”E 4:24. M-am trezit ultima oară miercuri, la 07:30. Părea o zi normală. Pe seară, puțin după ora 21, am aflat că arde prin Potamia. Și cu fiecare oră de trecea, părea și mai mare incendiul. Primeam tot mai multe poze, informații, întrebări de la vecini, turiști, prieteni și străini. Pe la 00:30 am plecat din Limenaria și nu știam dacă să mergem spre Potamia sau spre Theologos, acasă. Am decis amândoi că e mai bine să mergem spre casă, pentru că nu suntem pregătiți și apți să stingem incendii de pădure. Am decis să ajutăm cum putem, și anume să ne facem treaba. Am construit rapid o celulă de criza cu echipa și am stabilit procedura de urmat pe termen scurt, în ceea ce privește pașii imediat următori.
Dinspre Potos spre Theologos ne-a lovit mirosul de pădure arsă, adus de vânt, de peste deal. Deja flăcările se îndreptau spre Kinira. Credeam că sunt gâze, dar era cenușă ce cădea de sus peste drum, ca o ninsoare prea curând și nedorită în august. Aproape de Theologos, uitându-ne spre Kinira, se vedea cerul luminat în roșu periculos. Plus mirosul de lemn ars. Plus cenușa adusă de vântul puternic. Am urcat pe centură, acolo unde începe drumul forestier spre Kinira. Deși era 1:20, câteva mașini cu localnici așteptau să vadă evoluția focului. Vine, nu vine… E 4:33. Nu am dormit. Nu a venit. Vântul încă bate dinspre foc spre Theologos, uneori mai tare, alteori mai încet. Nu am dormit și mă dor ochii.
Sper că voluntarii și pompierii sunt toți ok și le mulțumesc pentru efortul lor, tuturor.
Fac apel către turiști să își păstreze calmul și să nu se deplaseze de la cazare până focul nu este stins, permițând astfel autorităților să intervină.
În tot acest timp am așteptat autoritățile să ne caute și să stabilim împreună strategia de comunicare. Încă îi așteptăm. Până ne caută, facem ce ne pricepem mai bine: informăm, corect. Ajutăm, cu ce putem.
E 4:42. S-a oprit vântul. Așteptăm ajutor din aer, în zorii zilei”.