din păcate pentru el niciun medic n-a avut curajul să-i spună să nu mai amestece xanaxul cu whiskey-ul. Nu de alta, dar cauzează primele simptome de mania grandorii. Iar noul lider al naționalismului îmbrăcat în Armani a rămas cu pieptul dezgolit să-i înfrunte pe dușmanii țării infiltrați, nu-i așa, în DNA și tribunale și partide și grădinițe și tonetele de bilete din stațiile RATB. A rămas așa de puternic pe poziție că și-a luat periuța de dinți, chiloții de schimb și s-a retras în munți. Pentru a continua lupta, evident. Faptul că nu e vorba de munții României, ci s-ar putea să fie munții Elveției, țara aia unde șmecherii își țin mărunțișul, e partea a doua.
Sau poate vorbim cu păcat. Așa că dacă vă aflați la Barcelona, Paris, Roma sau Budapesta și vedeți un biet tânăr în fața gării care vă cere un euro că vrea să-și ia calculator, s-ar putea să știți cu cine stați de vorbă. Faceți-vă pomană cu el și luați-i toți bani strânși în șăpcuța cu sigla Asesoft.
