Ziarul Incomod a lansat campania “Vocile Prahovei”, care constă într-o serie de interviuri cu purtătorii de cuvânt ai instituțiilor publice din județ. Dorim astfel ca cititorii noștri să-i cunoască pe cei care reprezintă instituțiile, acei oameni care sunt imaginea entităților unde lucrează și care le transmit adesea informații prin intermediul mass-mediei. Începem seria de interviuri cu subinspectorul de poliție Raluca Brezeanu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Poliție Prahova.

Reporter: De cât timp lucrați în Poliție și de unde ați început?

Raluca Brezeanu: Lucrez în Poliție din anul 2005, la IPJ Prahova lucrez de la sfârșitul anului 2006. Pot să vă spun că am intrat în Poliție dintr-un soi de voce interioară, dacă pot să-i spun așa. A fost primul răspuns la întrebarea “ce mi-ar plăcea să fac” și, ca întotdeauna, ascultăm primul răspuns care ni se dă, pentru că întotdeauna acesta este cel mai bun și cel mai potrivit. Acesta a fost răspunsul pe care l-am primit eu. Pot să spun că vocea mea interioară mi-a spus să mă fac polițist. Cred că atunci când ne ascultăm vocea interioară întotdeauna devenim cea mai bună variantă a noastră din toate posibile.

Reporter: Recent ați fost promovată în grad. Despre ce este vorba?

Raluca Brezeanu: Este vorba despre un concurs la care m-am înscris, în cadrul căruia am dat două probe și pe care l-am promovat. Eu am avut cea mai mare notă dintre toți candidații înscriși la examenul respectiv. Sunt ofițer acum, nu a venit încă dispoziția, dar va veni. Sunt subinspector de Poliție. Rămân în continuare să lucrez cu presa, voi face cam ce am făcut și până acum, pentru că asta îmi place. Presa este importantă, este principalul mediu de difuzare a informației. Iar informațiile sunt sursa vitală în luarea unei decizii pe orice plan, în orice loc și în orice moment. Presa crează atitudini, opinii, păreri.

Reporter: Referitor la primul an de activitate în Poliție, unde anume ați lucrat?

Raluca Brezeanu: Am lucrat la Poliția orașului Avrig, am fost polițist de proximitate, am experimentat ce înseamnă lucrul cu omul pentru că eu cred că această meserie ajută omul și este în slujba cetățeanului. La Poliția orașului Avrig am luat contact cu practica. Am luat contact cu fel de fel de oameni, din toate mediile. Pot să spun că l-am cunoscut pe celebrul Mailat, despre care toată lumea știe că a fost cercetat în Italia pentru o infracțiune comisă asupra unui cetățean italian, asupra unei femei. Locuia în Avrig, celebru din păcate din punct de vedere negativ. Nu a fost nici în Avrig ușă de biserică, era cunoscut cu preocupări infracționale, dar nu de aceeași amploare. Infracțiuni care nu ar fi generat vreodată ideea că ar putea face o astfel de infracțiune, era cunoscut pentru mici furtișaguri. Background-ul lui nu indica faptul că ar putea ajunge să comită o astfel de infracțiune.

Reporter: Din perioada respectivă vă amintiți intervenții mai dificile, v-a rămas vreuna în minte în mod special?

Raluca Brezeanu: Îmi aduc aminte de foarte multe din cazurile cu care m-am confruntat, îmi aduc aminte de primul accident la care am fost, îmi aduc aminte de ochii unei mame care și-a pierdut un copil minor din joacă, dacă pot spune așa, îmi aduc aminte de acțiunile pe care le făceam noaptea, de fel de fel de intervenții la 112, inclusiv de zona orașului unde locuiau persoanele certate cu legea. Pot spune că îmi amintesc foarte bine locațiile unde aceștia se ascundeau, unde locuiau, văd și acum cele două străzi paralele unde locuiau persoanele certate cu legea. Țin minte și cum îi cheamă. Mi-a plăcut și am pus mult în suflet. În momentele în care am intrat în Poliție mi s-a spus că primul lucru pe care trebuie să-l fac este să cunosc teritoriul și populația, iar eu am aplicat acest lucru mot-a-mot, ca atare îi țin minte și acum.

Reporter: Când ați venit în Prahova, ați lucrat direct la Biroul de Presă, sau și la alte servicii?

Raluca Brezeanu: Am fost la Serviciul Rutier pentru o perioadă destul de scurtă, câteva luni. Pot să spun că a fost o perioadă în care am acumulat experiență și informații care m-au ajutat în activitatea mea ulterioară de purtător de cuvânt. Același lucru pot să-l spun și despre activitatea desfășurată la Poliția orașului Avrig. Este foarte important să plecăm de undeva, să avem un background pentru a putea să transmitem informația. Există canalul de comunicare, pe lângă emițător și receptor. Este foarte important și receptorul, dumneavoastră, asta face diferența: ce transmitem și cum. Iar pentru a știi să transmitem și să ajungă mesajul la receptor este foarte important să cunoaștem cu ce se mănâncă munca de poliție.

Reporter: Cum vă descurcați cu jurnaliștii incomozi, care poate nu acceptă un refuz sau insistă pentru informații și răspunsuri?

Raluca Brezeanu: Eu consider că este una din calitățile jurnalistului, să vrea neapărat un răspuns. Pot să vă spun că am luat contact cu foarte mulți jurnaliști, receptorii de care vorbeam mai devreme din actul de comunicare. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine, să îmi îmbunătățesc modul de abordare și activitatea. Poate că este prea mult spus, numai că este clar că nu am fost acum 10 ani, cum sunt acum. Este clar că vorbește experiența acumulată, că vorbește numărul mic sau mare de jurnaliști care au dorit, cu orice preț, că primească un răspuns. Pe mine m-a format, ca purtător de cuvânt, lucrul acesta. M-a format și am încercat să acumulez informații, să devin cea mai bună variantă a mea.

Reporter: Cum arată o zi de lucru din viața dumneavoastră?

Raluca Brezeanu: Mă trezesc dimineața, fac revista presei, începem de la prima oră cu informația, exact ce spuneam, informația ne ajută să luăm decizii, face multe. Fac revista presei, vin la birou, verific mail-ul inspectoratului, raportez conducerii inspectoratului problemele apărute sau cererile apărute. Între timp discut cu jurnaliștii, pentru că sunt evenimente care se întâmplă indiferent de zi, de oră, de moment. Acesta este principalul lucru pe care îl fac, discuția cu jurnaliștii, documentarea unor reportaje.

Reporter: Putem spune că este un job la care sunteți tot timpul de serviciu? Pentru că bănuiesc că sunteți sunată pentru informații și după orele de program.

Raluca Brezeanu: Sunt în priză tot timpul, așa este. Sunt într-un ritm de viață care impune transmiterea în timp real a activităților desfășurate de poliție pentru ca oamenii să aibă o idee cât mai aproape de imaginea reală a ceea ce înseamnă Poliția Prahova, a ceea ce înseamnă activitățile desfășurate, rezultatele obținute și așa mai departe. Voi, jurnaliștii, ne ajutați să transmitem ce facem noi de fapt și de drept, și bune și rele, pentru că pădure fără uscăciuni nu există dar, o imagine cât mai obiectivă.

Reporter: Ați amintit de pădure cu uscăciuni. Referitor la cazurile cu diverși polițiști care au trecut “de partea cealaltă” și au ajuns să fie ei cei cercetați în cauze penale, cum s-a simțit acest lucru la Biroul de Presă? Considerați, personal, că oamenii trebuie să afle despre aceste cazuri sau mediatizarea vă face mai mult rău decât bine?

Raluca Brezeanu: În momentele respective nu ne-am simțit deloc mândri că avem printre noi oameni care fac astfel de lucruri. Poate sunt vinovați, poate nu, anchetele nu sunt ale noastre. Însă, este bine să se facă dreptate și cel care a greșit să plătească, indiferent că poartă haina statului sau nu. În ceea ce privește colegii noștri, periodic sunt informați și se fac convocări în care le sunt prezentate cazurile acestea. În afară de colegii lor, le sunt prezentate și alte persoane care provin din instituțiile statului, alte cazuri. Sunt preluate cazurile acestea, le sunt reamintite prevederile legale, procedurile, ce trebuie să facă în astfel de cazuri, plus impactul “ce erai și ce ai ajuns”. Iar lucrurile acestea se întâmplă lunar, poate chiar mai des. În ceea ce privește populația, aceștia suntem, și cu bune și cu rele. Avem și multe cazuri extraordinare rezolvate, hoți prinși, grupări infracționale destructurate dar, din păcate, există și astfel de cazuri. Faptul că dumneavoastră prezentați și aceste cazuri garantează că sigur veți mediatiza și situațiile când am prins hoți, am destructurat grupări infracționale și așa mai departe.

Reporter: V-ați gândit vreodată să vă schimbați serviciul, să renunțați la Biroul de Presă al Poliției?

Raluca Brezeanu: Consider că experiența avută aici este o rampă de lansare pentru orice alt loc de muncă sau domeniu. Prefer tot poliție, cea de-a doua alegere ar fi tot aceasta, pentru că îmi place ceea ce fac. Dar experiența acumulată aici este vastă și chiar este o rampă de lansare pentru un alt post sau o altă instituție.

Reporter: V-ați dori un alt post în cadrul Poliției? Ați renunța la Biroul de Presă în favoarea altui Serviciu?

Raluca Brezeanu: Spun iarăși, și în acest caz cea de-a doua alegere tot Biroul de Presă ar fi. Consider că avem mulți oameni valoroși și avem rezultate și chiar vreau să ne cunoască lumea, să-i cunoască pe acești oameni valoroși, cum este Dorin Dumitran, pe care cu toții îl știm, celebrul profiler. În afară de rezultate sunt și oameni foarte bine pregătiți, cu rezultate cu totul și cu totul deosebite. Constituie o părticică din marele tot care înseamnă “Poliția Română”. Cum este și cazul celor doi colegi ai mei care au găsit bebelușul acela, l-au resuscitat cu degetul. Din păcate ulterior a decedat. Trebuie să îți placă și să pui suflet ca să poți face cunoscute toate aceste lucruri.

Reporter: Aș vrea să ne povestiți două zile care v-au marcat, să spun așa. Două experiențe care v-au rămas adânc întipărite în memorie, o zi dificilă și una cu o satisfacție foarte mare

Raluca Brezeanu: Prima care îmi vine în minte este imaginea celor doi polițiști care au salvat acel bebeluș. Am fost atât de mândră de ei și de ceea ce au făcut, că au salvat o viață, cum s-au mobilizat, cum au știut să-i facă nou-născutului masajul acela cardiac care temporar l-a salvat, încât pot să spun că este prima amintire cu impact din viața mea de polițist, în acest moment. A fost o experiență cu totul deosebită. Am fost mândră că fac parte din această instituție în care se află cei doi.

Reporter: Și o zi dificilă?

Raluca Brezeanu: A fost o zi plină, dacă vă amintiți, când a evadat la Mizil, de sub escorta poliției, o persoană aflată în arest preventiv. În afara faptului că mă rugam să-l găsească mai repede, ceea ce s-a și întâmplat, a fost găsit până la sfârșitul zilei, încercam să fac în așa fel încât să transmit că polițiștii nu stau degeaba, îl caută, am chemat presa la filtrele organizate, la căutările făcute în acele zone greu accesibile, dacă le pot spune așa. Pur și simplu oamenii aceia nu au stat cu mâna în sân și am vrut să se vadă toate eforturile depuse pentru a fi găsit. La sfârșitul zilei a fost găsit și reintrodus în arestul Poliției. Am cerut eu mult mai mult de la mine în momentele acelea.

Reporter: Cum este să fii femeie într-o lume a bărbaților?

Raluca Brezeanu: Eu consider că nu există o lume a femeilor și una a bărbaților, sau meserii destinate femeilor și destinate bărbaților. M-am lovit des de afirmația că “lumea poliției este o lume dură și ce ar căuta o femeie într-o lume dură, o lume destinată bărbaților”. Nu cred că există așa ceva. Să nu uităm că sunt atâtea exemple de femei cu o rezistență mult mai mare decât a bărbaților, zeci de mii de exemple: Ioana d’Arc, Cleopatra, Marie Curie, Angela Merkel, Margaret Thatcher.

Reporter: Vi s-a întâmplat să fiți discriminată pentru că sunteți femeie polițist?

Raluca Brezeanu: Nu, pentru că întotdeauna atitudinea mea a făcut în așa fel încât ceilalți să renunțe la această intenție. Sunt și bărbați care sunt educatori, practică baletul, bucătari, meserii pe care teoretic Evul Mediu, perioada colonizărilor, Cruciadelor, le destina femeilor, iar în ziua de astăzi sunt făcute de bărbați. Suntem în secolul 21, nu mai există meserii separate pentru bărbați și femei. Cred că în secolul următor această problemă va dispărea, dacă o putem considera astfel, generațiile care vor veni nici nu cred că vor mai discuta despre acest lucru. Asta este evoluția vremurilor. Nu cred că într-un angajament social se aplică titlul cărții conform căruia “Bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus”. Nu, într-o relație socială nu există așa ceva. Fiecare trebuie să facă ce-i place și ce face cel mai bine. Ai sau nu ai vocație, pentru o anumite meserie, clar. Cum eu am pentru meseria de polițist, un bărbat are pentru cea de balerin sau de bucătar.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here