Ziarul Incomod a lansat campania „Vocile Prahovei”, care constă într-o serie de interviuri cu purtătorii de cuvânt ai instituțiilor publice din județ. Dorim astfel ca cititorii noștri să-i cunoască pe cei care reprezintă instituțiile, acei oameni care sunt imaginea entităților unde lucrează și care le transmit adesea informații prin intermediul mass-mediei. În interviul de astăzi v-o prezentăm pe Raluca Vasiloae, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Prahova.

Reporter: Pentru început, vă rog să vă prezentați, pentru a le spune oamenilor câteva cuvinte despre dumneavoastră:

Raluca Vasiloae: Duminică am împlinit 34 de ani, sunt balanță. Lucrez aici din noiembrie 2007, anul acesta voi face 10 ani în rândul militarilor. Pentru mine este o onoare și totodată o mare răspundere, pentru că m-au primit cu brațele deschise în rândul lor. Am o fetiță de șase ani și jumătate, este clasa 0 și încercăm să îmbinăm utilul cu plăcutul, munca, dar și activitățile pe care le am cu ea.

Reporter: Fetița dumneavoastră își dorește să vă urmeze în carieră?

Raluca Vasiloae: Fetița, până acum o lună de zile, mi-a spus că ea ar vrea „să poarte vorba”. Le spunea copiilor de la grădiniță că și-ar dori tare mult să poarte vorba, iar eu am întrebat-o cum adică ar vrea să poarte vorba. Și mi-a spus „aș vrea să fiu ca tine, purtător de cuvânt, care tot timpul ești suprasolicitată în weekend, participi la intervenții și mi-aș dori din suflet să fac ca tine, dar trebuie să-mi spui ce școală să urmez ca să mă fac pompier”. I-am explicat diferența, că noi de fapt nu suntem pompieri, suntem structuri suport care îi ajutăm pe colegii noștri și că misiunea noastră este aceea din spate, de a-i promova, de a-i aduce în față și de a face cunoscută meseria lor, pentru că foarte mulți spun că noi suntem pompieri și atât. De fapt, e o întreagă paletă aici și asta încerc, de mică, să o fac să înțeleagă diferența și cât de importantă este această meserie pentru a ajuta cetățenii.

Reporter: Întotdeauna ai fost purtător de cuvânt, sau ai lucrat și în cadrul altor departamente?

Raluca Vasiloae: Când m-am angajat aici am lucrat la o structură de analiză, evidență și coordonare a intervențiilor, apoi am fost la o structură de management organizatoric, planificare misiuni și resurse, am ținut prin cumul aproximativ doi ani ca și purtător de cuvânt, apoi ultimii nouă ani am fost doar la structura de presă și am ținut și alte activități adiacente, dar în principal m-am ocupat de structura de presă, de informare publică și comunicare. Aici m-am regăsit cel mai bine, tot sufletul meu e aici pentru că este solicitant. Voi știți foarte bine, ne auzim în fiecare zi și nu-mi este ușor, am o grămadă de nopți în care nu dorm și trebuie să fiu tot timpul pregătită pentru a preîntâmpina, pentru a ajuta cetățenii, pentru a veni cu diferite informări, dar și pe voi, jurnaliștii care sunteți însetați de dorința aceasta de informație și asta încerc să realizez foarte bine. Aici m-am regăsit și aici este sufletul meu, la structura de presă.

Reporter: Chiar voiam să atingem și acest subiect, al faptului că ești tot timpul „de serviciu”…

Raluca Vasiloae: Eu lucrez 24 de ore din 24. Nu am un înlocuitor, de abia atunci când îmi iau concediu de odihnă rog un coleg să îmi țină locul, pentru că eu sunt singură la acest compartiment. La început a fost foarte dificil, am avut momente în care îmi doream să renunț pentru că nu puteam să mă ocup în același timp și de familie și de carieră la modul în care doream să o fac foarte profesional și în care să nu mi se reproșeze nimic. Voiam să dau totul și aici, dar și acasă și atunci au intervenit, într-adevăr, momente de cumpănă când mi-am dat seama și am realizat că aceasta nu este o meserie exclusiv pentru bărbați. De multe ori aveam senzația că este loc doar pentru bărbați aici și că noi, femeile, suntem date la o parte, dar încet încet am depășit aceste bariere singură și am încercat și am și reușit să rămân la structura de presă și să îmi desfășor activitatea cu rezultate foarte bune, spun eu.

Reporter: Este greu să fiți femeie într-o lume a bărbaților? Ați fost discriminată din acest motiv?

Raluca Vasiloae: Percepția la început aceasta a fost. Noi suntem foarte puține femei, în jur de 20 de femei într-o unitate militară care are peste 1000 de pompieri și atunci aveam această percepție că suntem femei dar, încet, încet, cu foarte mult tact, am primit și respectul și admirația colegilor pentru că au văzut că noi putem participa la toate activitățile și la toate misiunile în aceeași manieră în care o fac și dumnealor, atât în ceea ce privește pregătirea, cât și participarea efectivă la intervenții. Nu a fost nicio diferență și singure am încercat să dovedim că putem, că nu suntem atât de fragile pe cât părem în fața lor și am reușit să ducem cu succes la îndeplinire toate misiunile pe care ni le-au încredințat cetățenii, pentru că noi aici lucrăm în sprijinul cetățenilor.

Reporter: Sunt femei care lucrează în cadrul echipajelor de descarcerare, sau a celor de la autospecialele cu apă și spumă?

Raluca Vasiloae: Avem colegele noastre care participă la misiunile de acordare a primului ajutor medical calificat, cele care lucrează în ambulanțele SMURD, sunt paramedici care participă efectiv la misiuni de intervenție și avem colege care participă la misiunile de protecția comunităților, misiuni de stingere, la accidentele rutiere, la inundații, alături de colegii lor. Într-adevăr, acolo unde este nevoie sunt convinsă că colegii de la intervenții le vor sprijini și le vor acorda tot suportul de care acestea au nevoie.

Reporter: V-ați gândit să lucrați și în alt domeniu sau departament, sau doriți să continuați la Biroul de Presă?

Raluca Vasiloae: Până acum nu am luat în considerare această variantă, decât ca o variantă să-i spun de rezervă. Atunci când oboseam, uneori, voiam să renunț, dar m-am gândit totodată că toată munca mea, pe care am construit-o în acești zece ani, ar fi în zadar și nu mi-aș dori acest lucru. Până în acest moment nu am luat în calcul această variantă, mai ales având în vedere că anul acesta, în luna august, am promovat un examen de încadrare în rândul ofițerilor, un examen pentru care m-am pregătit aproximativ șase luni și pe care l-am luat cu nota 10 atât la proba de educație fizică, cât și la proba de evaluare a cunoștințelor printr-un test scris. Mi-am dorit să fac asta și nu aș renunța acum, sub nicio formă. Aș vrea să duc mai departe această misiune. Aș vrea să mai am un coleg, urmează să se dea un concurs, să vedem dacă se va ocupa postul. Îmi doresc să vină alături de mine, să sprijinim împreună această structură de presă.

Reporter: Cum priviți încadrările din sursă externă? Un om care vine din afară, poate fi la fel de bine pregătit precum cel care urmează toți pașii educaționali?

Raluca Vasiloae: Eu cred că un om care vine din rândul cetățenilor poate fi la fel de bine pregătit ca un om care participă zilnic la intervenții, sunt oameni dornici să muncească, oameni care în mediul civil poate nu câștigă atât cât cred că vom câștiga noi, dar în primul rând este nevoie de specialiști la structurile suport. Ceea ce înseamnă că niciodată Ministerul Afacerilor Interne nu va pregăti oameni pe relații publice, decât pe structurile noastre de specialitate prin cursuri de pregătire pentru oameni care sunt deja în sistem, specialiști în comunicare și informatică, sunt structurile suport pe care aceștia nu le pot asigura. Într-adevăr, sistemul asigură o pregătire temeinică și necesară pentru pompieri, pentru paramedici, pentru misiunile de protecție, pentru diversele situații de urgență la care noi ne raportăm, asigură într-adevăr personal. Însă, pentru specialiști nu pot fi pregătiți din sursa internă, ceea ce înseamnă că aceste încadrări din sursă externă sunt bine venite. Noi în perioada următoare probabil vom avea și aceste încadrări pentru că se tot vorbește despre acest lucru. Noi îi așteptăm cu brațele deschise în rândul nostru, eu chiar îmi aștept colegul să vină, dacă va fi cazul, din sursă externă.

Reporter: Cum arată o zi din viața dumneavoastră? Bănuiesc că este agitată, plină…

Raluca Vasiloae: Într-adevăr, noi începem aici activitatea la ora 8, însă, dacă avem misiuni și intervenții peste noapte cu siguranță o începem mult mai devreme. Este o zi ca a unui om obișnuit care se ocupă dimineața în primul rând de familie, pentru că am și aceste sarcini zilnice, să-mi duc copilul la școală, apoi este dus la afterschool, apoi este preluat de mine, avem activitățile de înot, activități specifice vârstei, după care ajungem acasă în jurul orei 18.30-19.00, asta fiind o zi în care eu îmi desfășor activitatea normal. Însă, sunt zile în care plec foarte târziu de la birou pentru că am foarte mult de muncă, nu neapărat pe partea de intervenție, dar pe partea de asigurare a materialelor și a tuturor celor necesare pentru desfășurarea activității pentru că sunt și alte activități adiacente, interne, pe care noi le avem de raportat, de preluat și de transmis mai departe. Sunt zile în care mă deplasez în teren pentru că sunt în rândul colegilor, am nevoie de foarte multe informații de la ei, am nevoie de oameni care știu exact ce au de făcut în fiecare moment, oameni care participă la intervenții și misiuni în afara programului de lucru, iar aceste lucruri trebuie să fie cunoscute și de mine, plus că sunt foarte mulți colegi talentați, care au diverse activități în timpul liber pe care noi nu le cunoaștem și încerc, pe cât posibil, să cunosc aceste activități.

Reporter: Prin prisma meseriei dumneavoastră ați văzut foarte multe evenimente. A fost vreun episod anume care v-a impresionat în mod deosebit?

Raluca Vasiloae: Sunt mai multe evenimente la care mi-a rămas sufletul acolo și mă gândesc la ele într-o manieră care mă face uneori să știu că misiunea noastră este una extrem de importantă și să conștientizez că uneori suntem singurii care, prin ajutorul nostru, îi putem sprijini pe oameni. Mi-a rămas întipărit accidentul de pe Centura de Vest a Ploieștiului unde a fost un număr impresionant de victime și unde oamenii aveau o nevoie de ajutor foarte mare. De fapt, timpul nostru de răspuns a contat foarte mult pentru ei. Uite, și acum mi se face pielea de găină. Dacă echipajele noastre nu interveneau într-un timp oportun, oamenii aceia puteau muri. Puteau muri mai mulți decât au murit până să ajungem noi la locul intervenției. Sunt mai multe evenimente care m-au impresionat. Îmi aduc aminte de experiența unui coleg din Sinaia care era acasă în timpul liber și lucra la activități specifice de grădinărit, ceva de genul. A fost un accident rutier cu un copil de șase ani, dacă nu mă înșel, băiețel, a fost acroșat de o mașină și aruncat într-un șanț. Colegul meu a intervenit atât de repede încât i-a acordat măsurile de prim ajutor până să sosească ambulanța, l-a ținut în viață. A fost transportat în viață la spital, a fost dus la București, iar acum copilul trăiește și este în afara oricărui pericol. Sunt foarte multe intervenții care efectiv te marchează, nu poți rămâne imun la ceea ce se întâmplă, mai ales atunci când oamenii se află în suferință. Atunci este cel mai tragic, atunci când au nevoie de ajutorul tău, când te sună cetățenii pe telefon. Pe mine mă sună și pe telefonul interior și îmi cer ajutorul: „mi-a ars casa, am nevoie de ajutor, un sprijin umanitar, în rândul colegilor”, să le facem popularizată activitatea. Sunt oameni care suferă și sunt oameni de la care primesc zi de zi mesaje pe pagina de Facebook și care îmi mulțumesc pentru colegii mei, pentru faptul că au intervenit atât de repede încât le-au salvat locuința, le-au salvat viața, pentru că aveau copii în case, bunuri de valoare. Dar mai sunt și evenimente unde chiar nu putem să facem mai mult decât am făcut. Încercăm să-i ajutăm, dar atât cât se poate și cât depinde de componenta noastră.

Reporter: Sunteți trup și suflet alături de colegii care merg la intervenții…

Raluca Vasiloae: Așa este, am învățat în timp. La început nu înțelegeam foarte bine această misiune, dar acum dacă stau tot timpul cu ei de vorbă la telefon, îi întreb ce au făcut, unde au mers, ei mă sună să îmi spună, tot timpul sunt în teren cu ei și chiar îi apreciez, îi admir, au tot respectul și considerația mea pentru ceea ce fac. Eu de multe ori mă gândesc dacă m-aș simți confortabil dacă soțul meu ar fi pompier. Vreau să vă spun că nu m-aș simți deloc confortabil și vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu pe de-o parte că nu este pompier pentru că de foarte multe ori sunt puși în pericol și atunci când participă la intervenții uneori nu știi dacă se mai întorc. De fapt, și componenta aceasta de management presupune o protecție a pompierilor în primul rând, să nu-i facem să se expună la riscuri mai mari decât sunt în teren și să încercăm în primul rând să protejăm echipajele de intervenție și concomitent să salvăm viețile oamenilor, pentru că acestea sunt de fapt prioritățile noastre, ale tuturor pompierilor și a familiei de salvatori, până la urmă.

Reporter: Jurnaliștii au momente când devin „incomozi”. Este greu să lucrați cu ei când insistă, cum este munca cu jurnaliștii?

Raluca Vasiloae: Sinceră să fiu, nu este o muncă grea, când o privesc acum, după zece ani de experiență și de colaborare. La început mi-a fost greu, până i-am cunoscut ca oameni, aici este cheia. Am început să fac diferența între ceea ce doresc pentru publicația respectivă și ceea ce doresc în afara publicației, am încercat să-i înțeleg, să cunosc specificul, tematica, să cunosc abordarea articolelor, pentru că și aceasta diferă, dar am încercat nu neapărat să mă împrietenesc, pentru că nu am legat prietenii, dar am legat relații de încredere, de colaborare, de sprijin. Am încercat să-i înțeleg, dar totodată am beneficiat și de sprijinul lor și al vostru, al tuturor. Nu vreau să măgulesc pe nimeni, dar relația a fost una fructoasă până în acest moment și bazată pe o colaborare foarte, foarte bună. Am încercat să luăm lucrurile ca două profesii diferite care, de cele mai multe ori, se întrepătrund. Pentru că noi nu putem exista fără voi și la fel voi, la rândul vostru, trebuie să vă bazați pe noi, în primul rând pentru informarea cetățeanului. Aceasta este primordială și importantă, nici voi nu faceți lucrurile pentru voi, că vreți să le faceți sau să aveți bani, sunt sigură că vă puteți angaja în altă parte, nu neapărat ca jurnaliști, pentru că nu este confortabil nici pentru voi să fiți treziți noaptea, să fiți tot timpul pe baricade, prezenți, să vă faceți articolele. De altfel, se vede că toată lumea aici pune suflet. Dacă n-ai pune suflet cu siguranță nu ai rezista în această componentă, nu ai putea face față și ai preda toate armele și ai pleca acasă.

Reporter: Când sunt intervențiile mai dificile, vara sau iarna? Pentru că fiecare sezon are specificul său…

Raluca Vasiloae: Iarna, din punct de vedere al activităților legate de fenomenele meteo ne ridică probleme, codurile galben și portocaliu, atunci sunt într-adevăr probleme care pun în pericol în primul rând viața. Mai sunt incendiile de locuințe, care sunt foarte mari din cauza coșurile de fum, centralelor termice, sobelor cu acumulare de căldură. Aici se pune foarte mult accent pe partea aceasta de incendii de locuințe și fenomene meteo, pe timpul iernii. Primăvara avem probleme cu inundațiile, cu vegetația uscată, vara probleme cu persoanele care fac baie în locurile neamenajate. Ne confruntăm uneori și cu o inconștiență și iresponsabilitate puțin ieșită din comun. Dacă oamenii ar fi puțin mai înțelegători și ar asculta sfaturile noastre, multe din aceste probleme ar fi evitate, atât în sezonul rece, cât și primăvara, vara și toamna. Fiecare anotimp are specificul său. Și vara avem foarte multe incendii de locuințe, deși nu este atât de utilizat focul, dar sunt incendiile de vegetație uscată care ne aduc probleme. Anul acesta am avut foarte multe pe suprafețe destul de însemnate de vegetație uscată. Uneori, puse intenționat, alteori din dorința de a igieniza terenurile și de a le pregăti pentru cultura de primăvară, au fost incendii scăpate de sub control, care bineînțeles că au avut foarte multe pagube materiale, dar din fericire nu s-au soldat cu victime omenești.