Avem o ofertă bogată de candidați la alegerile din cinci iunie. Unii spun că-s prea mulți, alții că-s prea puțini. Important e că sunt și că, nu-i așa, avem de unde alege.
Chiar avem sau e ca la raionul de iaurturi, 100 de mărci, dar în esență în găletușele alea de plastic găsești același produs? Avem sau nu de unde alege? Câți dintre noi știu exact programul candidaților pentru orașul sau comuna lor? Foarte puțini și de obicei îl știu doar pe al candidatului din partidul căruia viitorul votant face parte. Iar restul care nu sunt înregimentați politic ajung acasă cu sacoșa plină de pliante în care toți promit de pe hârtia lucioasă asfalt, spitale, grădinițe, apă caldă. Dar câte din promisiunile astea se vor realiza în cei patru ani nu știe nimeni. Cred că și Nostradamus ar avea o problemă aici.
Ne-am obișnuit să spunem că votăm răul mai mic, dar când răul e mare sau mic, tot rău se cheamă că e. Și dacă simțim că niciunul dintre cei care cerșesc votul nu ne reprezintă avem două soluții: să nu votăm sau să votăm răul cel mai mic. Și să sperăm iarăși patru ani că va fi bine.
